ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față,

În

baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin

rezoluția din 23 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1181/P/2011 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față magistrații

procurori I.M., A.D., V.D.F. și S.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 246 și 249 C. pen..

Pe baza examinării materialului de

urmărire penală s-au reținut următoarele:

În

argumentarea soluției de neîhcepere a urmăririi penale,

procurorul a reținut că în acest caz nu au rezultat indicii care să confirme

săvârșirea vreunei fapte penale de către magistrații procurori anterior

menționați, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu, prevăzută

de art. 249 C. pen..

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică

nr. 925/II-2/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de

petent împotriva soluției anterior expuse, constatându-se că aceasta este

legală și temeinică.

S-a reținut în acest sens că actele

premergătoare efectuare în Dosarul nr. 1181/P/2011 nu au demonstrat existența

unor dovezi care să confirme săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și

respectiv art. 249 C. pen. ori a altei infracțiuni în sarcina intimaților.

Nemulțumit de soluția adoptată, petentul

M.I. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art. 278

1

C.

proc. pen. instanței de judecată competente, respectiv Înaltei Curți de Casație

și Justiție, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de

14 mai 2012.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte reține următoarele:

Plângerea adresată instanței de judecată

competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în

cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are,

între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc

al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției

de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată

prin art. 278

1

C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor

art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu

examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată

printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac

și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții

decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea

menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală,

așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare

sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În

raport de concluziile pe care această examinare le impune,

cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate,

instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen..

În

prezenta cauză se constată că soluția adoptată de parchet

față de intimații I.M., A.D., V.D.F. și S.A. este legală și temeinică, având în

vedere incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a

determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față

de aceștia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249

C. pen., întrucât faptele reclamate nu există, nefiind conturate indiciile ale săvârșirii

acestor infracțiuni.

Pentru considerentele expuse, având în

vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații nu au comis vreo

faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate

cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată

împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații

I.M., A.D., V.D.F. și S.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de

art. 246 și art. 249 C. pen., rezoluție care va fi menținută.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul M.I. împotriva rezoluției din 23 februarie 2012 dispusă în Dosarul

nr. 1181/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă

petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 25 septembrie 2012.