ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin rezoluția nr. 78/P/2010 din 20 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de lt.col. magistrat N.A., procuror militar șef serviciu urmărire penală și judiciar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția Parchetelor Militare, sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art.271 C. pen. și de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

Pentru a dispune în sensul neînceperii urmăririi penale, procurorul a reținut ca petentul A.I. a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul menționat, pentru mai multe infracțiuni, comise în rezolvarea unei sesizări, prin rezoluția nr. 72/P/2010 din 25 iunie 2010, act fals în concepția petentului. În fapt, în dosarul susmenționat, procurorul militar col. magistrat A.N. a dispus neînceperea urmăririi penale față de col. magistrat L.N. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 208-209, art. 246, art. 261 1 , art. 264 și art. 261 C. pen. În plângerea formulată împotriva magistratului militar menționat, petentul A.I. a criticat modul în care acesta din urmă a apreciat modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către col.

magistrat L.N., cu referire la soluționarea plângerii acestuia prin rezoluția nr. 72/P/2010 din 25 iunie 2010. Prin rezoluția nr. 78/P/2010 din 20 septembrie 2010 s-a constatat că în motivarea rezoluției nr. 72/P/2010, în mod corect s-a reținut ca faptele sesizate de numitul A.I. nu s-au confirmat. Prin urmare, întrucât faptele reclamate nu există, procurorul a valorificat procesual cazul de împiedicare a punerii în mișcare sau exercitării acțiunii penale și a dispus în sensul neînceperii urmăririi penale. Împotriva acestei rezoluții petentul A.I. a formulat plângere, susținând ca soluția de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică, cu referire la încălcarea dispozițiilor art. 277 C. proc.

pen. , ilegală și abuzivă, cu referire la zădărnicirea punerii în mișcare a încheierilor nr. 63/2003 și 224/2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin rezoluția nr. 4 17/11/2/2010 din 14 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, a respins plângerea petentului A.I.. Pentru a dispune în sensul respingerii plângerii petentului A.I. împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de lt.col. magistrat A.N. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual și nerespectarea hotărârilor judecătorești, procurorul ierarhic superior a reținut că: - termenul de 20 zile prevăzut de art. 277 C. proc.

pen. nu privește plângerea prevăzută de art. 222 din același cod; - inadvertența privitoare la data înregistrării plângerii petentului reprezintă o eroare de tehnoredactare, fără relevanță asupra rezoluției sub aspectul temeiniciei și legalității; - hotărârile judecătorești menționate de petent au fost respectate, în sensul că parchetul a efectuat cercetări și a înaintat cererea de revizuire instanței competente, respectiv Tribunalului Militar Timișoara. Totodată, plângerea penală scoasă de pe rolul instanței supreme a fost înaintată organului de urmărire penala, unde aceasta fiind înregistrată sub nr. J8/P/2006 și soluționată printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale. Prin urmare, analizând plângerea formulată de petentul A.I., procurorul ierarhic superior a constatat, în raport de cele reținute, că aceasta este neîntemeiată.

Împotriva soluției primare de netrimitere în judecată confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul A.I. a formulat plângere. Petentul a susținut că rezoluția din data de 14 octombrie 2010 este „netemeinică, ilegală și abuzivă”, sens în care învederează instanței de judecată că : - procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea cu încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (2) C. proc. pen.; - procurorul ierarhic superior refuză să constate că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, atacată cu plângere, este adoptată cu nerespectarea hotărârilor judecătorești, cu referire la încheierile nr. 63/2003 și nr. 224/2005 ale Înaltei Curți de Casație, cu atât mai mult cu cât adresa nr. 113645/2007 a Corpului de Control al M.I.R.A.

a confirmat infracțiunile săvârșite de Poliția Arad, respectiv probelor din dosarul nr. 6157/2004 al Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și care au permis instanței supreme să dispună cercetarea penală a procurorului J.S. Drept urmare, rezoluția adoptată este falsă. Plângerea este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din economia dispozițiilor art. 1 C. proc. pen. rezultă că procesul penal nu poate fi privit ca o activitate de represiune ci, exclusiv, ca una desfășurată pentru tragerea la răspundere doar a persoanei care a săvârșit o infracțiune. În raport de dispozițiile art. 1 și art. 62 C. proc. pen. , respectiv art. 17 alin. (2) C. pen. , scopul procesului penal trebuie realizat în așa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului, în raport de care nici o persoană nevinovată să nu suporte rigorile legii.

În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum acesta este determinat prin art. 200 C. proc. pen. , legea procesual penală a determinat precis și coerent regulile de desfășurare a procesului penal. Sesizat în unul dintre modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea prevăzută de lege. În anumite situații, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunii cu a cărei săvârșire organul de urmărire penală a fost sesizat, pot duce la constatarea unora dintre cazurile, reglementate prin art. 10 C. proc. pen. , în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal, se confirmă referatul de urmărire penală sau, după caz, când urmărirea penală este de competența procurorului, se dispune neînceperea urmăririi penale. În cauză, constatându-se că nu s-a comis nicio faptă intrând sub incidența legii penale, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar procurorul ierarhic superior a respins plângerea și a menținut rezoluția prin care s-a dispus în sensul neînceperii urmăririi penale. Examinând legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, confirmată de procurorul ierarhic superior, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen. și prin prisma motivelor invocate de petent, se constată următoarele: Prin încheierea nr. 63 din 5 mai 2003, pronunțată în dosarul nr. 15/2003 al Curții Supreme de Justiție, Completul de 9 Judecători, având în vedere dispozițiile art. 397 alin. (1) C. proc. pen. , a dispus scoaterea de pe rol a cererii de revizuire formulată de petentul A.I. și trimiterea acesteia procurorului, în vederea efectuării actelor de cercetare prevăzute de art. 399 din același cod. Actele de cercetare au fost efectuate de Parchetul Militar Timișoara, iar cererea de revizuire a fost înaintată instanței de judecată, aceasta fiind respinsă prin sentința nr. 128 din 08 octombrie 2003 a Tribunalului Militar Timișoara.

Prin încheierea nr. 224 din martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 6157/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, având în vedere art. 285 C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de pe rol a plângerii formulate de A.I., privindu-l pe gen. brigadă J.S. și trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție. Cauza a fost înregistrată sub nr. 18/P/2006 și a fost finalizată, la data de 02 august 2008, printr-o rezoluție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Prin urmare, criticile formulate de petent sub acest aspect se constată a fi neîntemeiate, rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, confirmată de procurorul ierarhic superior, fiind legală și temeinică.

Cu privire la prima critică, referitoare la incompatibilitatea procurorului ierarhic superior, se constată că aceasta este neîntemeiată, în cauză nefiind incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate reglementate prin art. 48 alin. (1) lit. b)-i) și alin. (2) C. proc. pen. În consecință, pentru motivele expuse, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției nr. 78/P din 20 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, ca nefondată. În baza art. 192 alin. ( 2) C. proc. pen. , petentul va fi obligat la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 78/P din 20 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2011.