ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

plângerii de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele;

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 2 aprilie 2012, numitul B.Ș. a

solicitat efectuarea de cercetări penale față de I.I., Procuror General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 249 C. pen.

S-a invocat, în

esență, faptul că au fost consemnate aspecte necorespunzătoare realității în

conținutul Adresei nr. 606/P/2011 din 11 ianuarie 2012, semnată de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și transmisă Curții de

Apel Iași, spre a fi avută în vedere la soluționarea Dosarului nr.

1075/45/2011.

Prin Rezoluția nr.

239/P/2012 din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 lit. a) și lit. b) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrat I.I. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (în temeiul dispozițiilor art. 10

lit. a) C. proc. pen.) și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249

C. pen. (reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen.).

Împotriva Rezoluției

nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012, numitul B.Ș. a formulat plângere, în baza

dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., învederând că există suficiente dovezi

care să conducă la stabilirea vinovăției magistratului cercetat.

Prin Rezoluția nr.

1377/11/2/2012 din 16 mai 2012, a procurorului șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen.,

art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a)

C. proc. pen., s-a dispus:

- respingerea, ca

neîntemeiată, a plângerii numitului B.Ș. împotriva Rezoluției nr. 239/P/2012

din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică;

- infirmarea

parțială, ca nelegală, a rezoluției menționate;

- neînceperea

urmăririi penale față de I.I., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.

249 C. pen.

S-a apreciat că

soluția adoptată în cauză este temeinică, nerezultând indicii privind comiterea

vreunei infracțiuni de către magistrat în legătură cu aspectele sesizate de

petiționar.

Totodată, a fost

considerat greșit temeiul juridic reținut de procuror pentru infracțiunea

prevăzută de art. 249 C. pen., arătându-se că sunt aplicabile dispozițiile art.

10 lit. a) C. proc. pen. (iar nu cele ale art. 10 lit. b) C. proc. pen.).

Nemulțumit, petentul

B.Ș., la 26 aprilie 2012, s-a adresat cu plângere la Înalta Curte de Casație și

Justiție, formându-se Dosarul nr. 3191/1/2012.

Prin Sentința penală

nr. 1280 din 24 septembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală a trimis plângerea spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a adopta

această soluție instanța a reținut că, în acord și cu dispozițiile deciziei nr.

1 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți, precum

și cu prevederile art. 278 alin. (2) C. proc. pen., întrucât prin Rezoluția

1377/11/2/2012 din 16 mai 2012, s-a infirmat parțial rezoluția nr. 239/P/din 9

aprilie 2012, această soluție este supusă controlului procurorului ierarhic

superior iar nu controlului instanței de judecată.

Concomitent, tot la

26 aprilie 2012 (când a depus plângerea la Înalta Curte de Casație și

Justiție), petentul B.Ș. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr.

239/P/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Prin Nota nr.

3753/11/2/2012 din 12 noiembrie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a constatat

că nu se impune analizarea legalității și temeiniciei Rezoluției nr.

1377/11/2/2012 a conducerii Secției de Urmărire Penală și Criminalistică

deoarece plângerea adresată Înaltei Curți viza Rezoluția nr. 1377/11/2/2012, de

care petentul nu avea cunoștință la momentul formulării plângerii. Prin urmare,

prin nota mai sus- amintită s-a apreciat că se impune efectuarea unei noi

comunicări către petent a soluției adoptate și închiderea lucrării.

La 13 decembrie 2012

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție „contestație

- plângere", formulată de petentul B.Ș. împotriva Notei nr. 3753/11/2/2012

din 12 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, formându-se Dosarul nr.

7960/1/2012.

La termenul de

judecată din 17 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în

discuție excepția inadmisibilității plângerii în raport cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen.

Analizând plângerea

formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse controlului jurisdicțional, după ce

plângerea făcută potrivit art. 278 C. proc. pen. ar fi fost respinsă,

"numai rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale, ordonanțele ori, după

caz, rezoluțiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare

a urmăriri penale, date de procuror", iar nu și alte acte emise de procuror,

chiar în realizarea procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen.

Analizându-se actele

și lucrările din dosar se constată că petentul B.Ș. a formulat plângere

împotriva Notei nr. 3753/II - 2/2012 din 12 noiembrie 2012 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, plângerea sa nevizând o rezoluție sau ordonanță (de netrimitere

în judecată) după cum se precizează în textul de lege mai sus-arătat.

Prin urmare, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., plângerea formulată de petentul B.Ș. împotriva Notei nr. 3753/112/2012

din 12 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică se va respinge ca

inadmisibilă.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petentul B.Ș. împotriva Notei nr. 3753/II

2/2012 din 12 noiembrie 2012a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petentul la

plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM