ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3228/2010

Asupra recursului

penal de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 28/P din 9 martie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul P.N.

fiul lui I. și F., împotriva Rezoluției nr. 383/P/2009 din 29 septembrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a menținut rezoluția

atacată.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiționarul la plata sumei de 400 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub

nr. 1671/36/2009 petiționarul P.N. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr.

383/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de S.A.B. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 264 C. pen.

În motivarea

plângerii a arătat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică

întrucât există probe de vinovăție a intimatei, care face parte dintr-un grup

infracțional.

În vederea

soluționării plângerii s-au atașat Dosarul nr. 383/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța și Dosarul nr. 414/256/2008 al Judecătoriei

Medgidia și au fost depuse înscrisuri de petiționar.

În urma analizării

actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 1671/36/2009, petentul P.N. a formulat plângere împotriva

Rezoluției nr. 383/P/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de S.A.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art.

247 și art. 264 C. pen.

În motivarea

plângerii s-a arătat că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale

întrucât există probe care demonstrează vinovăția intimatei, care face parte

dintr-un grup infracțional.

În vederea

soluționării plângerii au fost atașate Dosarele nr. 383/P/2009 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Constanța și nr. 414/256/2008 al Judecătoriei

Medgidia.

Inițial, plângerea a

fost depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care

a înaintat-o spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Constanța.

S-a reținut de către

instanța de fond că prin Rezoluția nr. 383/P/2009 din 29 septembrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimata S.A.B., judecător la Judecătoria Medgidia,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 și art.

264 C. pen. întrucât faptele reclamate nu există.

Întrucât prin

plângerea formulată, petentul a făcut precizarea că intimata face parte

dintr-un grup infracțional, din cele prevăzute de Legea nr. 78/2000, prin

ordonanța nr. 56/P/2009 din 26 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța s-a dispus declinarea competenței la Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța pentru cercetarea judecătorului

S.A.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2002 raportat la art. 257 C. pen.

Prin ordonanța nr.

34/P/2009 din 22 mai 2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistratul S.A.B. și s-a declinat cauza în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța în vederea continuării cercetărilor sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 264 C. pen.

Potrivit precizărilor

ulterioare, petentul P.N. a solicitat efectuarea de cercetări față de

judecătorul S.A.B. și pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu,

prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

prevăzută de art. 247 C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art.

264 C. pen.

A susținut în esență

că pe parcursul soluționării Dosarului civil nr. 414/256/2008 al Judecătoriei

Medgidia, judecătorul S.A.B. nu i-a admis toate probele solicitate și i-ar fi

sugerat reclamantului M.I. să-l notifice prin executorul judecătoresc. A mai

susținut că judecătorul S.A.B. face parte, împreună cu comisarul de poliție

D.V. dintr-un grup infracțional din cel expres prevăzut de Legea nr. 78/2000.

În urma verificării

Dosarului nr. 414/254/2008 al Judecătoriei Medgidia, instanța de fond a reținut

că reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâtul P.N. pentru ca în

contradictoriu să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare pentru un imobil din municipiul Medgidia.

Prin Sentința civilă

nr. 315/C din 2 februarie 2009 s-a respins cererea reclamantului M.I. ca

nefondată cu motivarea că potrivit încheierii de promisiune de vânzare, pârâtul

P.N. promitea vânzarea unui bun moștenit de la P.F., imobil despre care s-a

stabilit că nu aparținea defunctei P.F.

În cauză, potrivit

actelor premergătoare existente și a verificărilor efectuate nu s-a confirmat

săvârșirea faptelor penale reclamate.

S-a reținut că pe de

o parte, judecătorul S.A.B. și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu

respectarea dispozițiilor legale, iar pe de altă parte, orice hotărâre

judecătorească poate fi supusă controlului judiciar prin exercitarea căilor de

atac.

De asemenea în cauză

nu au fost identificate elemente din care să rezulte că intimata a acționat cu

intenția de a prejudicia interesele petentului și nici elemente din care să

rezulte că aceasta ar fi favorizat vreuna din părți, apreciindu-se că soluția

de neîncepere a urmăririi penale a fost legală și temeinică.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs petentul P.N., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie întrucât în cauză sunt probe din care rezultă că

intimata face parte dintr-un grup infracțional și a solicitat administrarea de

probe suplimentare. Recursul este nefondat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că soluția de respingere a plângerii,

formulată de petiționar este legală și temeinică întrucât în mod corect

procurorul a dispus prin rezoluția atacată neînceperea urmăririi penale față de

intimată.

Se reține că

petiționarul a formulat plângere împotriva intimatei, atât sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2002

raportat la art. 257 C. pen., cât și cu privire la comiterea infracțiunilor de

abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin

îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen. și favorizarea

infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

A susținut că procedând

la soluționarea Dosarului civil nr. 414/256/2008 al Judecătoriei Medgidia,

judecătorul S.A.B. nu i-a admis toate probele solicitate și i-ar fi sugerat

reclamantului M.I. să-l notifice prin executorul judecătoresc și că împreună cu

comisarul de poliție D.V. face parte dintr-un grup infracțional din cel expres

prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Se constată de Înalta

Curte că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existența

vreunei fapte prevăzută de legea penală astfel că în mod corect s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimată, iar hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică.

În cauză nu au fost

identificate probe care să ateste că intimata și-a încălcat cu știință

atribuțiile de serviciu, condiție esențială pentru existența infracțiunilor de

abuz în serviciu, împotriva hotărârii pronunțată de intimată, petentul a avut

posibilitatea exercitării căilor de atac, iar în ce privește acuzațiile privind

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000,

este de observat că nu au rezultat date sau indicii în legătură cu existența

vreunui act material specific acestei infracțiuni.

Ca atare, recursul

declarat de petiționar apare ca nefondat, astfel că potrivit dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins, iar conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., acesta va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de petentul P.N. împotriva Sentinței penale nr. 28/P din 9

martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi, 20 septembrie 2010.