ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată prin Registratura

Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 11245 la 6 aprilie 2010

și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

2922/1/2010 la 7 aprilie 2010, petiționarul A.I. a formulat plângere penală

împotriva rezoluției adoptată în dosarul nr. 2397/1207/II/2/2010 al Secției de

urmărire penală și criminalistică de la Ministerul Public, pentru că este netemeinică, ilegală, abuzivă, adoptarea s-a făcut cu

nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii prin sentința

civilă nr. 791/2001 a Tribunalului Arad, sentința penală nr. 1632/2007 a

Judecătoriei Arad, sentința penală nr. 982/2008 a Judecătoriei Arad, a deciziei

penale nr. 217/R/2009, a deciziei penale nr. 226/R/2007, infracțiune precizată

la art. 271 C. pen. și s-a refuzat cercetarea tentativei de omor consemnat în

sentinței penale nr. 1632/2007.

În motivarea

plângerii, petiționarul a arătat că la data de 12 martie 2010, în temeiul

prevederilor art. 278 C. proc. pen. a înaintat o plângere la dosarul nr.

1065/P/2009 al Secției de urmărire penală și criminalistică de la Ministerul Public prin care a prezentat încălcările realizate la adoptarea rezoluției mai

ales că la plângerea penală a adăugat acte probatorii de au totalizat douăzeci

și una de file.

De asemenea a mai

menționat că au fost excluse actele probatorii de la cercetare, se refuză în

continuare, valorificarea acestora și mai ales se refuză a se cerceta

tentativele de omor consemnate în motivarea sentinței nr. 1632/2007 a

Judecătoriei Arad.

Pentru dovedirea

infracțiunilor realizate a atașat la prezenta, copia plângerii la dosarul nr.

1065/P/2009 al Secției de urmărire penală și criminalistică.

În drept a fost emis

un act fals și abuziv împotriva actelor probatorii cu nerespectarea hotărârilor

judecătorești definitive și executorii, refuzându-se cercetarea tentativelor de

omor.

Prezentei plângeri

i-a fost atașată copia plângerii formulată de petiționar în dosarul nr.

1065/P/2009, aflată la fila 2 dosarul Înaltei Curți.

Prin adresa formulată

de Înalta Curte de Casație și Justiție către Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, aflată la

fila 6 dosarul Înaltei Curți, s-a solicitat trimiterea dosarului nr.

1065/P/2009, precum și lucrarea prin care s-a soluționat plângerea împotriva

soluției dispuse de procuror, respectiv nr. 2397/1207/II/2/2010.

La dosarul cauzei a

fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura

Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2686 la 19 mai 2010,

aflată la fila 8 dosarul Înaltei Curți, adresa Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție prin care se comunică că a fost înaintat dosarul

nr. 1065/P/2009, la care se află atașat un exemplar al rezoluției nr. 2397/1207/II/2/2010,

acestea fiind atașate prezentei cauze.

La termenul de

astăzi, a lipsit petiționarul A.I. și intimatul R.V., procedura de citare fiind

legal îndeplinită.

Magistratul asistent

a învederat faptul că a fost atașat dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică.

Reprezentantul

Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a solicitat respingerea, ca nefondată, a

plângerii petiționarului, arătând că din actele premergătoare efectuate în

cauză nu rezultă nici un indiciu în sensul săvârșirii de către intimatul

magistrat a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen., favorizare infractorului prevăzută de art. 246 C.

pen. ș.a.

Examinând plângerea

formulată de petiționarul A.I., în condițiile art. 278

1

C. proc.

pen. împotriva rezoluției din 2 martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică, Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările

dosarului parchetului constată plângerea petiționarului ca fiind nefondată

pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin rezoluția din 2

martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică, dată în dosarul nr. 1065/P/2009,

procurorul, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C.

pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și complicitate la

infracțiunea de o omor prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 C. pen. față

de procurorul R.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

întrucât faptele nu există.

Cheltuielile

judiciare în sumă de 50 lei au rămas în sarcina statului.

În considerentele

rezoluției, procurorul a constatat că la data de 12 august 2009, pe rolul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică s-a înregistrat plângerea penală formulată de numitul A.I.

prin care acesta a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea

infractorului, fals intelectual, complicitate la infracțiunea de omor față de

procurorul R.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În motivarea

plângerii, petiționarul a arătat că magistratul a săvârșit toate aceste

infracțiuni prin soluționarea dosarelor nr. 422/P/2009 și 423/P/2009 ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cauze în care a dispus

neînceperea urmăririi penale.

Analizând actele

aflate la dosarul cauzei, procurorul a constatat că în sarcina magistratului nu

se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni pentru următoarele considerente:

În îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu, magistrații - judecători și procurori - trebuie să

aplice legea la anumite situații de fapt date. Această activitate presupune un

proces amplu, care cuprinde mai multe etape, respectiv de stabilire pe bază de

probe a situației de fapt supusă actului de justiție, de interpretare a

dispozițiilor legale și, în final, de identificare și aplicare a dispoziției

legale la cazul concret. Având în vedere acest specific al activității

judiciare, care presupune riscul anumitor erori de interpretare și aplicare a

legii, s-a instituit un sistem de control ierarhizat, ca o garanție a

justițiabililor față de asemenea erori. Astfel, toate actele procurorilor sunt

supuse controlului procurorului ierarhic superior, soluțiile fiind supuse și

controlului instanței de judecată, iar măsurile dispuse și hotărârile

pronunțate de instanțele de judecată sunt supuse controlului instanței

superioare, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. În fiecare

dintre aceste etape, orice persoană interesată poate formula critici cu privire

la legalitatea și temeinicia soluției atacate.

Acesta este singurul

cadru prevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea și temeinicia

soluțiilor date de magistrați.

Pe de altă parte, în

cadrul unei cercetări penale având ca obiect cercetarea unui magistrat sub

aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul nu se poate

analiza legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse sau soluției date de

acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuții de control al soluțiilor

pronunțate de magistrați, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată

împotriva magistratului nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuții.

Aceasta pentru că scopul unei cercetări penale nu este analiza legalității și

temeiniciei unei soluții, acest rol revenind exclusiv organelor de control

competente, prevăzute de lege, ci este de a identifica, dincolo de această

soluție, un act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu, act care să se

înscrie în

verbum regens

indicat de lege, și care, uneori, poate avea

influențe asupra unei soluții.

Analizând actele

efectuate în prezenta cauză s-a constatat că nu au rezultat indicii privind

existența vreunui astfel de act de conduită, contrar atribuțiilor de serviciu,

săvârșit de magistratul indicat de numitul A.I. Criticile persoanei vătămate se

referă la legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate - or, astfel cum s-a

arătat mai sus, simplul fapt că aceste critici sunt formulate prin intermediul

unei plângeri penale, indiferent de încadrarea juridică sub aspectul căreia se

solicită efectuarea de cercetări, nu este de natură a schimba atribuțiile

organului de urmărire penală, transformându-l într-un organ de control.

În consecință,

întrucât nici din susținerile persoanei vătămate și nici din analiza din oficiu

nu a rezultat vreo faptă care ar putea să constituie vreuna dintre

infracțiunile indicate de persoana vătămată s-a constatat că există unul dintre

cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel

prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta nu există.

În dosarul nr.

1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică se află depuse fotocopiile mai

multor hotărâri judecătorești și rezoluții date de intimat, astfel: sentința

penală nr. 982 din 9 aprilie 2008 a Judecătoriei Arad, secția penală, pronunțată

în dosarul nr. 2961/55/2008 (filele 2-3 dosarul parchetului menționat);

sentința penală nr. 603 din 18 martie 2009 a Judecătoriei Arad, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 219/55/2009 (filele 4-5 dosarul parchetului menționat);

motive de recurs formulate de petiționarul A.I. în dosarul nr. 219/55/2009 (număr

în format vechi 2799/2009) al Tribunalului Arad, secția penală, (fila 6 dosarul

parchetului menționat ); comunicarea copiei minutei deciziei penale nr. 170/R

din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Arad, secția penală, în dosarul nr.

219/55/2009 ( fila 7 dosarul parchetului menționat ); rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale dată de procurorul R.V., din cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, la 27 iulie 2009 în dosarul nr. 422/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (filele 8-9 dosarul parchetului

menționat); plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției

adoptată la 27 iulie 2009 în dosarul nr. 422/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara (fila 10 dosarul parchetului menționat); sentința

penală nr. 1632 de la 31 iulie 2007 a Judecătoriei Arad, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 6678/55/2007 (filele 11-13 dosarul parchetului

menționat); rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procurorul R.V.,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la 29 iulie 2009

în dosarul nr. 423/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (

filele 13-14 dosarul parchetului menționat); plângerea formulată de

petiționarul A.I. împotriva rezoluției de la 29 iulie 2009 în dosarul nr.

423/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (fila 15 dosarul

parchetului menționat); sentința penală nr. 841 de la 15 aprilie 2009 a Judecătoriei Arad, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1197/55/2009 (filele 16-17 dosarul

parchetului menționat); comunicarea copiei minutei deciziei penale nr. 217/R

din 26 mai 2009 a Tribunalului Arad, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

1197/55/2009 (fila 18 dosarul parchetului menționat); adresa nr.

14349/5879/2007 de la 18 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică către

petiționarul A.I. (fila 19 dosarul parchetului menționat); adresa cu nr.

62475/II/3783/J/2004 din 5 octombrie 2004 emisă de Ministerul Justiției,

Direcția Judiciară către petiționarul A.I. ( fila 21 dosarul parchetului

menționat ).

Împotriva rezoluției

dată de procuror la 2 martie 2010 în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, petiționarul A.I. a formulat plângere la procurorul șef al

Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin rezoluția din 24 martie 2010 în

lucrarea cu nr. 2397/1207/II/2/2010, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc.

pen. a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de

petiționarul A.I. împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 1065/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire

penală și criminalistică, precum și comunicarea soluției petiționarului.

Împotriva rezoluției

dispuse în cauză, petiționarul A.I. a formulat plângere întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., care a adresat-o Înaltei Curți

de Casație și Justiție, în condițiile menționate și care face obiectul

prezentei cauze.

Înalta Curte, în

temeiul art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. a examinat plângerea

formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 2 martie 2010 dată în

dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin care procurorul a

dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul R.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.,

favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual

prevăzută de art. 289 C. pen. și complicitate la infracțiunea de omor prevăzută

de art. 26 raportat la art. 174 C. pen., întrucât faptele nu există, pe baza

actelor premergătoare existente în dosarul cauzei.

Astfel, în contextul

cauzei, procurorul a analizat criticile formulate de către petiționar față de

intimat, în raport cu faptele pretins a fi comise, iar în baza procesului de

evaluare asupra acestora a dispus în mod legal și temeinic motivat soluția de

neîncepere a urmăririi penale față de intimatul R.V., constatând inexistența

faptelor pretins a fi săvârșite.

Înalta Curte,

examinând actele premergătoare mai sus arătate a constatat că intimatul prin

activitatea concretă efectuată și-a exercitat atribuțiile conferite prin lege,

dispunând soluțiile de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluțiile date în

dosarele nr. 422/P/2009 și 423/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, în mod legal, în baza prevederilor legale incidente și temeinic

motivat, în raport cu situația stabilită în cauză, așa încât nu există indicii

cu privire la existența faptelor pretins a fi comise, respectiv abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., favorizarea

infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art.

289 C. pen. și complicitate la infracțiunea de omor prevăzută de art. 26

raportat la art. 174 C. pen., așa încât, în consecință, criticile formulate de

petiționarul A.I. în plângerea formulată, sunt nefondate.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte constată că rezoluția dată de procuror la 2 martie

2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin care s-a

dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de intimat sub aspectul

infracțiunilor arătate, este legală și temeinică, așa încât plângerea formulată

de petiționarul A.I., împotriva rezoluției arătate, este nefondată.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I.

împotriva rezoluției din 2 martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică, rezoluție pe care o va menține.

În conformitate cu

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 2

martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică,

rezoluție pe care o menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 mai 2010.