ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 697/P/2011 din 04 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.E. și L.L. - prim-procuror și respectiv, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 272 C. pen. Pe baza examinării materialului de cercetare penală s-au reținut următoarele: La data de 24 ianuarie 2011, numita F.M. a formulat o plângere prin care a solicitat antrenarea răspunderii penale a magistraților C.E.

și L.L. - prim-procuror și respectiv, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru modul defectuos în care acestea și-au exercitat atribuțiile de serviciu în contextul instrumentării Dosarului nr. 327/P/2010 al respectivei unități de Parchet și soluționării plângerii formulate în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen. Totodată, petiționara a reclamat faptul că din dosarul cauzei au fost sustrase mai multe înscrisuri pe care le depusese personal și care conțineau, în opinia sa, dovezi importante în susținerea aspectelor sesizate. Din verificările efectuate, analizându-se susținerile petiționarei în sensul comiterii unor fapte prevăzute de legea penală de către intimate, s-a constatat că aspectele reclamate nu se confirmă.

S-a reținut că, în lipsa oricărei circumstanțieri a conținutului concret al infracțiunilor reclamate ca fiind comise de către cei doi magistrați, este de presupus că plângerea formulată exprimă, în esență, nemulțumirea petiționarei față de soluțiile dispuse cu privire la aceasta, aspect care nu are însă aptitudinea de a atrage răspunderea penală a magistraților întrucât simpla nemulțumire, subiectivă, a persoanei pretins defavorizate printr-o soluție, nu poate constitui o premisă pentru concluzia că aceasta este abuzivă, în lipsa oricăror alte indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, indicii neregăsite în prezenta cauză.

A fost avut în vedere și principiul independenței de care se bucură orice magistrat în soluționarea cauzelor ce îi sunt repartizate, rezultând așadar că aspectele sesizate de petiționară, departe de a constitui aspecte de natură infracțională, reprezintă o normală exercitare a atribuțiilor de serviciu de către magistrații vizați în plângere. Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 272 C. pen., s-a reținut că toate documentele reclamate de petiționară ca fiind sustrase se regăsesc în materialitatea lor și s-au aflat, permanent de la înregistrare, în cadrul lucrării nr. 593/II/2/2010, fiind evident că nu s-a urmărit, în nicio manieră, reținerea ori ascunderea acestor documente, în cuprinsul rezoluției anterior menționate fiind exprimată și, implicit, comunicată petiționarei - opinia procurorului cu privire la solicitările formulate în conținutul acestora.

Ulterior, la data de 15 decembrie 2011, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică nr. 3033/II-2/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționară împotriva soluției anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală și temeinică. S-a reținut în acest sens că nu există indicii în sensul săvârșirii de către magistrații C.E. și L.L. a vreunei fapte infracționale în contextul soluționării Dosarelor nr. 327/P/2010 și 593/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava. Nemulțumită de soluția adoptată, petiționara F.M. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc.

pen. instanței de judecată competente, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 ianuarie 2012. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Plângerea adresată instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278 1 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale învestește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate. Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală. Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este învestită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

Î n raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. Î n prezenta cauză se constată că soluția adoptată de Parchet față de intimatele C.E. și L.L. este legală și temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații procurori anterior menționați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 272 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există, având în vedere că nu s-a dovedit încălcarea legalității în activitatea de serviciu de către intimații magistrați și nici că ar fi fost sustrase înscrisuri depuse de petiționară.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatele și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatele C.E. și L.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 272 C. pen., rezoluție care va fi menținută. Î n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E : Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara F.M. împotriva rezoluției nr. 697/P/2011 din 04 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționara la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2012.