ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 1054/P/2011 din 16 noiembrie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror S.I. (procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 C. pen. întrucât fapta nu există. Pe baza examinării materialului de cercetare penală s-au reținut următoarele: La data de 10 octombrie 2011 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea petiționarei D.E.

formulată împotriva magistratului S.I. (procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., în legătură cu modul de soluționare a lucrării nr. 473/II/2/2011 din 22 august 2011, prin care s-a respins plângerea petiționarei formulată împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 71/P/2011. Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit, cu certitudine, că magistratul procuror S.I. nu a comis nici una dintre faptele reclamate de către petiționară. S-a reținut în acest sens că, în calitate de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, S.I. avea ca obligație de serviciu verificarea legalității soluțiilor dispuse de către subordonați și soluționarea plângerilor formulate de părți împotriva acestor soluții.

Pe această cale, s-a apreciat că rezoluția nr. 473/II/2/2011, prin care s-a soluționat plângerea petiționarei D.E. formulată împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 71/P/2011, este corectă, având la bază probele administrate în cauză, drepturile procesuale ale celor implicați fiind pe deplin respectate. Ulterior, la data de 21 decembrie 2011, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, nr. 3105/II/2/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționară împotriva soluției pronunțate în Dosarul nr. 1054/P/2011, constatându-se că aceasta este legală și temeinică. S-a constatat că, în cauză, nu există indicii în sensul săvârșirii de către magistratul menționat anterior a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., acesta îndeplinindu-și în mod corect atribuțiile de serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

Astfel, s-a reținut că, așa cum fapta judecătorilor de a pronunța hotărârii în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu respectarea normelor procedurale incidente, nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, similar, nici emiterea de soluții de către procuror (neînceperea urmăririi penale, trimiterea în judecată), respectiv soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor, cu respectarea acelorași norme, nu constituie o astfel de faptă, iar simpla împrejurare că petiționara este nemulțumită de soluția adoptată într-o cauză sau alta nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistraților care au emis-o, atât timp cât din actele premergătoare urmăririi penale efectuate nu rezultă că aceștia ar fi săvârșit o infracțiune în legătură cu îndeplinirea activității de jurisdicție sau că și-ar fi îndeplinit, în mod defectuos, atribuțiile de serviciu.

Tot astfel, s-a reținut că din cuprinsul actelor premergătoare începerii urmăririi penale efectuate nu rezultă săvârșirea de către magistratul susmenționat nici a infracțiunii prev. de art. 249 C. pen., neaflându-ne în prezența încălcării din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, a cauzării unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia sau o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane. Nemulțumită de soluția procurorului, petiționara s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., instanței de judecată competentă să judece infracțiunea reclamată, reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie formulate împotriva soluției dispuse în cauză. În esență, petiționara a solicitat admiterea plângerii, arătând că este nemulțumită de faptul că nu s-au făcut cercetări corespunzătoare în cauză. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Plângerea adresată instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278 1 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale învestește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate. Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală. Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este învestită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. În prezenta cauză se constată că soluția adoptată de Parchet față de intimatul S.I. este legală și temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul procuror anterior menționat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246 și art. 249 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există. Analizarea modului în care s-a derulat cercetarea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la concluzia că toate actele efectuate sunt subscrise cadrului procesual legal, astfel încât criticile formulate de petiționară se privesc ca fiind neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul S.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246 și art. 249 C. pen., rezoluție care va fi menținută. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara D.E. împotriva rezoluției nr. 1054/P/2011 din 16 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționara la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2012.