ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față,

În baza actelor dosarului constată

următoarele:

Prin

rezoluția din 31 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1056/P/2011 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penaljp față de

magistratul procuror T.D. sub aspectul,: săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 242 și art. 246 C. pen., întrucât faptele nu există în materialitatea lor.

În argumentarea soluției de neîncepere

a urmăririi penale, procurorul a reținut că în acest caz nu au rezultat indicii

care să confirme săvârșirea vreunei fapte penale de către magistratul

susmenționat, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate.

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică

nr. 951/II/2/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de

petiționară împotriva soluției anterior expuse, coristatându-se că aceasta este

legală și temeinică.

S-a reținut în acest sens că actele

premergătoare efectuare în Dosarul nr. 1056/P/2011 nu au demonstrat existența

unor dovezi care să confirme săvârșirea vreunei infracțiuni.

Nemulțumită de soluția adoptată,

petenta F.M. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen. Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea fiind

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 aprilie 2012.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte, constată că plângerea formulată de petenta F.M. este nefondată pentru

următoarele considerente:

Plângerea adresată instanței de judecată

de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului

Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura

juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere

a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere

de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.:

Această plângere, astfel cum a fost reglementată

prin art. 278

1

C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor

art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu

examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată

printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac

și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții

decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea

menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală,

așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare

sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această

examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri

noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute

de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen..

În prezenta cauză se constată că soluția

adoptată de parchet față de intimată este legală și temeinică, având în vedere intervenția

art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea

soluției de neîncepere a urmăririi penale față de aceasta, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor reclamate, întrucât faptele nu există, nefiind conturate indiciile

ale săvârșirii acestor infracțiuni.

Criticile petentei, care se referă la modul

de instrumentare și soluționare a Dosarului nr. 616/P/2011 nu pot constitui un motiv

pentru tragerea la răspundere penală a magistratului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

reclamate.

Urmare sesizării printr-o plângere penală,

organul de urmărire penală este obligat, ca în virtutea principiilor rolului activ

și al oficialității, să îndeplinească toate actele necesare soluționării plângerii

cu care a fost învestit și care să-i creeze convingerea că sunt sau nu temeiuri

pentru începerea urmăririi penale. în acest sens, în conformitate cu dispozițiile

art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, poate efectua

acte premergătoare.

În cadrul acestei faze exterioare procesului

penal, nefiind începută urmărirea penală în cauză, dispozițiile procesual penale

nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări ale temeiniciei

pretinselor fapte reclamate în conținutul plângerii.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se

constată că în mod corect s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale întrucât,

nu sunt indicii cu privire la fapta reclamată de petentă, magistratul procuror T.D.

îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale.

Pe de altă parte, activitatea desfășurată

de procurorul învestit cu soluționarea unei plângeri nu poate constitui prin ea

însăși infracțiunea incriminată de legiuitor, prin textul art. 246 și art. 242

C. pen., atâta timp cât acesta a dispus măsuri legale și nu s-a făcut dovada că

și-a exercitat abuziv funcția.

În acest sens, în conformitate cu dispozițiile

art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, poate efectua

acte premergătoare, dacă apreciază că se impune efectuarea unor verificări ale temeiniciei

pretinselor fapte reclamate în conținutul plângerii. în situația în care, raportat

la datele și indiciile rezultate din actul de sesizare, procurorul, ca urmare a

propriei percepții asupra situației de fapt, apreciază că sunt suficiente temeiuri

și nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale, poate dispune începerea urmăririi penale.

Drept urmare, nu se poate reține că procurorul

și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, acesta instrumentând actele

de urmărire penală în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală.

Pentru considerentele expuse, având în

vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimata nu a comis vreo

faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, în conformitate

cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge

ca nefondată plângerea formulată de petentă F.M. împotriva rezoluției nr. 1056/P/2011

din data de 31 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, rezoluție care va fi menținută.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petentă F.M. împotriva rezoluției nr. 1056/P/2011 din data de 31 ianuarie 2012

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă

petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 25 septembrie 2012.