ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza actelor dosarului constată următoarele: Prin rezoluția din 31 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1056/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penaljp față de magistratul procuror T.D. sub aspectul,: săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 242 și art. 246 C. pen., întrucât faptele nu există în materialitatea lor. În argumentarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reținut că în acest caz nu au rezultat indicii care să confirme săvârșirea vreunei fapte penale de către magistratul susmenționat, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate. Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică nr. 951/II/2/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționară împotriva soluției anterior expuse, coristatându-se că aceasta este legală și temeinică. S-a reținut în acest sens că actele premergătoare efectuare în Dosarul nr. 1056/P/2011 nu au demonstrat existența unor dovezi care să confirme săvârșirea vreunei infracțiuni. Nemulțumită de soluția adoptată, petenta F.M. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 aprilie 2012. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, constată că plângerea formulată de petenta F.M.

este nefondată pentru următoarele considerente: Plângerea adresată instanței de judecată de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.: Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278 1 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală. Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale. În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc.

pen.. În prezenta cauză se constată că soluția adoptată de parchet față de intimată este legală și temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de aceasta, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate, întrucât faptele nu există, nefiind conturate indiciile ale săvârșirii acestor infracțiuni. Criticile petentei, care se referă la modul de instrumentare și soluționare a Dosarului nr. 616/P/2011 nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a magistratului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate. Urmare sesizării printr-o plângere penală, organul de urmărire penală este obligat, ca în virtutea principiilor rolului activ și al oficialității, să îndeplinească toate actele necesare soluționării plângerii cu care a fost învestit și care să-i creeze convingerea că sunt sau nu temeiuri pentru începerea urmăririi penale.

în acest sens, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, poate efectua acte premergătoare. În cadrul acestei faze exterioare procesului penal, nefiind începută urmărirea penală în cauză, dispozițiile procesual penale nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în conținutul plângerii. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că în mod corect s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale întrucât, nu sunt indicii cu privire la fapta reclamată de petentă, magistratul procuror T.D. îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale.

Pe de altă parte, activitatea desfășurată de procurorul învestit cu soluționarea unei plângeri nu poate constitui prin ea însăși infracțiunea incriminată de legiuitor, prin textul art. 246 și art. 242 C. pen., atâta timp cât acesta a dispus măsuri legale și nu s-a făcut dovada că și-a exercitat abuziv funcția. În acest sens, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, poate efectua acte premergătoare, dacă apreciază că se impune efectuarea unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în conținutul plângerii. în situația în care, raportat la datele și indiciile rezultate din actul de sesizare, procurorul, ca urmare a propriei percepții asupra situației de fapt, apreciază că sunt suficiente temeiuri și nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, poate dispune începerea urmăririi penale.

Drept urmare, nu se poate reține că procurorul și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, acesta instrumentând actele de urmărire penală în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală. Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimata nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentă F.M. împotriva rezoluției nr. 1056/P/2011 din data de 31 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, rezoluție care va fi menținută.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentă F.M. împotriva rezoluției nr. 1056/P/2011 din data de 31 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 septembrie 2012.