ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1) rap. la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de I.I. - procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 și art. 249 C. pen. S-a reținut de către procuror, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., că nu există date sau indicii temeinice din care să rezulte săvârșirea acesteia, fapta neexistând în materialitatea sa, iar cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., s-a constatat că fapta nu este de natură penală.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarul B.Ș. a formulat plângere, iar prin rezoluția nr. 1377/II/2/2012, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen. și art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus: - respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiționar împotriva rezoluției nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012, dispusă de secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul cu același număr; - infirmarea, parțială, a rezoluției nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012; - neînceperea urmăririi penale față de I.I., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 249 C. pen.

S-a reținut că soluția adoptată în Dosarul nr. 239/P/2012 este legală deoarece nu au rezultat date, indicii ori dovezi care să se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate. În legătură cu temeiul juridic indicat de procuror, referitor la infracțiunea prev. de art. 249 C. pen., s-a apreciat, însă, că în mod incorect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen., fiind aplicabile cele ale art. 10 lit. a) din același Cod. În acest sens, s-a reținut că dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. sunt incidente atunci când fapta săvârșită nu este încriminată de legea penală, fiind fie de natură civilă, disciplinară sau contravențională, fie o faptă care fusese inițial prevăzută de legea penală, dar apoi a fost dezincriminată, aspecte care nu se regăsesc în speța analizată.

Prin urmare, s-a apreciat că rezoluția nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 este legală și temeinică din punctul de vedere al soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, mai puțin în ceea ce privește temeiul juridic referitor la infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., astfel că a fost infirmată parțial, sub acest aspect, cu menținerea soluțiilor adoptate pe fond. Fiind nemulțumit de soluția adoptată, petiționarul B.Ș. a formulat plângere împotriva acesteia, în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. Plângerea a fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29 iunie 2012. La termenul din data de 19 noiembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția inadmisibilității plângerii formulate de petiționarul B.Ș.

împotriva rezoluției nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Examinând cauza, Înalta Curte constată că plângerea de față este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Se constată, însă, că petiționarul B.Ș. a mai formulat anterior o plângere împotriva aceleiași rezoluții, care a fost soluționată prin sentința penală nr. 1280 din 24 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3191/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul trimiterii acesteia la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare, împrejurare care atrage inadmisibilitatea plângerii de față, ca o garanție a respectării principiului legalității în procesul penal. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.Ș. împotriva rezoluției nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2012.