ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

rezoluția din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza

art. 228 alin. (1) rap. la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de I.I. - procuror general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289

și art. 249 C. pen.

În

argumentarea soluției de neîncepere a urmăririi penale

procurorul a reținut, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 289 C.

pen., că nu există date sau indicii temeinice din care să rezulte săvârșirea

acestei infracțiuni, fapta neexistând în materialitatea sa, iar cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., s-a constatat că fapta nu este de

natură penală.

Împotriva acestei rezoluții,

petiționarul B.Ș. a formulat plângere, iar prin rezoluția nr. 1377/II/2/2012,

în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen. și art. 64 alin. (3) din Legea nr.

304/2004, art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală

și criminalistică, a dispus:

- respingerea, ca neîntemeiată, a

plângerii formulate de petiționar împotriva rezoluției din 9 aprilie 2012,

dispusă de secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul cu același număr;

- infirmarea, parțială, a rezoluției

din 9 aprilie 2012;

- neînceperea urmăririi penale față de

I.I., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 249 C. pen.

S-a reținut că soluția adoptată în Dosarul

nr. 239/P/2012 este legală deoarece nu au rezultat date, indicii ori dovezi

care să se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate.

În

legătură cu temeiul juridic indicat de procuror,

referitor la infracțiunea prev. de art. 249 C. pen., s-a apreciat, însă, că în

mod incorect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

fiind aplicabile cele ale art. 10 lit. a) din același Cod.

În acest sens, s-a reținut că

dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. sunt incidente atunci când fapta

săvârșită nu este încriminată de legea penală, fiind fie de natură civilă,

disciplinară sau contravențională, fie o faptă care fusese inițial prevăzută de

legea penală, dar apoi a fost dezincriminată, aspecte care nu se regăsesc în

speța analizată.

Prin urmare, s-a apreciat că rezoluția

din 9 aprilie 2012 este legală și temeinică din punctul de vedere al soluțiilor

de neîncepere a urmăririi penale, mai puțin în ceea ce privește temeiul juridic

referitor la infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., astfel că a fost

infirmată parțial, sub acest aspect, cu menținerea soluțiilor adoptate pe fond.

Nemulțumit de soluția adoptată, în

condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul B.Ș.

s-a adresat cu plângere Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost

înregistrată pe rolul secției penale a acestei instanțe la data de 27 aprilie

2012.

Înalta Curte constată, însă, că plângerea

formulată de petiționar este greșit îndreptată pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278

C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței,

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum și orice

alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul

de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Totodată, art. 278 alin. (1) și (2) C.

proc. pen. stabilește competența de soluționare a plângerilor formulate împotriva

măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror, în favoarea procurorului ierarhic

superior celui care a adoptat actul contestat de către parte.

Procedura de control pe cale ierarhică,

în cadrul unității de Parchet, constituie, în cazul soluțiilor de netrimitere în

judecată, o etapă prealabilă declanșării verificării actului de către instanță,

în procedura specială reglementată de art. 278

1

C. proc. pen.

Dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. prevăd expres succesiunea etapelor care preced declanșarea

controlului judecătoresc și condiționează sesizarea instanței de

confirmarea

de către procurorul ierarhic superior a soluției de netrimitere în judecată cuprinse

în rezoluție sau ordonanță.

Rezultă, așadar, că persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate beneficiază

de verificarea în două etape a soluției date de procuror, astfel:

- controlul intern, declanșat în aplicarea

principiului subordonării ierarhice, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituția

României, republicată, în cadrul Parchetului din care face parte procurorul care

a dat soluția de netrimitere în judecată și

- controlul judecătoresc, inițiat prin

formularea, în termenul prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen., a unei plângeri adresate instanței căreia i-ar reveni competența să soluționeze

cauza în fond.

În

situația particulară în care soluția de netrimitere în judecată

este infirmată de către primul procuror în procedura prevăzută de art. 278

alin. (2) și (3) C. proc. pen., soluția acestuia din urmă urmează a fi supusă controlului

ierarhic din rațiuni ce țin atât de respectarea principiului controlului și subordonării

ierarhice, dar și a dreptului părții de a beneficia de un dublu control al soluțiilor

de netrimitere în judecată.

Soluția infirmată de procurorul ierarhic

superior nu mai are nici o putere, astfel că prin adoptarea de către acesta din

urmă a unei soluții de netrimitere în judecată - diferită sau identică în conținut,

întemeiată pe motivele invocate în plângerea petiționarului sau pe alte motive -

ne vom afla din nou în prima etapă a procedurii, ce presupune, cu necesitate, verificarea

acestei soluții pe cale ierarhică.

Atacarea direct în instanță a soluției

de netrimitere în judecată, adoptată de primul procuror în absența confirmării acesteia

de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., echivalează cu prematura sesizare a instanței prin plângere.

În

consecință, organul judiciar competent a soluționa plângerea

împotriva rezoluției sau ordonanței prim-procurorului prin care s-a infirmat rezoluția

ori ordonanța de netrimitere în judecată și s-a dat aceeași sau altă soluție de

netrimitere în judecată, pentru alte motive ori pentru unele dintre motivele invocate

de petiționar, este procurorul ierarhic superior. În acest sens sunt și dispozițiile

deciziei nr. 1 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secțiile unite.

În prezenta cauză, se constată că prin

rezoluția din 16 mai 2012, procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit

că rezoluția din 9 aprilie 2012 este legală și temeinică din punct de vedere al

soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul I.I., mai puțin în

ceea ce privește temeiul juridic referitor la infracțiunea prevăzută de art. 249

C. pen., astfel că rezoluția anterior menționată a fost infirmată parțial, sub acest

aspect, cu menținerea soluțiilor adoptate pe fond.

Astfel fiind, având în vedere considerentele

expuse anterior, Înalta Curte constată că nu este învestită legal să judece prezenta

cauză, astfel că va trimite plângerea formulată de petiționarul B.Ș. la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare, urmând

ca soluția infirmată de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția

din 16 mai 2012 să fie supusă verificării cale ierarhică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite plângerea formulată de petiționarul

B.Ș. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă

soluționare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie

2012.