ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin plângerile formulate la datele de 3 decembrie 2010 și 14 ianuarie 2011, persoana vătămată A.I. a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție efectuarea de cercetări față de procurorul O.O. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., împiedicarea participării la proces prevăzută de art. 261 1 C. pen., omisiunea de a înștiința organele judiciare prevăzută de art. 263 C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 C. pen.

și complicitate la tentativă de omor prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 C. pen. aplicat la art. 174 C. pen. În motivarea plângerii, persoana vătămată a învederat că intimatul procuror a săvârșit faptele sesizate cu ocazia adoptării rezoluției din data de 26 noiembrie 2010 în lucrarea nr. 18856/4295/VIII/1/2010. Prin rezoluția nr. 174/P/2011 din 20 aprilie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de O.O. Cu ocazia verificărilor efectuate în cauză, procurorul de caz a constatat că la data de 26 noiembrie 2010 a fost emisă adresa nr. 18856/4295/VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care i-a fost comunicat persoanei vătămate faptul că nu s-a dat curs plângerii formulate împotriva procurorului O.O.

întrucât acesta nu a întocmit nicio rezoluție în dosarul nr. 18856/4295/VIII/1/2010. S-a mai reținut că, nici din susținerile persoanei vătămate și nici din analiza din oficiu, nu rezultă existența unor fapte săvârșite de procurorul O.O., care ar putea constitui infracțiunile pentru care s-a solicitat efectuarea de cercetări. Rezoluția nr. 174/P/2011 din 20 aprilie 2011 a fost menținută prin rezoluția nr. 3751/1191/II-2/2011 din 13 mai 2011 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva rezoluției dată de procuror persoana vătămată a formulat plângere în fața judecătorului cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 62 C. proc.

pen., că rezoluția a fost adoptată cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare și a hotărârilor judecătorești definitive și că nu s-au făcut cercetări pentru tentativa la infracțiunea de omor. Plângerea formulată nu este fondată. Examinând actele și lucrările dosarului, verificând rezoluția atacată în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și în lipsa unor înscrisuri nou prezentate, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată și urmează a fi respinsă în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. În cauză nu există nicio probă din care să rezulte că magistratul O.O. ar fi comis vreuna din faptele menționate în plângerea introductivă, acesta nefăcând altceva decât să-și exercite atribuțiile de serviciu cu care a fost investit.

De altfel, procurorul reclamat nici nu a examinat conținutul plângerii penale formulate de petent, măsura nefiind adoptată de acesta, ci doar a semnat comunicarea acesteia, în virtutea funcției deținute. Pentru a exista o infracțiune trebuie săvârșită cu vinovăție o faptă care este prevăzută de legea penală și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Or, fără faptă nu există infracțiune, iar fără infracțiune nu există temei pentru exercitarea unei acțiuni penale. Motivele invocate de petent, cu caracter de generalitate, reprezintă simple afirmații și aprecieri subiective, nesusținute de probe și nu impietează temeinicia soluției pronunțate, în cauză nefiind identificate elemente care să conducă la infirmarea rezoluției atacate.

În raport de considerentele expuse, plângerea va fi respinsă ca nefondată, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., persoana vătămată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției nr. 174/P/2011 din 20 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2011.