ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 689/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul B.I., împotriva rezoluției procurorului dată la data de 12 iulie 2011 în dosarul nr. 142/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, confirmată prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, dată la data de 19 august 2011 în dosarul nr. 307/II/2/2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția procurorului dată la data de 12 iulie 2011 în dosarul nr. 142/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.N., P.G., P.A., R.C. și V.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), art. 246, art. 247, art. 242, art. 248 1 , art. 289, art. 290, art. 291, art. 292 și art. 293 C. pen., constatându-se din probele administrate în cauză că activitatea judecătorilor S.N., P.G., P.A., R.C. și a grefierei V.C.

de la Curtea de Apel Constanța, constând în soluționarea sau participarea la soluționarea unor cauze civile, în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, nu se circumscrie în nici un mod conținutului infracțiunilor reclamate de petiționarul B.I., în sensul că acestuia nu i-au fost încălcate drepturile și nici nu s-a utilizat vreo dispoziție legală care să-1 lezeze în mod nelegitim, activitatea materială efectuată de judecători existând dar fiind una legală, desfășurată în mod corect, astfel că nu poate fi prevăzută de lege ca o faptă penală. Prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța dată la data de 19 august 2011 în dosarul nr. 307/II/2/2011 s-a respins plângerea petiționarului B.I.

împotriva rezoluției procurorului menționată mai sus; în plus, s-a mai reținut că, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituția României, magistrații sunt independenți și se supun numai legii, soluțiile lor exprimând convingerea creată pe probele administrate de părți și, potrivit legislației române, verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor pronunțate de magistrații judecători se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege și nu prin repunerea lor în discuție în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora. Împotriva acestor rezoluții, potrivit art.278 1 C. proc. pen., petiționarul B.I. a formulat plângere la instanță, solicitându-se admiterea acesteia. Examinând rezoluțiile atacate în raport de motivele plângerii și de probele administrate în cauză, Curtea de apel a constatat că plângerea formulată de către petiționarul B.I.

nu este fondată, în mod corect procurorul stabilind că activitatea judecătorilor S.N., P.G., P.A., R.C. și a grefierei V.C. de la Curtea de Apel Constanța, constând în soluționarea sau participarea la soluționarea unor cauze civile, în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, nu se circumscrie în nici un mod conținutului infracțiunilor reclamate de petiționar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul B.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul din data de 12 martie 2012, reprezentantul parchetului a invocat inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul B.I. este inadmisibil pentru următoarele considerente: Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în calitate de instanță de fond, a rămas definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recurs solicitat de petiționar. Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.

Pentru considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2012.