ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția

nr. 635/P/2011 din 29 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în temeiul

art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și art. 192 alin. (1)

1

C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.M., Prim

Procuror Adjunct al Procurorului General de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, în referire la art. 246, art. 264, art. 271 și

art. 289 C. pen.

În

considerentele rezoluției susmenționate, procurorul de caz a reținut

următoarele:

La data de 30

martie 2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție plângerea formulată de A.I., potrivit art. 278 raportat la art. 275 C.

proc. pen., împotriva rezoluției nr. 231/P/2011 din 14 martie 2011, prin care

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.R.A. și alți magistrați de la

Înalta Curte de Casație și Justiție, denunțați de către petent pentru comiterea

mai multor infracțiuni de fals și în legătură cu serviciul.

Prin rezoluția

nr. 2887/899/II/2/2011 din 14 aprilie 2011, procurorul șef al Secției de

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, I.M. a dispus respingerea ca neîntemeiată a

plângerii.

Pentru a

dispune astfel, procurorul șef a reținut că susținerile persoanei vătămate au

fost analizate și înlăturate punctual și pertinent, iar materialul probator

dovedește îndeplinirea corectă a atribuțiilor de serviciu de către magistrați.

La data de 12

aprilie 2011 a fost înregistrată plângerea formulată de A.I., potrivit art. 278

raportat la art. 275 și următoarele C. proc. pen., împotriva rezoluției nr.

245/P/2011 din 22 martie 2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistratul O.O., denunțat de către petent pentru săvârșirea

unor infracțiuni de serviciu și fals.

Prin rezoluția

nr. 1696/II/2/2011 din 31 august 2011, procurorul șef al Secției de Urmărire

Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (1) C.

proc. pen. și art. 20 alin. (4) lit. c) din Regulamentul de ordine interioară a

parchetelor, a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de

numitul A.I. împotriva rezoluției nr. 635/P/2011 din 31 august 2011 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică.

Pentru a

adopta rezoluția susmenționată, procurorul șef a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 12

mai 2011, numitul A.I. a solicitat efectuarea de cercetări penală față de M.I.,

Prim Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, cu privire la comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 271 C. pen. și art. 289 C. pen.

În susținerea

plângerii formulate petentul a invocat faptul că M.I., în calitate de procuror

șef al Secției de urmărire penală și criminalistică, i-a respins plângerile

formulate împotriva soluțiilor adoptate în dosarele nr. 1064/P/2009 și

245/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în scopul favorizării

făptuitorilor și având totodată ca rezultat o îngrădire a drepturilor sale. A

mai susținut că magistratul a ignorat probele existente și unele hotărâri

judecătorești ale Tribunalului Arad și Judecătoriei Arad, refuzând să cerceteze

tentativele la infracțiunea de omor, ce ar fi fost consemnate în motivarea

sentinței penale nr. 1362/2007 a Judecătoriei Arad și în sesizarea adresată

Poliției Municipiului Arad la data de 09 octombrie 2007.

Autorul

sesizării consideră că neconcordanțele existente între datele menționate în

rezoluțiile de respingere a plângerilor sale și cele din adresele de comunicare

â, denotă încălcare prevederilor art. 187 C. proc. pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

prin rezoluția nr. 635/P/2011, din 20 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul vizat, pentru

infracțiunile sub aspectul cărora s-a solicitat efectuarea de cercetări.

Soluția a fost

contestată de petent conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.

Examinarea

actelor efectuate a relevat că în dosarul înregistrat sub nr. 231/P/2011 la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică, numitul A.I. a solicitat antrenarea răspunderii

penale a magistraților R.A.P., G.I., N.A., ș.a., judecători la Înalta Curte de

Casație și Justiție și M.C., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 271 C.

pen., fapte ce ar fi fost comise prin pronunțarea deciziilor nr. 840 din 06

decembrie 2010, 841 din 06 decembrie 2010, 842 din 06 decembrie 2010, 843 din 06

decembrie 2010, 844 din 06 decembrie 2010, 853 din 06 decembrie 2010, 855 din 06

decembrie 2010, 870 din 06decembrie 2010.

Cauza a fost

soluționată cu neînceperea urmăririi penale prin rezoluția nr. 231/P/2011 din

14 martie 2011, reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

S-a constatat

de către procuror că activitatea desfășurată de către magistrații reclamați s-a

supus cerințelor de legalitate, neconturându-se săvârșirea acestuia adresate

instanței de judecată.

Numitul A.I. a

criticat, ca nelegală și netemeinică, soluția de neurmărire penală, plângerea

acestuia fiind respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 2887/899/II/2011

din 14 aprilie 2011 a Procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică,

M.I.

S-a apreciat

că rezoluția criticată a fost fundamentată pe materialul probator existent,

nerezultând indicii în sensul încălcării atribuțiilor de serviciu de către

magistrați.

La Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și

criminalistică a fost înregistrat și dosarul nr. 245/P/2011, vizând plângerea

numitului A.I. împotriva magistratului O.O., pentru pretinse infracțiuni în

legătură cu serviciul și de fals, soluționat cu neînceperea urmăririi penale,

în raport de aplicabilitate a prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Soluția a fost

menținută în urma controlului ierarhic exercitat în cadrul procedurii prevăzute

de art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția nr. 3257/997/II/2/2011, din 28

aprilie 2011, a procurorului șef M.I., fiind respinsă ca neîntemeiată plângerea

formulată de A.I.

S-a motivat că

actele dosarului nu au relevat elemente care să susțină aspectele sesizate,

acuzele petentului fiind de fapt critici aduse soluției nefavorabile acestuia.

Față de cele

expuse, apreciez ca legală și temeinică soluția dispusă în dosarul nr.

635/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, neimpunându-se infirmarea acesteia

și reluarea cercetărilor.

Analizând

plângerea petiționarului se constată că nu au fost invocate încălcări concrete

ale atribuțiilor de serviciu sau ale legii de către magistratul M.I., aspectele

sesizate ținând exclusiv de legalitatea și temeinicia rezoluțiilor la care s-a

făcut referire.

Dispozițiile

codului de procedură penală (art. 275-278 C. proc. pen.) reglementează în mod

expres modalitatea de exercitare a controlului asupra actelor legale

menționate, s-a făcut o corectă aplicare a legii, neexistând indicii care să

contureze săvârșirea vreunei infracțiuni.

Este de

menționat totodată că, răspunderea magistraților, penală sau de orice altă

natură, nu poate fi angajată pentru opinia exprimată în soluțiile date, acestea

fiind consecința activității lor de interpretare a probelor administrate și a

dispozițiilor legale incidente.

Față de

argumentele expuse, procurorul șef a apreciat ca legală și temeinică rezoluția

dispusă în dosarul nr. 635/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, din actele

premergătoare efectuate în cauză nerezultând aspecte care să impună infirmarea

acesteia și reluarea cercetărilor.

S-a

concluzionat că activitatea desfășurată de magistratul reclamat s-a circumscris

cadrului legal, soluțiile adoptate fiind fundamentate pe probatoriile

administrate în cauzele respective, cu aplicarea dispozițiilor legale în

materie.

Împotriva

soluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror, petentul A.I. a

formulat plângere în fața judecătorului întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Examinând

rezoluția de netrimitere în judecată adoptată de procuror, pe baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor prezentate de petent,

așa cum cer dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că plângerea formulată nu este fondată.

Între

soluțiile pe care le pronunță judecătorul investit cu soluționarea unei

plângeri formulată în procedura reglementată de art. 278

1

C. proc.

pen. este cea de la alin. (8) lit. b) al acestui text de lege potrivit căruia

judecătorul „admite plângerea, prin sentință desființează rezoluția sau

ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau

redeschiderii urmăririi penale a trimis cauza procurorului, indicând totodată

faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace

de probă.”

Potrivit art.

228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat prin vreunul

din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi

penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare

efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute în art. 10 cu excepția celui de la lit. b)

1

.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii care să ducă la

presupunerea rezonabilă că în cauză s-au comis infracțiunile reclamate de

petentă, ceea ce duce la concluzia incidenței prevederilor art. 10 lit. a) C.

proc. pen., corect reținute de procuror.

Magistratul

care îndeplinește cu bună credință actul jurisdicțional beneficiază de

protecția legii, iar prezumția de nevinovăție care operează în materie penală

impune obligația dovedirii prin probe certe, nu prin simple afirmații, a

săvârșirii infracțiunii reclamate, nefiind suficiente pentru a se dispune

începerea urmăririi penale, criticile aduse hotărârilor pronunțate de judecător

sau soluțiilor adoptate de procuror.

Nemulțumirea

petentului cu privire la soluțiile pronunțate în cauză, în condițiile în care

acestea sunt fundamentate pe probatoriile administrate și analizate de

magistratul împotriva căruia petentul a formulat plângere penală, în

conformitate cu dispozițiile legale în materie, nu poate constitui temei pentru

angajarea răspunderii penale a intimatului pentru infracțiunile reclamate.

În consecință,

reținând că rezoluția de netrimitere în judecată din data de 29 iulie 2011

adoptată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în dosarul

nr. 635/P/2011, menținută prin rezoluția nr. 1969/II/2/2011 din 31 august 2011

a Procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul aceleiași

unități de parchet este legală și temeinică, plângerea formulată de petentul A.I.

se va respinge ca nefondată, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art.

192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul A.I., împotriva rezoluției nr. 635/P/2011

din 29 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține

rezoluția atacată.

Obligă

petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 19 ianuarie 2012.