ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 august 2011, petentul A.I. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a solicitat efectuarea de cercetări față de procurorul-șef al secției judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru „uzurparea de calitate, împiedicarea participării în proces, corupție și complicitate la tentativele de omor” constând în aceea că asemnat adresele nr. 5387/2396/111-7/2011, 5385/2398/III-7/2011, 5473/2484/III-7/2011, 5475/2482/III-7/2011, 5479/2478/III-7/2011, prin care, în mod abuziv a refuzat să constate nerespectarea unei hotărâri definitive și executorii.

A solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. Prin rezoluția nr. 935/P/2011 din 7 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata J.C. – procuror-șef serviciu din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există. S-a reținut că din verificările efectuate rezultă că adresele mai sus menționate emise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, serviciul judiciar penal, la data de 18 iulie 2011 au fost semnate de procurorul-șef secție J.C.

și îl informau pe petent despre faptul că, potrivit art. 414 2 și art. 414 3 C. proc. pen., recursul în interesul legii este o cale extraordinară de atac, care are drept scop asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești, atunci când o problemă de drept a fost soluționată în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, iar obiecțiunile sus-numitului referitoare la pretinsa încălcare a unor drepturi constituționale sau prevederi ale Codului de procedură penală nu prezintă o problemă de drept care poate forma obiectul unui recurs în interesul legii. Astfel, s-a constatat că nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni, întrucât împrejurarea că petentul A.I.

este nemulțumit de conținutul adreselor mai sus descrise, nu poate conduce la concluzia că intimata-procuror și-a încălcat în vreun fel atribuțiile de serviciu, reținându-se, în mod clar, exercitarea abuzivă de către petent a dreptului la petiție. Î mpotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere în termen legal și prin rezoluția nr. 2447/II/2/2011 din 18 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de către petentul A.I.

împotriva rezoluției nr. 935/P/2011 din 7 septembrie 2011, dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, constatându-se că nu se poate susține că actul emis de procuror în exercitarea atribuțiilor de serviciu întrunește conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni, faptele reclamate nu există, iar rezoluția dată este legală și temeinică. Î mpotriva rezoluției nr. 935/P/2011 din 7 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen legal, petentul A.I. a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7066/1/2011 și a solicitat admiterea plângerii și începerea urmăririi penale față de intimata J.C., arătând că rezoluția dată este netemeinică, ilegală și abuzivă, a fost emis un act fals și abuziv.

Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 278 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal. Î n concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dispusă se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum, de altfel, a procedat și petentul, prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de față.

Se constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă împotriva intimatei J.C. pentru săvârșirea in fracțiunii prev. de art. 246 C. pen., este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reclamate. Înalta Curte constată că în mod justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constatându-se că susținerile petentului nu se confirmă, întrucât, în speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte elemente ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii reclamate, respectiv art. 246 C. pen.

Faptul că petentul a fost nemulțumit de conținutul adreselor semnate de către procurorul-șef de secție - intimata J.C. - nu poate să conducă la concluzia că au fost săvârșite fapte penale care să atragă răspunderea penală a intimatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Față de susținerile petentului referitoare la nemulțumirea acestuia, în absența dovezilor, nu se poate reține că actul emis de intimată ar fi un act abuziv în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel că faptele sesizate nu există, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., astfel, Înalta Curte constată că rezoluția atacată este legală și temeinică.

Î ndeplinirea de către intimată a atribuțiilor de serviciu, în lipsa unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna-credință nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale, aceasta fiind condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni. Înalta Curte constată că în considerentele rezoluției dispuse în cauză au fost analizate, în mod detaliat, toate aspectele invocate de petent cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimatei, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale petentului și nu există infracțiunea reclamată.

Î n consecință, respingând plângerea și dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimata J.C., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis o rezoluție temeinică și legală. Î n baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției nr. 935/P/2011 din 7 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Î n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției nr. 935/P/2011 din 7 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține ca legală și temeinică rezoluția atacată. Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2012.