ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

Î

n baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr.

697/P/2011 din 04 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul

art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de C.E. și L.L. - prim-procuror și respectiv,

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 272 C. pen.

Pe baza examinării

materialului de cercetare penală s-au reținut următoarele:

La data de 24

ianuarie 2011, numita F.M. a formulat o plângere prin care a solicitat

antrenarea răspunderii penale a magistraților C.E. și L.L. - prim-procuror și

respectiv, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava,

pentru modul defectuos în care acestea și-au exercitat atribuțiile de serviciu

în contextul instrumentării Dosarului nr. 327/P/2010 al respectivei unități de

Parchet și soluționării plângerii formulate în conformitate cu dispozițiile

art. 278 C. proc. pen. Totodată, petiționara a reclamat faptul că din dosarul

cauzei au fost sustrase mai multe înscrisuri pe care le depusese personal și

care conțineau, în opinia sa, dovezi importante în susținerea aspectelor

sesizate.

Din verificările

efectuate, analizându-se susținerile petiționarei în sensul comiterii unor

fapte prevăzute de legea penală de către intimate, s-a constatat că aspectele

reclamate nu se confirmă.

S-a reținut că, în

lipsa oricărei circumstanțieri a conținutului concret al infracțiunilor

reclamate ca fiind comise de către cei doi magistrați, este de presupus că

plângerea formulată exprimă, în esență, nemulțumirea petiționarei față de

soluțiile dispuse cu privire la aceasta, aspect care nu are însă aptitudinea de

a atrage răspunderea penală a magistraților întrucât simpla nemulțumire,

subiectivă, a persoanei pretins defavorizate printr-o soluție, nu poate

constitui o premisă pentru concluzia că aceasta este abuzivă, în lipsa oricăror

alte indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal,

indicii neregăsite în prezenta cauză.

A fost avut în vedere

și principiul independenței de care se bucură orice magistrat în soluționarea

cauzelor ce îi sunt repartizate, rezultând așadar că aspectele sesizate de

petiționară, departe de a constitui aspecte de natură infracțională, reprezintă

o

normală exercitare a

atribuțiilor de serviciu de către magistrații vizați în plângere.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 272 C. pen., s-a reținut că toate

documentele reclamate de petiționară ca fiind sustrase se regăsesc în

materialitatea lor și s-au aflat, permanent de la înregistrare, în cadrul

lucrării nr. 593/II/2/2010, fiind evident că nu s-a urmărit, în nicio manieră,

reținerea ori ascunderea acestor documente, în cuprinsul rezoluției anterior

menționate fiind exprimată și, implicit, comunicată petiționarei - opinia

procurorului cu privire la solicitările formulate în conținutul acestora.

Ulterior, la data de

15 decembrie 2011, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică nr.

3033/II-2/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de

petiționară împotriva soluției anterior expuse, constatându-se că aceasta este

legală și temeinică. S-a reținut în acest sens că nu există indicii în sensul

săvârșirii de către magistrații C.E. și L.L. a vreunei fapte infracționale în

contextul soluționării Dosarelor nr. 327/P/2010 și 593/II/2/2010 ale

Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.

Nemulțumită de

soluția adoptată, petiționara F.M. s-a adresat cu plângere în condițiile

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen. instanței de judecată

competente, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea fiind

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 ianuarie 2012.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Plângerea adresată

instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care

a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art.

275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și

vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau

a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Această plângere,

astfel cum a fost reglementată prin art. 278

1

C. proc. pen., de

natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13

din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

învestește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și

temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate.

Cum soluționarea

plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este

supusă regimului căilor ordinare

de atac și ca atare, nu are aptitudinea

provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de

legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că,

sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este învestită cu

atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește

exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu

respectarea dispozițiilor legii procesuale.

Î

n raport de

concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din

dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată

competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8)

C. proc. pen.

Î

n prezenta cauză se constată

că soluția adoptată de Parchet față de intimatele C.E. și L.L. este legală și

temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a

urmăririi penale față de magistrații procurori anterior menționați sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 272 C. pen., întrucât

faptele reclamate nu există, având în vedere că nu s-a dovedit încălcarea

legalității în activitatea de serviciu de către intimații magistrați și nici că

ar fi fost sustrase înscrisuri depuse de petiționară.

Pentru considerentele

expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că

intimatele și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu

legea și nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a)

C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva

rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatele

C.E. și L.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art.

272 C. pen., rezoluție care va fi menținută.

Î

n baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 100 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

:

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara F.M. împotriva rezoluției nr.

697/P/2011 din 04 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționara la

plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 mai 2012.