ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1) rap. la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de I.I. - procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 și art. 249 C. pen. În argumentarea soluției de neîncepere a urmăririi penale procurorul a reținut, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., că nu există date sau indicii temeinice din care să rezulte săvârșirea acestei infracțiuni, fapta neexistând în materialitatea sa, iar cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., s-a constatat că fapta nu este de natură penală.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarul B.Ș. a formulat plângere, iar prin rezoluția nr. 1377/II/2/2012, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen. și art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus: - respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiționar împotriva rezoluției din 9 aprilie 2012, dispusă de secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul cu același număr; - infirmarea, parțială, a rezoluției din 9 aprilie 2012; - neînceperea urmăririi penale față de I.I., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 249 C. pen.

S-a reținut că soluția adoptată în Dosarul nr. 239/P/2012 este legală deoarece nu au rezultat date, indicii ori dovezi care să se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate. În legătură cu temeiul juridic indicat de procuror, referitor la infracțiunea prev. de art. 249 C. pen., s-a apreciat, însă, că în mod incorect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen., fiind aplicabile cele ale art. 10 lit. a) din același Cod. În acest sens, s-a reținut că dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. sunt incidente atunci când fapta săvârșită nu este încriminată de legea penală, fiind fie de natură civilă, disciplinară sau contravențională, fie o faptă care fusese inițial prevăzută de legea penală, dar apoi a fost dezincriminată, aspecte care nu se regăsesc în speța analizată.

Prin urmare, s-a apreciat că rezoluția din 9 aprilie 2012 este legală și temeinică din punctul de vedere al soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, mai puțin în ceea ce privește temeiul juridic referitor la infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., astfel că a fost infirmată parțial, sub acest aspect, cu menținerea soluțiilor adoptate pe fond. Nemulțumit de soluția adoptată, în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul B.Ș. s-a adresat cu plângere Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost înregistrată pe rolul secției penale a acestei instanțe la data de 27 aprilie 2012. Înalta Curte constată, însă, că plângerea formulată de petiționar este greșit îndreptată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Totodată, art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen. stabilește competența de soluționare a plângerilor formulate împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror, în favoarea procurorului ierarhic superior celui care a adoptat actul contestat de către parte.

Procedura de control pe cale ierarhică, în cadrul unității de Parchet, constituie, în cazul soluțiilor de netrimitere în judecată, o etapă prealabilă declanșării verificării actului de către instanță, în procedura specială reglementată de art. 278 1 C. proc. pen. Dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. prevăd expres succesiunea etapelor care preced declanșarea controlului judecătoresc și condiționează sesizarea instanței de confirmarea de către procurorul ierarhic superior a soluției de netrimitere în judecată cuprinse în rezoluție sau ordonanță.

Rezultă, așadar, că persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate beneficiază de verificarea în două etape a soluției date de procuror, astfel: - controlul intern, declanșat în aplicarea principiului subordonării ierarhice, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituția României, republicată, în cadrul Parchetului din care face parte procurorul care a dat soluția de netrimitere în judecată și - controlul judecătoresc, inițiat prin formularea, în termenul prevăzut de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., a unei plângeri adresate instanței căreia i-ar reveni competența să soluționeze cauza în fond. În situația particulară în care soluția de netrimitere în judecată este infirmată de către primul procuror în procedura prevăzută de art. 278 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., soluția acestuia din urmă urmează a fi supusă controlului ierarhic din rațiuni ce țin atât de respectarea principiului controlului și subordonării ierarhice, dar și a dreptului părții de a beneficia de un dublu control al soluțiilor de netrimitere în judecată. Soluția infirmată de procurorul ierarhic superior nu mai are nici o putere, astfel că prin adoptarea de către acesta din urmă a unei soluții de netrimitere în judecată - diferită sau identică în conținut, întemeiată pe motivele invocate în plângerea petiționarului sau pe alte motive - ne vom afla din nou în prima etapă a procedurii, ce presupune, cu necesitate, verificarea acestei soluții pe cale ierarhică. Atacarea direct în instanță a soluției de netrimitere în judecată, adoptată de primul procuror în absența confirmării acesteia de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., echivalează cu prematura sesizare a instanței prin plângere. În consecință, organul judiciar competent a soluționa plângerea împotriva rezoluției sau ordonanței prim-procurorului prin care s-a infirmat rezoluția ori ordonanța de netrimitere în judecată și s-a dat aceeași sau altă soluție de netrimitere în judecată, pentru alte motive ori pentru unele dintre motivele invocate de petiționar, este procurorul ierarhic superior. În acest sens sunt și dispozițiile deciziei nr. 1 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite.

În prezenta cauză, se constată că prin rezoluția din 16 mai 2012, procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că rezoluția din 9 aprilie 2012 este legală și temeinică din punct de vedere al soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul I.I., mai puțin în ceea ce privește temeiul juridic referitor la infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., astfel că rezoluția anterior menționată a fost infirmată parțial, sub acest aspect, cu menținerea soluțiilor adoptate pe fond. Astfel fiind, având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că nu este învestită legal să judece prezenta cauză, astfel că va trimite plângerea formulată de petiționarul B.Ș.

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare, urmând ca soluția infirmată de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția din 16 mai 2012 să fie supusă verificării cale ierarhică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petiționarul B.Ș. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2012.