ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra plângerii de
față;
Î
n baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
La data de 18 august 2011, petentul A.I. a
formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
și a solicitat
efectuarea de cercetări față de procurorul-șef al secției judiciare din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru „uzurparea
de calitate, împiedicarea participării în proces, corupție și complicitate la
tentativele de omor” constând în aceea că asemnat adresele nr.
5387/2396/111-7/2011, 5385/2398/III-7/2011, 5473/2484/III-7/2011,
5475/2482/III-7/2011,
5479/2478/III-7/2011,
prin care, în mod abuziv a refuzat să constate nerespectarea unei hotărâri
definitive și executorii. A solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul
săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.
Prin rezoluția nr.
935/P/2011 din 7 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.,
s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de intimata J.C. – procuror-șef serviciu din
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
judiciară, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.
S-a reținut că din
verificările efectuate rezultă că adresele mai sus menționate emise de către
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară,
serviciul judiciar penal, la data de 18 iulie 2011 au fost semnate de
procurorul-șef secție J.C. și îl informau pe petent despre faptul că, potrivit
art. 414
2
și art. 414
3
C. proc. pen., recursul în
interesul legii este o cale extraordinară de atac, care are drept scop
asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii de către toate instanțele
judecătorești, atunci când o problemă de drept a fost soluționată în mod
diferit prin hotărâri judecătorești definitive, iar obiecțiunile sus-numitului
referitoare la pretinsa încălcare a unor drepturi constituționale sau prevederi
ale Codului de procedură penală nu prezintă o problemă de drept care poate
forma obiectul unui recurs în interesul legii.
Astfel, s-a constatat
că nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni, întrucât împrejurarea că
petentul A.I. este nemulțumit de conținutul adreselor mai sus descrise, nu
poate conduce la concluzia că intimata-procuror și-a încălcat în vreun fel
atribuțiile de serviciu, reținându-se, în mod clar, exercitarea abuzivă de
către petent a dreptului la petiție.
Î
mpotriva acestei
rezoluții, petentul a formulat plângere în termen legal și prin rezoluția nr.
2447/II/2/2011 din 18 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus
respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de către petentul A.I.
împotriva rezoluției nr. 935/P/2011 din 7 septembrie 2011,
dispusă de Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și
criminalistică, constatându-se că nu se poate susține că actul emis de procuror
în exercitarea atribuțiilor de serviciu întrunește conținutul constitutiv al vreunei
infracțiuni, faptele reclamate nu există, iar rezoluția dată este legală și
temeinică.
Î
mpotriva rezoluției
nr. 935/P/2011 din 7 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, în termen legal, petentul A.I.
a formulat plângere
în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., cauza fiind
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7066/1/2011
și a solicitat admiterea plângerii și începerea urmăririi penale față de
intimata J.C., arătând că rezoluția dată este netemeinică, ilegală și abuzivă,
a fost emis un act fals și abuziv.
Examinând cauza sub
toate aspectele conform art. 278
1
C. proc. pen.,
Înalta Curte constată
că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Legiuitorul a
prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile
dispuse să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării
legalității în procesul penal.
Î
n concepția
legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei
interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură
procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei
hotărâri definitive. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor,
iar cel nemulțumit de soluția dispusă se poate adresa judecătorului de la
instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă
instanță, așa cum, de altfel, a procedat și petentul, prin plângerea ce face
obiectul verificării în cauza de față.
Se constată că
soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă împotriva intimatei J.C.
pentru săvârșirea
in
fracțiunii
prev. de art. 246 C. pen., este legală și temeinică, întrucât din actele
premergătoare administrate în cauză nu au rezultat indicii cu privire la
săvârșirea infracțiunii reclamate.
Înalta Curte
constată că în mod
justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a)
C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, constatându-se că susținerile petentului nu se confirmă, întrucât, în
speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte
elemente ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii reclamate,
respectiv art. 246 C. pen.
Faptul că petentul a
fost nemulțumit de conținutul adreselor semnate de către procurorul-șef de
secție - intimata J.C. - nu poate să conducă la concluzia că au fost săvârșite
fapte penale care să atragă răspunderea penală a intimatei sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Față de susținerile
petentului referitoare la nemulțumirea acestuia, în absența dovezilor, nu se
poate reține că actul emis de intimată ar fi un act abuziv în exercitarea
atribuțiilor de serviciu, astfel că faptele sesizate nu există, respectiv
infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.
246 C. pen., astfel, Înalta Curte constată că rezoluția atacată este legală și
temeinică.
Î
ndeplinirea de către
intimată a atribuțiilor de serviciu, în lipsa unor elemente de natură a-i pune
la îndoială buna-credință nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi
penale, aceasta fiind condiționată de existența unor temeiuri suficiente care
să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei
infracțiuni.
Înalta Curte
constată că în
considerentele rezoluției dispuse în cauză au fost analizate, în mod detaliat,
toate aspectele invocate de petent cu privire la faptele pentru care a
solicitat cercetarea penală a intimatei, reținându-se în mod corect că nu se
constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere
drepturilor procesuale ale petentului și nu există infracțiunea reclamată.
Î
n consecință, respingând
plângerea și dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimata J.C.,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis o rezoluție
temeinică și legală.
Î
n baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca
nefondată, plângerea
formulată
de petentul A.I. împotriva rezoluției nr. 935/P/2011 din 7 septembrie 2011 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire
penală și criminalistică.
Î
n baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare,
conform dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Î
N NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge, ca
nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției nr.
935/P/2011 din 7 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Menține ca legală și
temeinică rezoluția atacată.
Obligă petentul la
plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 15 martie 2012.