ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

rezoluția nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a

dispus, în baza art. 228 alin. (1) rap. la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de I.I. - procuror general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de

art. 289 și art. 249 C. pen.

S-a reținut de către procuror, în ceea

ce privește infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., că nu există date sau

indicii temeinice din care să rezulte săvârșirea acesteia, fapta neexistând în

materialitatea sa, iar cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 249 C.

pen., s-a constatat că fapta nu este de natură penală.

Împotriva acestei rezoluții,

petiționarul B.Ș. a formulat plângere, iar prin rezoluția nr. 1377/II/2/2012,

în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen. și art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004,

art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

a dispus:

- respingerea, ca neîntemeiată, a

plângerii formulate de petiționar împotriva rezoluției nr. 239/P/2012 din 9

aprilie 2012, dispusă de secția de urmărire penală și criminalistică a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul cu

același număr;

- infirmarea, parțială, a rezoluției

nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012;

- neînceperea urmăririi penale față de

I.I., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 249 C. pen.

S-a reținut că soluția adoptată în Dosarul

nr. 239/P/2012 este legală deoarece nu au rezultat date, indicii ori dovezi

care să se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate.

În legătură cu temeiul juridic indicat

de procuror, referitor la infracțiunea prev. de art. 249 C. pen., s-a apreciat,

însă, că în mod incorect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 lit. b) C.

proc. pen., fiind aplicabile cele ale art. 10 lit. a) din același Cod.

În acest sens, s-a reținut că dispozițiile

art. 10 lit. b) C. proc. pen. sunt incidente atunci când fapta săvârșită nu

este încriminată de legea penală, fiind fie de natură civilă, disciplinară sau

contravențională, fie o faptă care fusese inițial prevăzută de legea penală,

dar apoi a fost dezincriminată, aspecte care nu se regăsesc în speța analizată.

Prin urmare, s-a apreciat că rezoluția

nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 este legală și temeinică din punctul de

vedere al soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, mai puțin în ceea ce privește

temeiul juridic referitor la infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., astfel

că a fost infirmată parțial, sub acest aspect, cu menținerea soluțiilor

adoptate pe fond.

Fiind nemulțumit de soluția adoptată,

petiționarul B.Ș. a formulat plângere împotriva acesteia, în condițiile

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen. Plângerea a fost înregistrată

pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29

iunie 2012.

La termenul din data de 19 noiembrie 2012,

Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția inadmisibilității plângerii

formulate de petiționarul B.Ș. împotriva rezoluției nr. 239/P/2012 din 9 aprilie

2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Examinând cauza, Înalta Curte constată

că plângerea de față este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278

C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței,

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum și orice

alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot

face plângere la judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Se constată, însă, că petiționarul B.Ș.

a mai formulat anterior o plângere împotriva aceleiași rezoluții, care a fost soluționată

prin sentința penală nr. 1280 din 24 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3191/1/2012

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul trimiterii acesteia la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare, împrejurare

care atrage inadmisibilitatea plângerii de față, ca o garanție a respectării principiului

legalității în procesul penal.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată împotriva rezoluției

nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată

de petiționarul B.Ș. împotriva rezoluției nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie

2012.