ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra plângerii de
față;
Î
n baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr.
868/P/2011 din 22 decembrie 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, neînceperea
urmăririi penale față de V.S., procuror în cadrul secției de urmărire penală și
criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de omor prev. de art. 26 rap.
la art. 174 C. pen., întrucât fapta nu există.
Pentru a pronunța
această soluție s-a reținut că la data de 19 iulie 2011, la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică
a fost înregistrată plângerea numitului A.l., formulată împotriva numitei V.S.,
procuror în cadrul secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În fapt, s-a reținut că
procurorul V.S. a soluționat Dosarul nr. 720/P/2011, în care aceeași persoană
vătămată a depus o plângere împotriva judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de
Casație și Justiție care au soluționat recursul formulat împotriva sentinței penale
nr. 176 din 11 noiembrie 2010, prin care s-a respins plângerea ca inadmisibilă.
De asemenea, în cadrul Dosarului nr. 720/P/2011, doamna V.S. a soluționat
dosarul și cu privire la numita M.C., procuror de ședință în recurs, dând în
final o soluție de neîncepere a urmăririi penale, pentru toți făptuitorii și
constatând că fapta nu există sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de
nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 și complicitate la
infracțiunea de omor, prev. de art. 26 rap. la art. 174 C. pen.
La data de 04 iulie 2011
s-a comunicat această soluție petentului, împotriva căruia, nemulțumit de
comunicare cât și de soluția dată, a înțeles să se plângă la procurorul care a
instrumentat dosarul expus mai sus.
Examinând plângerea
petentului, s-a constatat că a existat o cauză civilă la nivelul instanțelor
din municipiul Arad, în care i s-a admis în parte acțiunea, iar ulterior
acestui demers juridic au urmat plângerile penale îndreptate împotriva
magistraților care nu i-au soluționat favorabil acțiunile sau plângerile, după
caz. S-a apreciat că afirmațiile sale conținute în plângere sunt nemotivate și
nu se pot corobora între ele și cuprind expresii și comentarii
care denotă supărarea
petentului față de expresii juridice uzuale, ca „inadmisibil" și
„nefondat".
Procurorul, având în
vedere că prin plângerea formulată nu se fac trimiteri la conținutul concret al
unei infracțiuni, ci ea conține afirmații generale despre infracțiunile aflate
în majoritatea Titlurilor Codului penal, a apreciat că aceasta este
neîntemeiată, petentul creându-și un obicei din a-și exprima, către Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, propriile interpretări ale
infracțiunilor C. pen. și din legile speciale, în defavoarea magistraților care
i-au soluționat cauzele pe parcursul mai multor ani.
La data de 09
ianuarie 2012, a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,
plângerea formulată de petentul A.I., potrivit art. 275-278 C. proc. pen.,
împotriva rezoluției nr. 868/P/2011 din 22 decembrie 2011 prin care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de V.S., procuror în cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,
cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 174 C. pen.
și art. 271 C. pen.
Pe această cale,
petentul critică rezoluția anterior menționată ca netemeinică, legală și
abuzivă.
Prin rezoluția nr. 117/II-2/2012
din data de 24 ianuarie 2012, procurorul șef de secție al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins, ca neîntemeiată,
plângerea formulată de petentul A.I. împotriva soluției de mai sus,
constatându-se că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală.
S-a apreciat că
susținerile petentului au fost combătute punctual și pertinent de magistratul
care a dispus soluția criticată, în privința magistraților care au pronunțat o
soluție nefavorabilă, neputându-se susține că prin acest act procesual au
săvârșit vreun abuz și cu atât mai puțin infracțiunile cu privire la care s-a
făcut sesizarea.
Potrivit art. 278 C. proc.
pen. și art. 278
1
C. proc. pen. soluțiile dispuse de procurori pot
fi infirmate numai urmare controlului ierarhic și jurisdicțional al soluției,
iar nu prin angajarea răspunderii penale a procurorului care a efectuat
urmărirea penală în cauză.
S-a reținut că
învinuirile aduse persoanei reclamate sunt neîntemeiate, chiar dacă vin în
contradicție cu opinia subiectivă a petentului nesusținută de probe, în cauză
fiind incident în mod
evident
cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10
lit. a) C. proc. pen.
S-a constatat că, în
absența dovezilor, actul emis de magistrați în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, nu poate constitui în sine un abuz în sens penal sau conduce la
concluzia că întrunește conținutul constitutiv al altor infracțiuni doar pentru
faptul că nemulțumește una din părți (cazul petentului), câtă vreme aceștia au
acționat cu bună-credință, prezumată ca fiind obiectivă.
Referitor la motivele
invocate în plângere s-a constatat că, simplele afirmații și aprecieri subiective,
nesusținute de probe, nu împietează temeinicia soluției pronunțate, în cauză
nefiind elemente care să conducă la infirmarea soluției pronunțate de procuror.
Î
mpotriva acestei
soluții, petentul A.I. a formulat plângere în temeiul art. 275 - 278 din C. proc.
pen. solicitând tragerea la răspundere penală a intimatei S.V.
Plângerea este
neîntemeiată.
Examinând plângerea
formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 868/P/2011 din 22 decembrie
2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire
penală și criminalistică, Înalta Curte, în baza lucrărilor și a materialului
din dosarul cauzei, constată că aceasta este legală și temeinică. Reține că în
mod corect procurorul prin ordonanța atacată a apreciat că cele reținute de
petiționar sunt nefondate, întrucât din examinarea situației de fapt ce reiese
din actele premergătoare efectuate în cauză, acesta nu indică nicio probă în
vederea susținerii acuzațiilor, astfel că nu sunt indicii care să probeze săvârșirea
vreunei fapte penale de către procurorul S.V. Așa fiind, Înalta Curte urmează
să respingă plângerea petiționarului ca nefondată, rezoluția atacată fiind
menținută.
Văzând dispozițiile
art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C.
proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Î
N NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge, ca
nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr.
868/P/2011 din 22 decembrie 2011a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație
și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul
la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 28 mai 2012.