ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 381/2008

Asupra recursului de față;

în baza actelor și lucrărilor de la dosar, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel

București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată

de l.D.C., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în

dosarul nr. 743/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

față de magistratul D.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

245, 248

1

și 291 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că

petiționarul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, solicitând să se efectueze cercetări față de judecătorul D.C. de la

Tribunalul București, secția a VIII-a, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 245, 248

1

și 291 C. pen., constând în aceea că

prin sentința nr. 488 din 4 februarie 2005, acesta ar fi declinat în mod abuziv

competența de soluționare a cauzei petiționarului, în contradictoriu cu pârâtul

C.G.M. București, în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

În cauză au fost efectuate acte premergătoare potrivit art. 224 C.

proc. pen., pe baza cărora procurorul în temeiul art. 228 alin. (4), raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neîncepera urmăririi penale,

întrucât faptele reclamate nu există.

Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții potrivit art.

278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția nr. 1481/VIII-

1/2005 din 21 iunie 2005 a procurorului general

al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București.

Prima instanță, examinând plângerea formulată de petiționarul l.D.C. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., a constatat că soluția procurorului este legală, motiv pentru care

a respins plângerea petiționarului ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul l.D.C., care

nu a fost motivat.

Examinând sentința recurată în raport de recursul declarat de

petiționar și de dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de recurs retine că intimata D.C. în calitate de judecător la

Tribunalul București, secția a VIII-a, a soluționat dosarul nr. 92/CA/2005,

având ca reclamanți pe petiționarul I.D.C. și

pe

numitul S.C., pârât fiind C.G.M.

București.

Prin acțiune s-a solicitat obligarea pârâtului să emită dispoziție de

restituire a imobilului proprietate personală, situat în București, sector 1.

Prin sentința civilă nr. 488 din 4 februarie 2005, intimata a admis

excepția necompetentei materiale a Tribunalului București, invocată de pârât și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 5 București.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat nici un

indiciu, cu atât mai puțin nicio probă, din care să rezulte că intimata ar fi

comis vreo infracțiune în legătură cu soluționarea acestui dosar.

Pronunțarea unei sentințe care

nemulțumește părțile nu este prin ea

însăși o infracțiune,

iar legalitatea ei nu poate fi verificată decât, în calea de atac prevăzută de

lege, în cadrul controlului judiciar efectuat de instanța superioară.

Petiționarul avea posibilitatea să declare recurs împotriva soluției de

declinare a competenței în termen de 5 zile de la pronunțarea sentinței care

l-a nemulțumit.

Astfel, cum în cauza de față, verificarea

legalității sentinței pronunțată

de intimată nu se poate

face întrucât, s-ar încălca principiul independenței judecătorului, și cum, nu

există nici un indiciu că intimata ar fi săvârșit vreo infracțiune în legătură

cu soluționarea acestui dosar, soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de

procuror, pentru că faptele reclamate nu există, este legală, așa cum a

constatat și prima instanță.

Nefiind nici un temei de casare a sentinței recurate, Înalta Curte

constată că recursul petiționarului I.D.C. este nefondat, urmând să fie

respins, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la

plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.D.C.

împotriva sentinței penale nr. 7 din 17 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 30 ianuarie 2008.