ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 24 iulie 2012, persoana

vătămată R.A. a formulat plângere penală la Înalta Curte de Casație și Justiție

împotriva magistraților C.A.I., I.M.C., S.H.O.A. și Z.M., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen..

În motivarea plângerii

penale, persoana vătămată a susținut că magistratul C.A.I., în calitate de șef al

Secției de resurse umane și documentare, ce are în componență și registratura generală

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, nu a reținut spre cercetare o

plângere adresată Procurorului General și a trimis-o la o lucrare existentă pe rolul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

A mai susținut

că magistratul I.M.C. a făcut afirmații necorespunzătoare adevărului prin lucrarea

nr. 2473/C/2011 din data de 12 martie 2012 ce avea ca obiect constatarea aspectelor

de tergiversare a cercetărilor penale în cauzele petentului.

Referitor la magistratul

S.H.O.A., s-a arătat că acesta nu a trimis o cerere a sa către Comisia de disciplină

și a trimis-o "doar" Inspecției Judiciare.

În ceea ce îl

privește pe magistratul Z.M., s-a arătat că aceasta a primit plângerile de la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție "acceptând de fiecare dată

manoperele și artificiile procurorului C.A.I." și că păstrează în mod nelegal

dosarele care îl privesc și nu le transmite D.I.I.C.O.T..

Prin rezoluția

nr. 687/P/2012 din 27 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus în baza

art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi

penale față de C.A.I., I.M.C., S.H.O.A. și Z.M., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen..

În motivarea soluției

s-a arătat că în cauză nu s-au identificat acte/fapte de natură abuzivă/defectuoasă

îndeplinite dev făptuitorii reclamanți care să se circumscrie sferei incriminatoare

prevăzute de art. 246 C. pen., în cauză neexistând nicio conduită culpabilă a magistraților,

aceștia îndeplinindu-și corect, din punct de vedere legal, atribuțiile lor de serviciu.

Împotriva soluției

a formulat plângere petentul R.A., iar prin rezoluția nr. 991/C2/2012 din 6 noiembrie

2012 a fost respinsă plângerea petentuluii împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, cu motivarea că în cauză nu se poate reține săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen..

Împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, în baza art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen. a formulat plângere petentul R.A., reiterând, în esență, aceleași aspecte

suținute anterior.

Plângerea nu este

fondată.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că magistratul C.A.I., în calitate

de șef al Secției de resurse umane și documentare, ce are în subordine și registratura

generală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a semnat

o adresă de trimitere către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București

a unor plângeri formulate de persoana vătămată, adresată inițial Consiliului Superior

al Magistraturii, prin care susnumitul critica un act de urmărire penală efectuat

de această unitate de parchet.

Ulterior, toată

corespondența făcută pe această temă de către persoana vătămată, a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost dirijată, în mod corect către

unitatea de parchet corespunzătoare, motiv pentru care, în mod temeinic, s-a apreciat

prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, că magistratul și-a îndeplinit

în mod corespunzător atribuțiile sale de serviciu, respectând normele de procedură

penală.

După verificarea

aspectelor semnalate de petent, prin adresa nr. 2473/C/2011 din 12 martie 2012 emisă

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

și semnată de primul adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, M.I., i s-a comunicat acestuia rezultatul verificărilor

efectuate în urma sesizării sale.

În ceea ce o privește

pe vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii, Magistratul S.H.O.A.,

acesta în mod corect, după ce a primit o sesizare din partea unor persoane fizice

prin care se reclama o presupusă abatere disciplinară în sarcina unui procuror a

trimis plângerea Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii,

potrivit dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 317/2004 și Regulamentului de organizare

și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii; ulterior, la Inspecția Judiciară

procedura este stabilită prin acte emise de Consiliul Superior al Magistraturii

și care sunt aduse la îndeplinire prin grija inspectorului șef.

De asemenea, în

mod corespunzător, primirea corespondenței de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, de către magistratul Z.M., prim procuror al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, nu poate fi apreciat ca un act ilegal,

iar trimiterea unei cauze la D.I.I.C.O.T. se face după efectuarea unor minime verificări,

în condițiile legii, și nu în mod automat, așa cum doresc părțile.

Deoarece din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimații magistrați, în exercitarea

atribuțiilor de serviciu ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația

juridică a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în mod

corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.

Așadar, soluția

de neîncepere a urmăririi penale a fost corect adoptată de procuror, situație în

care plângerea formulată împotriva rezoluției de netrimitere în judecată a intimaților

este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen..

Potrivit art.

192 alin. (2) C. proc. pen. petentul urmează să fie obligat la plata sumei de 300

RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul R.A. împotriva rezoluției nr. 687/P/2012 din 27

septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petentul

la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 martie 2013.