ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 11245 la 6 aprilie 2010 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2922/1/2010 la 7 aprilie 2010, petiționarul A.I. a formulat plângere penală împotriva rezoluției adoptată în dosarul nr. 2397/1207/II/2/2010 al Secției de urmărire penală și criminalistică de la Ministerul Public, pentru că este netemeinică, ilegală, abuzivă, adoptarea s-a făcut cu nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii prin sentința civilă nr. 791/2001 a Tribunalului Arad, sentința penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Arad, sentința penală nr. 982/2008 a Judecătoriei Arad, a deciziei penale nr. 217/R/2009, a deciziei penale nr. 226/R/2007, infracțiune precizată la art. 271 C. pen.

și s-a refuzat cercetarea tentativei de omor consemnat în sentinței penale nr. 1632/2007. În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că la data de 12 martie 2010, în temeiul prevederilor art. 278 C. proc. pen. a înaintat o plângere la dosarul nr. 1065/P/2009 al Secției de urmărire penală și criminalistică de la Ministerul Public prin care a prezentat încălcările realizate la adoptarea rezoluției mai ales că la plângerea penală a adăugat acte probatorii de au totalizat douăzeci și una de file. De asemenea a mai menționat că au fost excluse actele probatorii de la cercetare, se refuză în continuare, valorificarea acestora și mai ales se refuză a se cerceta tentativele de omor consemnate în motivarea sentinței nr. 1632/2007 a Judecătoriei Arad.

Pentru dovedirea infracțiunilor realizate a atașat la prezenta, copia plângerii la dosarul nr. 1065/P/2009 al Secției de urmărire penală și criminalistică. În drept a fost emis un act fals și abuziv împotriva actelor probatorii cu nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii, refuzându-se cercetarea tentativelor de omor. Prezentei plângeri i-a fost atașată copia plângerii formulată de petiționar în dosarul nr. 1065/P/2009, aflată la fila 2 dosarul Înaltei Curți. Prin adresa formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, aflată la fila 6 dosarul Înaltei Curți, s-a solicitat trimiterea dosarului nr. 1065/P/2009, precum și lucrarea prin care s-a soluționat plângerea împotriva soluției dispuse de procuror, respectiv nr. 2397/1207/II/2/2010.

La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2686 la 19 mai 2010, aflată la fila 8 dosarul Înaltei Curți, adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se comunică că a fost înaintat dosarul nr. 1065/P/2009, la care se află atașat un exemplar al rezoluției nr. 2397/1207/II/2/2010, acestea fiind atașate prezentei cauze. La termenul de astăzi, a lipsit petiționarul A.I. și intimatul R.V., procedura de citare fiind legal îndeplinită. Magistratul asistent a învederat faptul că a fost atașat dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a solicitat respingerea, ca nefondată, a plângerii petiționarului, arătând că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă nici un indiciu în sensul săvârșirii de către intimatul magistrat a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., favorizare infractorului prevăzută de art. 246 C. pen. ș.a. Examinând plângerea formulată de petiționarul A.I., în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției din 2 martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului parchetului constată plângerea petiționarului ca fiind nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin rezoluția din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, dată în dosarul nr. 1065/P/2009, procurorul, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și complicitate la infracțiunea de o omor prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 C. pen. față de procurorul R.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, întrucât faptele nu există.

Cheltuielile judiciare în sumă de 50 lei au rămas în sarcina statului. În considerentele rezoluției, procurorul a constatat că la data de 12 august 2009, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică s-a înregistrat plângerea penală formulată de numitul A.I. prin care acesta a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, complicitate la infracțiunea de omor față de procurorul R.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că magistratul a săvârșit toate aceste infracțiuni prin soluționarea dosarelor nr. 422/P/2009 și 423/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cauze în care a dispus neînceperea urmăririi penale.

Analizând actele aflate la dosarul cauzei, procurorul a constatat că în sarcina magistratului nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni pentru următoarele considerente: În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, magistrații - judecători și procurori - trebuie să aplice legea la anumite situații de fapt date. Această activitate presupune un proces amplu, care cuprinde mai multe etape, respectiv de stabilire pe bază de probe a situației de fapt supusă actului de justiție, de interpretare a dispozițiilor legale și, în final, de identificare și aplicare a dispoziției legale la cazul concret. Având în vedere acest specific al activității judiciare, care presupune riscul anumitor erori de interpretare și aplicare a legii, s-a instituit un sistem de control ierarhizat, ca o garanție a justițiabililor față de asemenea erori.

Astfel, toate actele procurorilor sunt supuse controlului procurorului ierarhic superior, soluțiile fiind supuse și controlului instanței de judecată, iar măsurile dispuse și hotărârile pronunțate de instanțele de judecată sunt supuse controlului instanței superioare, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. În fiecare dintre aceste etape, orice persoană interesată poate formula critici cu privire la legalitatea și temeinicia soluției atacate. Acesta este singurul cadru prevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea și temeinicia soluțiilor date de magistrați. Pe de altă parte, în cadrul unei cercetări penale având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul nu se poate analiza legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse sau soluției date de acesta.

Organul de urmărire penală nu are atribuții de control al soluțiilor pronunțate de magistrați, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuții. Aceasta pentru că scopul unei cercetări penale nu este analiza legalității și temeiniciei unei soluții, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente, prevăzute de lege, ci este de a identifica, dincolo de această soluție, un act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu, act care să se înscrie în verbum regens indicat de lege, și care, uneori, poate avea influențe asupra unei soluții. Analizând actele efectuate în prezenta cauză s-a constatat că nu au rezultat indicii privind existența vreunui astfel de act de conduită, contrar atribuțiilor de serviciu, săvârșit de magistratul indicat de numitul A.I.

Criticile persoanei vătămate se referă la legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate - or, astfel cum s-a arătat mai sus, simplul fapt că aceste critici sunt formulate prin intermediul unei plângeri penale, indiferent de încadrarea juridică sub aspectul căreia se solicită efectuarea de cercetări, nu este de natură a schimba atribuțiile organului de urmărire penală, transformându-l într-un organ de control. În consecință, întrucât nici din susținerile persoanei vătămate și nici din analiza din oficiu nu a rezultat vreo faptă care ar putea să constituie vreuna dintre infracțiunile indicate de persoana vătămată s-a constatat că există unul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc.

pen., fapta nu există. În dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică se află depuse fotocopiile mai multor hotărâri judecătorești și rezoluții date de intimat, astfel: sentința penală nr. 982 din 9 aprilie 2008 a Judecătoriei Arad, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2961/55/2008 (filele 2-3 dosarul parchetului menționat); sentința penală nr. 603 din 18 martie 2009 a Judecătoriei Arad, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 219/55/2009 (filele 4-5 dosarul parchetului menționat); motive de recurs formulate de petiționarul A.I.

în dosarul nr. 219/55/2009 (număr în format vechi 2799/2009) al Tribunalului Arad, secția penală, (fila 6 dosarul parchetului menționat ); comunicarea copiei minutei deciziei penale nr. 170/R din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Arad, secția penală, în dosarul nr. 219/55/2009 ( fila 7 dosarul parchetului menționat ); rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procurorul R.V., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la 27 iulie 2009 în dosarul nr. 422/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (filele 8-9 dosarul parchetului menționat); plângerea formulată de petiționarul A.I.

împotriva rezoluției adoptată la 27 iulie 2009 în dosarul nr. 422/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (fila 10 dosarul parchetului menționat); sentința penală nr. 1632 de la 31 iulie 2007 a Judecătoriei Arad, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6678/55/2007 (filele 11-13 dosarul parchetului menționat); rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procurorul R.V., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la 29 iulie 2009 în dosarul nr. 423/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara ( filele 13-14 dosarul parchetului menționat); plângerea formulată de petiționarul A.I.

împotriva rezoluției de la 29 iulie 2009 în dosarul nr. 423/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (fila 15 dosarul parchetului menționat); sentința penală nr. 841 de la 15 aprilie 2009 a Judecătoriei Arad, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1197/55/2009 (filele 16-17 dosarul parchetului menționat); comunicarea copiei minutei deciziei penale nr. 217/R din 26 mai 2009 a Tribunalului Arad, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1197/55/2009 (fila 18 dosarul parchetului menționat); adresa nr. 14349/5879/2007 de la 18 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică către petiționarul A.I. (fila 19 dosarul parchetului menționat); adresa cu nr. 62475/II/3783/J/2004 din 5 octombrie 2004 emisă de Ministerul Justiției, Direcția Judiciară către petiționarul A.I.

( fila 21 dosarul parchetului menționat ). Împotriva rezoluției dată de procuror la 2 martie 2010 în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, petiționarul A.I. a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin rezoluția din 24 martie 2010 în lucrarea cu nr. 2397/1207/II/2/2010, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiționarul A.I. împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, precum și comunicarea soluției petiționarului.

Împotriva rezoluției dispuse în cauză, petiționarul A.I. a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., care a adresat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile menționate și care face obiectul prezentei cauze. Înalta Curte, în temeiul art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. a examinat plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 2 martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul R.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

și complicitate la infracțiunea de omor prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 C. pen., întrucât faptele nu există, pe baza actelor premergătoare existente în dosarul cauzei. Astfel, în contextul cauzei, procurorul a analizat criticile formulate de către petiționar față de intimat, în raport cu faptele pretins a fi comise, iar în baza procesului de evaluare asupra acestora a dispus în mod legal și temeinic motivat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul R.V., constatând inexistența faptelor pretins a fi săvârșite.

Înalta Curte, examinând actele premergătoare mai sus arătate a constatat că intimatul prin activitatea concretă efectuată și-a exercitat atribuțiile conferite prin lege, dispunând soluțiile de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluțiile date în dosarele nr. 422/P/2009 și 423/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în mod legal, în baza prevederilor legale incidente și temeinic motivat, în raport cu situația stabilită în cauză, așa încât nu există indicii cu privire la existența faptelor pretins a fi comise, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

și complicitate la infracțiunea de omor prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 C. pen., așa încât, în consecință, criticile formulate de petiționarul A.I. în plângerea formulată, sunt nefondate. În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că rezoluția dată de procuror la 2 martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin care s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de intimat sub aspectul infracțiunilor arătate, este legală și temeinică, așa încât plângerea formulată de petiționarul A.I., împotriva rezoluției arătate, este nefondată. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 2 martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, rezoluție pe care o va menține. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 2 martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, rezoluție pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 mai 2010.