ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la 16 februarie 2010, petentul A.I.  a solicitat în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. desființarea rezoluției din 8 ianuarie 2010 dată în Dosarul nr. 69/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, prin care  s-a dispus neînceperea urmării penale față de procurorul militar - general de brigadă I.V. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzut de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. și nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 271 C. pen.

Înalta Curte a dispus atașarea dosarului nr. 69/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, și a Dosarului nr. 41/II/2/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a dispus citarea părților.

Procedând potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. se constată următoarele:

La 22 mai 2009, petentul A.I. s-a adresat procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu plângere penală împotriva magistratului procuror I.V. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, acuzându-l de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, favorizarea infractorilor și nerespectarea hotărârilor judecătorești, fapte prevăzute de art. 246, 264 alin. (1) și 271 alin. (1) C. pen., cu ocazia adoptării rezoluțiilor 211/VIII/1/2009 și 213/VIII/1/2009.

A solicitat obligarea făptuitorului la plata unor despăgubiri în sumă de un milion euro.

Plângerea a fost înregistrată sub nr. 69/P/2009 la Secția Parchetelor Militare de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În urma actelor premergătoare efectuate, având în vedere acuzele aduse ținând seama de calitatea de șef al Secției Parchetelor Militari, calitate cu care în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., intimatul a soluționat mai multe plângeri, ale petentului A.I., formulate împotriva soluțiilor dispuse de procurorii secției pe care o conduce, prin rezoluția din 8 ianuarie 2010, constatând că faptele reclamante nu există, s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale.

S-a reținut că în plângerile formulate împotriva rezoluțiilor nr. 66/P/2008 și 76/P/2008 privind pe procurorii militari I.E. și S.I., petentul a invocat abuzuri imaginare subiective cum de altfel a făcut-o și în alte cauze soluționate de Secția Parchetelor Militare, ca de exemplu Dosarul nr. 85/P/2009, Dosarul nr. 60/P/2009; Dosarul nr. 21/P/2009, Dosarul nr. 9/P/2008, Dosarul nr. 30/P/2008 ș.a.

Din examinarea actelor și lucrărilor precizate anterior rezultă că respingerea plângerilor, formulate de petent, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură penală că rezoluțiile 211/VIII/1/2009 și 213/VIII/1/2009 sunt temeinic motivate.

Referitor la infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prin încheierea nr. 63 din 5 mai 2003 la care petentul a făcut trimitere în mai toate demersurile sale, Curtea Supremă de Justiție, completul de 9 judecători, - a dispus scoaterea de pe rol a dosarului privind cererea formulată de petiționarul A.I. prin care acesta solicită revizuirea deciziei nr. 106 din 07 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru efectuarea actelor de cercetare prevăzute de art. 399 C. proc. pen. Actele de cercetare au fost efectuate de Parchetul Militar Timișoara, iar prin sentința nr. 128 din 08 octombrie 2003 Tribunalul Militar Timișoara

a hotărât respingerea cererii de revizuire.

De asemenea, prin încheierea nr. 224/10 martie  2005, rămasă definitivă prin decizia nr. 53 din 13 februarie 2006,

î

nalta Curte de Casație și Justiție a dispus scoaterea de pe rolul instanței a plângerii formulate de A.I. și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă

î

nalta Curte de Casație și Justiție pentru efectuarea urmăririi penale privind pe J.S. Cauza a fost înregistrată sub nr. 18/P/2006 iar prin rezoluția din data de 02 august 2006 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, a dispus neînceperea urmăririi penale, în niciuna din situațiile prezentate mai sus, petentul neînțelegând caracterul definitiv al soluțiilor date de organele judiciare și faptul că cererile sale au fost respinse în mod temeinic și legal.

Așa fiind, procurorul a reținut că nu se poate pune problema existenței infracțiunii de nerespectare a unor hotărâri judecătorești așa cum afirmă petentul.

Plângerea formulată împotriva soluției, de neîncepere a urmării penale, în temeiul art. 278 C. pen., a fost respinsă prin Rezoluția din 3 februarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - prin care s-a motivat că soluția dispusă în Dosarul nr. 69/P/2009 al Secției Parchetelor Militare este temeinică și legală, deoarece faptele imputate, de către petent, procurorului reclamant nu există.

Nemulțumit și de această soluție petentul, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. s-a adresat cu plângere judecătorului.

A susținut că prin rezoluția din 3 februarie 2010 procurorul general omite să constate nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii, ori aceasta este infracțiune prevăzută de art. 271 C. pen. A mai arătat că a fost emis un act fals și abuziv cu excluderea actelor probatorii de la dosar și că își menține toate solicitările trecute în plângerea penală adresată Ministerului Public.

Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei se constată că plângerea este nefondată.

La adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale au fost avute în vedere rezoluțiile nr. 66/P/2008, 76/P/2008, 85/P/2008, 79/P/2008, 463/VIII/1/2009, 61/P/2009, 391/VIII/1/2009, rezoluții din conținutul cărora rezultă că plângerile conțin de fiecare dată aceeași motivare șablon - „soluția este netemeinică și abuzivă”, „plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen.”, „incompatibilitatea procurorului care anterior soluționării cauzei în curs a fost reclamat de petent pentru modul în care a soluționat o altă plângere”.

Tot astfel, petentul reia în continuare vina procurorului de a nu fi respectat încheierea nr. 63/5 mai 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, și încheierea nr. 224 din 10 martie 2005 rămasă definitivă prin Decizia nr. 53 din 13 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul 9 judecători.

Procurorul a verificat susținerile petentului și a motivat că nu poate fi invocată nerespectarea unor hotărâri judecătorești - fapta care dacă ar fi adevărată ar constitui infracțiune, aceasta deoarece tocmai respectând dispozițiile celor două hotărâri au fost adoptate soluții. Astfel în primul caz după efectuarea actelor de cercetare prevăzute de art. 399 C. proc. pen., cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Militar Timișoara care a respins cererea de revizuire prin sentința nr. 128 din 8 octombrie 2003, în cel de al doilea caz plângerea trimisă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 224 din 10 martie 2005 a fost verificată și prin rezoluția din 2 august 2006 dată în Dosarul nr. 18/P/2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de J.S., magistrat procuror militar.

În fine, se constată că susținerile petentului cuprinse în plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale în cauza de față, nu sunt argumentate în nici un fel, petentul nu indică în ce ar consta cercetarea și soluționarea abuzivă sau favorizarea infractorilor.

Așa fiind, Înalta Curte constată că rezoluția atacată este legală și temeinică și în consecință în conformitate cu art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. plângerea va fi respinsă ca nefondată iar rezoluția va fi menținută.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 69/P/2009 din 8 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, pe care o menține.

Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2010.