ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3555/2012

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Petiționarul I.D.C. a depus la data de 10 mai 2012 plângerea împotriva Rezoluției nr. 2154/P/2011 din data de 09 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în ceea ce o privește pe intimata I.A.M., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr. 3836/2/2012. Petiționarul a criticat în plângerea depusă, Rezoluția nr. 2154/P/2011 din data de 09 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, și Rezoluția nr. 1227/11/2/2012 din data de 18 aprilie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimate, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., și respectiv prin care s-a respins plângerea împotriva acestei soluții, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

în motivarea plângerii, petiționarul a arătat că soluțiile dispuse sunt nelegale, fără a arăta considerentele pentru care apreciază că aceste soluții sunt nelegale, petentul nu s-a prezentat în fața Curții la termenul de care a luat cunoștință personal și pe care l-a solicitat pentru a studia dosarul, nu a depus la dosar nici concluzii, astfel încât Curtea se va limita la susținerile din cuprinsul plângerii, solicitarea petiționarului fiind în sensul de a se efectua cercetări de către parchet, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a înțeles să formuleze plângerile inițiale de către persoana vinovată, respectiv intimata procuror l.A.M. Prin Sentința penală nr. 298 din 11 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I a penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. s-a respins ca nefondată plângerea petiționarului I.D.C. împotriva Rezoluției nr. 2154/P/2011 din data de 9 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin Rezoluția 1227/11-2/2012 din data de 18 aprilie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-au menținut soluțiile dispuse în cauză și a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instant de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 2154/P/2011 din data de 09 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata procuror I.A.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., reținând în motivarea acestei soluții că nu s-a constatat încălcarea nici unei dispoziții legale de către intimată la momentul soluționării cauzei privind plângerea petiționarului, îndreptată împotriva judecătorului N.R. S-a arătat că plângerea formulată în termen împotriva acestei soluții a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 1227/11/2/2012 din data de 18 aprilie 2012, reținându-se că soluția este legală și temeinică, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București reținând că soluția dispusă este legală, petiționarul nu a indicat vreun mijloc de probă care să conducă la schimbarea soluției dispuse de procuror în cauză, apreciind Procurorul General că nu a rezultat săvârșirea vreunei infracțiuni de către intimată.

Având în vedere că din plângerea depusă în fața Curții nu a rezultat nici un motiv pentru care petiționarul a apreciat că soluțiile dispuse de procuror nu sunt legale, și că petiționarul nu s-a prezentat în fața Curții pentru a-și susține criticile cu ocazia dezbaterilor pe fond, Curtea a constatat că nemulțumirile petiționarului vizează de fapt soluțiile dispuse în cauzele în care acesta a fost parte în cadrul unui proces penal având ca obiect plângerea depusă de petiționar împotriva judecătorului NR. Plângerea sa a vizat de asemenea pretinse nelegalități ale acesteia efectuate la momentul soluționării unui dosar având ca obiect o altă plângere împotriva unei alte rezoluții, soluția dispusă fiind aceea de respingere a plângerii ca nefondată.

Mai mult decât faptul că petiționarul nu a arătat nici în plângerea depusă la Curte împotriva soluției procurorului motivele pentru care intimata se face vinovată de infracțiunile pentru care acesta s-a plâns, Curtea a constatat că nici în plângerile depuse la Parchet nu se identifică acele considerente pentru care petiționarul a acuzat pe intimată de săvârșirea infracțiunilor. Or, în raport de aceste împrejurări, Curtea a arătat că motivele pentru care s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimată sunt justificate, din actele dosarelor în care s-au pronunțat rezoluțiile și hotărârile în cauza privind pe petiționar, nerezultând săvârșirea unor încălcări ale dispozițiilor Codului de procedură penală, și, chiar în măsura în care s-ar fi constatat astfel de nereguli, acestea în sine nu ar fi putut justifica o eventuală altă soluție decât dacă s-ar fi conturat și existența unor indicii care să ateste săvârșirea vreunei infracțiuni.

Curtea a constatat că procurorul a apreciat că activitatea unui magistrat nu poate constitui obiect al unei cercetări penale sub aspectul soluțiilor dispuse decât în măsura în care se constată încălcarea legii, sub alte aspecte hotărârile magistratului putând fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac și reamintește în acest context, că, mutatis mutandis, nici soluțiile dispuse prin rezoluțiile procurorului nu pot constitui în sine obiect al unei cercetări penale decât în măsura constatării încălcării legii și întrunirii elementelor constitutive ale unor infracțiuni, alte eventuale neajunsuri putând fi îndreptate de către instanța de judecată prin soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor dispuse de procuror urmare a exercitării dreptului petentului de a formula plângere în fața instanței de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul, criticând-o prin aceea că soluția pronunțată este dată cu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarant este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legi, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) C. proc.

pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentință sau o poate admite și desființând rezoluția sau ordonanța atacată, trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale,ca în cauza de față, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8), este definitivă. Împotriva hotărârii pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, nefiind dintre cele prevăzute de art. 385 1 C. proc. pen.. Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și din acest motiv apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, recursul declarat de petiționar este inadmisibil și urmează a fi respins în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul D.C.I. împotriva Sentinței penale nr. 298 din 11 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I a penală. Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM