ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza actelor dosarului constată următoarele: Prin rezoluția din 23 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1181/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față magistrații procurori I.M., A.D., V.D.F. și S.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și 249 C. pen.. Pe baza examinării materialului de urmărire penală s-au reținut următoarele: În argumentarea soluției de neîhcepere a urmăririi penale, procurorul a reținut că în acest caz nu au rezultat indicii care să confirme săvârșirea vreunei fapte penale de către magistrații procurori anterior menționați, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen.. Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică nr. 925/II-2/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva soluției anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală și temeinică. S-a reținut în acest sens că actele premergătoare efectuare în Dosarul nr. 1181/P/2011 nu au demonstrat existența unor dovezi care să confirme săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și respectiv art. 249 C. pen. ori a altei infracțiuni în sarcina intimaților.

Nemulțumit de soluția adoptată, petentul M.I. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. instanței de judecată competente, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14 mai 2012. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Plângerea adresată instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278 1 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate. Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală. Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen.. În prezenta cauză se constată că soluția adoptată de parchet față de intimații I.M., A.D., V.D.F. și S.A. este legală și temeinică, având în vedere incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există, nefiind conturate indiciile ale săvârșirii acestor infracțiuni.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații I.M., A.D., V.D.F. și S.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 C. pen., rezoluție care va fi menținută. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluției din 23 februarie 2012 dispusă în Dosarul nr. 1181/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 septembrie 2012.