ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față ;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 151/P/2011

din 17 mai 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus în conformitate cu

dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc. pen., art. 228 alin. (6) și art. 10

lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul șef al

Secției de urmărire penală și criminalistică M.I., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. și de art. 264 C.

pen.

În considerentele

susmenționatei rezoluții, procurorul de caz a reținut următoarele :

Prin sentința penală

nr. 953/P/2010 pronunțată în dosarul nr. 3629/1/2010, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, a dispus, - având în vedere dispozițiile art. 29 lit.

e) C. proc. pen., - trimiterea plângerii formulată de petiționarul C.A.

împotriva procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la această

unitate de parchet, spre competentă soluționare.

În plângerea

formulată, susnumitul petiționar a solicitat cercetarea penală a magistratului

procuror M.I. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor și de favorizarea infractorului, fapte prevăzute și

pedepsite de art. 246 C. pen. și de art. 264 C. pen. și care ar fi fost

săvârșite în legătură cu soluționarea cauzei în care s-a dispus trimiterea sa

în judecată în stare de arest preventiv pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat, faptă comisă la data de 23 martie 2006.

O a doua plângere

depusă de petiționar la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

având același obiect, a fost trimisă prin sentința penală nr. 1046 din 15 iunie

2010 pronunțată în dosarul nr. 3649/1/2010 spre competentă soluționare, Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică. Avându-se în vedere identitatea de obiect a acestei plângeri cu

plângerea înregistrată sub nr. 151/P/2011, aceasta din urmă a fost conexată

prin rezoluția nr. 153/P/2011 din 11 mai 2011 la prezenta cauză, constatându-se

incidența în cauză a dispozițiilor art. 34 și ale art. 35 C. proc. pen.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că petiționarul a fost cercetat în

stare de arest preventiv în dosarul nr. 1808/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, trimis în judecată și condamnat definitiv la o pedeapsă

de 9 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, art. 175 lit. a) și f) C. pen.

În fapt, în baza

probelor administrate, în sarcina petiționarului s-a reținut că la data de 22

martie 2006 a pătruns în sediul Administrației Domeniilor Statului din

București unde depusese mai multe memorii în legătură cu restituirea unor

terenuri din zona Cotnari și l-a înjunghiat cu un cuțit pe președintele

agenției, T.C., cauzându-i „traumatism toracic drept postero-bazal cu plagă

înjunghiată anfractuoasă de 6 cm”, victima fiind salvată de martorul N.B.Z.,

consilierul său care a pătruns în biroul în care avea loc agresiunea, oprindu-l

pe agresor.

În cursul urmăririi

penale, petiționarul a formulat plângeri împotriva măsurilor dispuse de

procurorul de caz, inclusiv împotriva măsurii arestării preventive și a actelor

acestuia, potrivit art. 278 și art. 278

1

C. proc. pen., modul de soluționare

a plângerilor formulate, inclusiv de către instanța de judecată, prin

respingerea lor ca nefondate, nemulțumindu-l pe acesta. Alături de aceste

plângeri, petiționarul a formulat plângeri și împotriva procurorului de caz,

solicitând cercetarea penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C.

pen.

Sesizările împotriva

procurorului de caz G.A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București au

făcut obiectul dosarului nr. 1009/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, dosar în care prin rezoluția din data de 15 iulie 2010 s-a

dispus neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit.

a) C. proc. pen., iar plângerile formulate împotriva soluției, potrivit art. 278

și art. 278

1

C. proc. pen. au fost respinse ca neîntemeiate.

Urmare verificărilor

efectuate, procurorul de caz a reținut că aspectele sesizate de petiționar

privind pe procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, I.M., nu

sunt întemeiate și a concluzionat că din actele premergătoare efectuate în

cauză nu rezultă că faptele reclamate de petiționar există în materialitatea

lor, soluțiile dispuse de procuror fiind supuse controlului judiciar în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., iar controlul legalității

soluțiilor pronunțate de instanță se realizează, exclusiv, prin exercitarea

căilor de atac prevăzute de lege.

Plângerea formulată

de petiționar împotriva rezoluției nr. 151/P/2011 din 17 mai 2011 a fost

respinsă ca neîntemeiată în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (1) C.

proc. pen., prin rezoluția nr. 1425/II/2/2011 din 14 iunie 2011 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției

procurorului de netrimitere în judecată, petiționarul a formulat plângere la

instanță în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

susținând că procurorul G.A. care a dispus trimiterea sa în judecată pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat se face vinovat de comiterea

infracțiunilor menționate în plângerile penale depuse împotriva sa și că

intimatul I.M. se face vinovat de fapte cu consecințe deosebit de grave.

Verificând rezoluția

atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, așa cum cer

dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că plângerea formulată de petiționar este nefondată.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele reclamate de petiționar nu

există în materialitatea lor, în mod corect procurorul de caz constatând

incidența în cauză a prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, procurorii sunt independenți, în condițiile legii, iar conform

art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în

soluțiile dispuse, procurorul este independent în condițiile prevăzute de lege.

Nemulțumirea unei

părți referitoare la modul în care a fost instrumentat un dosar și la soluția

adoptată nu justifică cercetarea penală a magistratului pentru săvârșirea

vreunei fapte prevăzute de legea penală, soluțiile dispuse de procurori putând

fi reformate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege și nu în cadrul

unei anchete penale declanșate la plângerea părții nemulțumită de soluția

dispusă în cauza respectivă.

În consecință,

constatând că rezoluția nr. 151/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică,

este legală și temeinică, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționar și se

va menține rezoluția atacată.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata sumei de 300 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.A. împotriva rezoluției nr.

151/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 300

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18

ianuarie 2012.