ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 19 aprilie 2010 s-a înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, propunerea formulată de petentul A.I.

împotriva rezoluției nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Analizând

înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte reține că la data de 18 august

2009 petentul A.I. a formulat plângere penală împotriva intimatului I.M.,

procuror șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, solicitând a se efectua cercetări sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, împiedicarea

participării la proces, omisiunea sesizării organelor judiciare și complicitate

la infracțiunea de omor.

În motivarea

plângerii, petiționarul arată că magistratul a comis aceste infracțiuni prin

emiterea rezoluției nr. 7873/3655/II/2/2009 prin care a fost respinsă plângerea

formulată de petent împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 1462/P/2008 al

Secției de Urmărire Penală și Criminalistică.

Prin rezoluția nr. 1094/P/2009

din 2 martie 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264

C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., împiedicarea participării

în proces prev. de art. 261

1

C. pen., omisiunea sesizării organelor

judiciare prev. de art. 263 C. pen. și complicitate la infracțiunea de omor

prev. de art. 26 raportat la art. 174 C. pen. față de I.M., procuror șef la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, întrucât faptele nu există.

Din considerentele

rezoluției atacate rezultă că nu se pot reține acte de conduită contrare atribuțiilor

de serviciu pretins a fi săvârșite de magistratul I.M. care să facă posibilă

cercetarea acestuia sub aspectul faptelor reclamate.

Se apreciază că

petentul este nemulțumit de soluția dispusă de intimat, situație ce nu poate

conduce la cercetarea penală a unui magistrat, el având posibilitatea să uzeze

de căile de atac prevăzute de lege.

Plângerea formulată

de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost

respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 2395/1205/II/2/2010 din 30 martie

2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, în baza dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. a formulat plângere petentul A.I., solicitând a se avea în vedere

că „Parchetul a refuzat cercetarea cauzei actele probatorii împotriva

procurorului I.M. și deși a depus aceste probatorii ce au totalizat șase file cât

și plângerea la Dosarul nr. 1094/P/2009 realizând un conflict de interese,

subordonatul cercetându-și șeful ierarhic, adoptă din nou rezoluția cu

nerespectarea hotărârii judecătorești definitive și executorii prin sentința

penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Arad și refuzând să cerceteze tentativele

de omor”.

Analizând lucrările

dosarului Înalta Curte reține că plângerea formulată de petentul A.I. nu este

fondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția de neîncepere

a urmăririi penale dispusă prin rezoluția nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

este legală și temeinică, înscrisurile existente la dosar nefiind în măsură să

facă dovada existenței infracțiunilor reclamate de petiționar și totodată să

facă posibilă tragerea la răspundere penală a intimatului magistrat sub

aspectul săvârșirii presupuselor infracțiuni.

Nemulțumirea

petiționarului determinată de soluția dispusă de intimat prin rezoluția nr. 7873/3655/II/2/2009

nu poate face posibilă tragerea la răspundere penală a intimatului, el având la

îndemână procedura reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen. ca și căile de atac reglementate de aceleași dispoziții legale.

De altfel din

conținutul plângerii penale formulată de petiționar nu rezultă în ce constă

presupusa activitate infracțională desfășurată de magistratul I.M. în

exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Nici plângerea

adresată Înaltei Curți nu arată motivele pentru care a formulat plângere în

baza art. 278

1

C. proc. pen., plângere care cuprinde de altfel o înșiruire

de fraze și de infracțiuni fără nici o legătură între ele și fără nici un

suport probator.

Dreptul la petiție

reprezintă o modalitate de exercitare a liberului acces la justiție dar nu

înseamnă că acest drept poate fi folosit în mod abuziv în sensul de a formula

plângeri penale împotriva magistraților care soluționează cererile adresate de

petiționar organelor judiciare cât timp legea reglementează diferite

posibilități de a ataca soluțiile dispuse de magistrați.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen. să respingă, ca nefondată, plângerea formulată de

petent împotriva rezoluției atacate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 1094/P/2009

din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iunie 2010.