ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 689/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul

B.I., împotriva rezoluției procurorului dată la data de 12 iulie 2011 în

dosarul nr. 142/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța,

confirmată prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța, dată la data de 19 august 2011 în dosarul nr.

307/II/2/2011.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția procurorului dată la

data de 12 iulie 2011 în dosarul nr. 142/P/2011 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.N.,

P.G., P.A., R.C. și V.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215

alin. (1), art. 246, art. 247, art. 242, art. 248

1

, art. 289, art. 290,

art. 291, art. 292 și art. 293 C. pen., constatându-se din probele administrate

în cauză că activitatea judecătorilor S.N., P.G., P.A., R.C. și a grefierei V.C.

de la Curtea de Apel Constanța, constând în soluționarea sau participarea la soluționarea

unor cauze civile, în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, nu se

circumscrie în nici un mod conținutului infracțiunilor reclamate de

petiționarul B.I., în sensul că acestuia nu i-au fost încălcate drepturile și

nici nu s-a utilizat vreo dispoziție legală care să-1 lezeze în mod nelegitim,

activitatea materială efectuată de judecători existând dar fiind una legală,

desfășurată în mod corect, astfel că nu poate fi prevăzută de lege ca o faptă

penală.

Prin rezoluția

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța dată

la data de 19 august 2011 în dosarul nr. 307/II/2/2011 s-a respins plângerea

petiționarului B.I. împotriva rezoluției procurorului menționată mai sus; în

plus, s-a mai reținut că, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituția României,

magistrații sunt independenți și se supun numai legii, soluțiile lor exprimând

convingerea creată pe probele administrate de părți și, potrivit legislației

române, verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor pronunțate de

magistrații judecători se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute

de lege și nu prin repunerea lor în discuție în cadrul unui proces penal

îndreptat împotriva acestora.

Împotriva

acestor rezoluții, potrivit art.278

1

C. proc. pen., petiționarul B.I.

a formulat plângere la instanță, solicitându-se admiterea acesteia.

Examinând

rezoluțiile atacate în raport de motivele plângerii și de probele administrate

în cauză, Curtea de apel a constatat că plângerea formulată de către petiționarul

B.I. nu este fondată, în mod corect procurorul stabilind că activitatea judecătorilor

S.N., P.G., P.A., R.C. și a grefierei V.C. de la Curtea de Apel Constanța,

constând în soluționarea sau participarea la soluționarea unor cauze civile, în

cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, nu se circumscrie în nici un mod

conținutului infracțiunilor reclamate de petiționar.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul B.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

La termenul

din data de 12 martie 2012, reprezentantul parchetului a invocat

inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva sentinței penale

nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie.

Examinând

cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul B.I. este

inadmisibil pentru următoarele considerente:

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit

alin. (8) este definitivă".

Sentința

penală nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, în calitate de instanță de

fond, a rămas definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare

ce atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recurs solicitat de

petiționar.

Această

sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul

unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale

anterior citate.

Pentru

considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge ca

inadmisibil în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.,

cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, conform

dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale

nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 martie 2012.