ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 868/P/2011 din 22 decembrie 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, neînceperea urmăririi penale față de V.S., procuror în cadrul secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de omor prev. de art. 26 rap. la art. 174 C. pen., întrucât fapta nu există. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că la data de 19 iulie 2011, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică a fost înregistrată plângerea numitului A.l., formulată împotriva numitei V.S., procuror în cadrul secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În fapt, s-a reținut că procurorul V.S. a soluționat Dosarul nr. 720/P/2011, în care aceeași persoană vătămată a depus o plângere împotriva judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție care au soluționat recursul formulat împotriva sentinței penale nr. 176 din 11 noiembrie 2010, prin care s-a respins plângerea ca inadmisibilă. De asemenea, în cadrul Dosarului nr. 720/P/2011, doamna V.S. a soluționat dosarul și cu privire la numita M.C., procuror de ședință în recurs, dând în final o soluție de neîncepere a urmăririi penale, pentru toți făptuitorii și constatând că fapta nu există sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 și complicitate la infracțiunea de omor, prev. de art. 26 rap.

la art. 174 C. pen. La data de 04 iulie 2011 s-a comunicat această soluție petentului, împotriva căruia, nemulțumit de comunicare cât și de soluția dată, a înțeles să se plângă la procurorul care a instrumentat dosarul expus mai sus. Examinând plângerea petentului, s-a constatat că a existat o cauză civilă la nivelul instanțelor din municipiul Arad, în care i s-a admis în parte acțiunea, iar ulterior acestui demers juridic au urmat plângerile penale îndreptate împotriva magistraților care nu i-au soluționat favorabil acțiunile sau plângerile, după caz.

S-a apreciat că afirmațiile sale conținute în plângere sunt nemotivate și nu se pot corobora între ele și cuprind expresii și comentarii care denotă supărarea petentului față de expresii juridice uzuale, ca „inadmisibil" și „nefondat". Procurorul, având în vedere că prin plângerea formulată nu se fac trimiteri la conținutul concret al unei infracțiuni, ci ea conține afirmații generale despre infracțiunile aflate în majoritatea Titlurilor Codului penal, a apreciat că aceasta este neîntemeiată, petentul creându-și un obicei din a-și exprima, către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, propriile interpretări ale infracțiunilor C. pen. și din legile speciale, în defavoarea magistraților care i-au soluționat cauzele pe parcursul mai multor ani.

La data de 09 ianuarie 2012, a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângerea formulată de petentul A.I., potrivit art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 868/P/2011 din 22 decembrie 2011 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.S., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 174 C. pen. și art. 271 C. pen. Pe această cale, petentul critică rezoluția anterior menționată ca netemeinică, legală și abuzivă. Prin rezoluția nr. 117/II-2/2012 din data de 24 ianuarie 2012, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul A.I.

împotriva soluției de mai sus, constatându-se că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală. S-a apreciat că susținerile petentului au fost combătute punctual și pertinent de magistratul care a dispus soluția criticată, în privința magistraților care au pronunțat o soluție nefavorabilă, neputându-se susține că prin acest act procesual au săvârșit vreun abuz și cu atât mai puțin infracțiunile cu privire la care s-a făcut sesizarea. Potrivit art. 278 C. proc. pen. și art. 278 1 C. proc. pen. soluțiile dispuse de procurori pot fi infirmate numai urmare controlului ierarhic și jurisdicțional al soluției, iar nu prin angajarea răspunderii penale a procurorului care a efectuat urmărirea penală în cauză.

S-a reținut că învinuirile aduse persoanei reclamate sunt neîntemeiate, chiar dacă vin în contradicție cu opinia subiectivă a petentului nesusținută de probe, în cauză fiind incident în mod evident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. S-a constatat că, în absența dovezilor, actul emis de magistrați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu poate constitui în sine un abuz în sens penal sau conduce la concluzia că întrunește conținutul constitutiv al altor infracțiuni doar pentru faptul că nemulțumește una din părți (cazul petentului), câtă vreme aceștia au acționat cu bună-credință, prezumată ca fiind obiectivă. Referitor la motivele invocate în plângere s-a constatat că, simplele afirmații și aprecieri subiective, nesusținute de probe, nu împietează temeinicia soluției pronunțate, în cauză nefiind elemente care să conducă la infirmarea soluției pronunțate de procuror.

Î mpotriva acestei soluții, petentul A.I. a formulat plângere în temeiul art. 275 - 278 din C. proc. pen. solicitând tragerea la răspundere penală a intimatei S.V. Plângerea este neîntemeiată. Examinând plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 868/P/2011 din 22 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, Înalta Curte, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că aceasta este legală și temeinică. Reține că în mod corect procurorul prin ordonanța atacată a apreciat că cele reținute de petiționar sunt nefondate, întrucât din examinarea situației de fapt ce reiese din actele premergătoare efectuate în cauză, acesta nu indică nicio probă în vederea susținerii acuzațiilor, astfel că nu sunt indicii care să probeze săvârșirea vreunei fapte penale de către procurorul S.V.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă plângerea petiționarului ca nefondată, rezoluția atacată fiind menținută. Văzând dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 868/P/2011 din 22 decembrie 2011a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2012.