ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3228/2010

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 28/P din 9 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul P.N. fiul lui I. și F., împotriva Rezoluției nr. 383/P/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a menținut rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiționarul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 1671/36/2009 petiționarul P.N.

a formulat plângere împotriva Rezoluției nr. 383/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.A.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 264 C. pen. În motivarea plângerii a arătat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică întrucât există probe de vinovăție a intimatei, care face parte dintr-un grup infracțional. În vederea soluționării plângerii s-au atașat Dosarul nr. 383/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și Dosarul nr. 414/256/2008 al Judecătoriei Medgidia și au fost depuse înscrisuri de petiționar. În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1671/36/2009, petentul P.N.

a formulat plângere împotriva Rezoluției nr. 383/P/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.A.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 264 C. pen. În motivarea plângerii s-a arătat că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât există probe care demonstrează vinovăția intimatei, care face parte dintr-un grup infracțional. În vederea soluționării plângerii au fost atașate Dosarele nr. 383/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și nr. 414/256/2008 al Judecătoriei Medgidia. Inițial, plângerea a fost depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a înaintat-o spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

S-a reținut de către instanța de fond că prin Rezoluția nr. 383/P/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata S.A.B., judecător la Judecătoria Medgidia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 264 C. pen. întrucât faptele reclamate nu există. Întrucât prin plângerea formulată, petentul a făcut precizarea că intimata face parte dintr-un grup infracțional, din cele prevăzute de Legea nr. 78/2000, prin ordonanța nr. 56/P/2009 din 26 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus declinarea competenței la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța pentru cercetarea judecătorului S.A.B.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2002 raportat la art. 257 C. pen. Prin ordonanța nr. 34/P/2009 din 22 mai 2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul S.A.B. și s-a declinat cauza în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 264 C. pen. Potrivit precizărilor ulterioare, petentul P.N. a solicitat efectuarea de cercetări față de judecătorul S.A.B. și pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen.

și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. A susținut în esență că pe parcursul soluționării Dosarului civil nr. 414/256/2008 al Judecătoriei Medgidia, judecătorul S.A.B. nu i-a admis toate probele solicitate și i-ar fi sugerat reclamantului M.I. să-l notifice prin executorul judecătoresc. A mai susținut că judecătorul S.A.B. face parte, împreună cu comisarul de poliție D.V. dintr-un grup infracțional din cel expres prevăzut de Legea nr. 78/2000. În urma verificării Dosarului nr. 414/254/2008 al Judecătoriei Medgidia, instanța de fond a reținut că reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâtul P.N. pentru ca în contradictoriu să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru un imobil din municipiul Medgidia.

Prin Sentința civilă nr. 315/C din 2 februarie 2009 s-a respins cererea reclamantului M.I. ca nefondată cu motivarea că potrivit încheierii de promisiune de vânzare, pârâtul P.N. promitea vânzarea unui bun moștenit de la P.F., imobil despre care s-a stabilit că nu aparținea defunctei P.F. În cauză, potrivit actelor premergătoare existente și a verificărilor efectuate nu s-a confirmat săvârșirea faptelor penale reclamate. S-a reținut că pe de o parte, judecătorul S.A.B. și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, iar pe de altă parte, orice hotărâre judecătorească poate fi supusă controlului judiciar prin exercitarea căilor de atac.

De asemenea în cauză nu au fost identificate elemente din care să rezulte că intimata a acționat cu intenția de a prejudicia interesele petentului și nici elemente din care să rezulte că aceasta ar fi favorizat vreuna din părți, apreciindu-se că soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost legală și temeinică. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs petentul P.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât în cauză sunt probe din care rezultă că intimata face parte dintr-un grup infracțional și a solicitat administrarea de probe suplimentare. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că soluția de respingere a plângerii, formulată de petiționar este legală și temeinică întrucât în mod corect procurorul a dispus prin rezoluția atacată neînceperea urmăririi penale față de intimată.

Se reține că petiționarul a formulat plângere împotriva intimatei, atât sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2002 raportat la art. 257 C. pen., cât și cu privire la comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. A susținut că procedând la soluționarea Dosarului civil nr. 414/256/2008 al Judecătoriei Medgidia, judecătorul S.A.B. nu i-a admis toate probele solicitate și i-ar fi sugerat reclamantului M.I. să-l notifice prin executorul judecătoresc și că împreună cu comisarul de poliție D.V.

face parte dintr-un grup infracțional din cel expres prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. Se constată de Înalta Curte că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existența vreunei fapte prevăzută de legea penală astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, iar hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. În cauză nu au fost identificate probe care să ateste că intimata și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, condiție esențială pentru existența infracțiunilor de abuz în serviciu, împotriva hotărârii pronunțată de intimată, petentul a avut posibilitatea exercitării căilor de atac, iar în ce privește acuzațiile privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, este de observat că nu au rezultat date sau indicii în legătură cu existența vreunui act material specific acestei infracțiuni.

Ca atare, recursul declarat de petiționar apare ca nefondat, astfel că potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins, iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul P.N. împotriva Sentinței penale nr. 28/P din 9 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 20 septembrie 2010.