ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 2 aprilie 2012, numitul B.Ș. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de I.I., Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 249 C. pen. S-a invocat, în esență, faptul că au fost consemnate aspecte necorespunzătoare realității în conținutul Adresei nr. 606/P/2011 din 11 ianuarie 2012, semnată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și transmisă Curții de Apel Iași, spre a fi avută în vedere la soluționarea Dosarului nr. 1075/45/2011.

Prin Rezoluția nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 lit. a) și lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrat I.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.) și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen.). Împotriva Rezoluției nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012, numitul B.Ș. a formulat plângere, în baza dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., învederând că există suficiente dovezi care să conducă la stabilirea vinovăției magistratului cercetat.

Prin Rezoluția nr. 1377/11/2/2012 din 16 mai 2012, a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus: - respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii numitului B.Ș. împotriva Rezoluției nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică; - infirmarea parțială, ca nelegală, a rezoluției menționate; - neînceperea urmăririi penale față de I.I., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen.

S-a apreciat că soluția adoptată în cauză este temeinică, nerezultând indicii privind comiterea vreunei infracțiuni de către magistrat în legătură cu aspectele sesizate de petiționar. Totodată, a fost considerat greșit temeiul juridic reținut de procuror pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., arătându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. (iar nu cele ale art. 10 lit. b) C. proc. pen.). Nemulțumit, petentul B.Ș., la 26 aprilie 2012, s-a adresat cu plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, formându-se Dosarul nr. 3191/1/2012. Prin Sentința penală nr. 1280 din 24 septembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a trimis plângerea spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a adopta această soluție instanța a reținut că, în acord și cu dispozițiile deciziei nr. 1 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți, precum și cu prevederile art. 278 alin. (2) C. proc. pen., întrucât prin Rezoluția 1377/11/2/2012 din 16 mai 2012, s-a infirmat parțial rezoluția nr. 239/P/din 9 aprilie 2012, această soluție este supusă controlului procurorului ierarhic superior iar nu controlului instanței de judecată. Concomitent, tot la 26 aprilie 2012 (când a depus plângerea la Înalta Curte de Casație și Justiție), petentul B.Ș. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr. 239/P/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Prin Nota nr. 3753/11/2/2012 din 12 noiembrie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a constatat că nu se impune analizarea legalității și temeiniciei Rezoluției nr. 1377/11/2/2012 a conducerii Secției de Urmărire Penală și Criminalistică deoarece plângerea adresată Înaltei Curți viza Rezoluția nr. 1377/11/2/2012, de care petentul nu avea cunoștință la momentul formulării plângerii. Prin urmare, prin nota mai sus- amintită s-a apreciat că se impune efectuarea unei noi comunicări către petent a soluției adoptate și închiderea lucrării. La 13 decembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție „contestație - plângere", formulată de petentul B.Ș.

împotriva Notei nr. 3753/11/2/2012 din 12 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, formându-se Dosarul nr. 7960/1/2012. La termenul de judecată din 17 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție excepția inadmisibilității plângerii în raport cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Analizând plângerea formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse controlului jurisdicțional, după ce plângerea făcută potrivit art. 278 C. proc. pen. ar fi fost respinsă, "numai rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale, ordonanțele ori, după caz, rezoluțiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăriri penale, date de procuror", iar nu și alte acte emise de procuror, chiar în realizarea procedurii prevăzute de art. 278 C. proc.

pen. Analizându-se actele și lucrările din dosar se constată că petentul B.Ș. a formulat plângere împotriva Notei nr. 3753/II - 2/2012 din 12 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângerea sa nevizând o rezoluție sau ordonanță (de netrimitere în judecată) după cum se precizează în textul de lege mai sus-arătat. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petentul B.Ș. împotriva Notei nr. 3753/112/2012 din 12 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică se va respinge ca inadmisibilă.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul B.Ș. împotriva Notei nr. 3753/II 2/2012 din 12 noiembrie 2012a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2013. Procesat de GGC - LM