ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; La 22 august 2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție plângerea penală formulată de numitul R.A., împotriva intimaților: G.A.N., N.A.R., S.H.O.A., S.G., K.L.C., I.M.C., C.I.A., V.C.R.

și M.D.M., pentru operațiuni conspirative de mușamalizare la nivel înalt (situație ce amenință societatea românească) și întreținerea unui sistem juridic eminamente corupt de la cap la coadă, bineînțeles că toți factorii decizie din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii acționează în cârdășie, ceea ce poate explica acest stil calm al acțiunii". În motivare, petentul a precizat că: - N.A.R., în calitate de șef al Serviciului de Relații cu Publicul, Registratură, Secretariat și Arhivă din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, l-a mințit comunicându-i că petițiile sale au fost trimise la alte instituții; - K.L.C., în calitate de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a mușamalizat plângerile "de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"- Secția de Urmărire penală și Criminalistică; - M.D.M., șef serviciu în cadrul Serviciului de Inspecție Judiciară pentru judecători al Inspecției Judiciare și V.C.R., inspector șef în cadrul Inspecției Judiciare, "au mușamalizat sesizările sale de la Inspecția Judiciară"; - S.G., șef al Biroului relații cu publicul din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii i-a transmis niște adrese pe care nu le poate identifica; - I.M.C.

- "săgeata Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție" - nu și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu privind evaluarea memoriului său înregistrat la Camera Deputaților - Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții sub nr. 34/16.519 din 23 mai 2012; - C.I.A., în calitate de procuror șef al Secției de resurse umane și documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu ocazia emiterii adresei nr. 5731/2012. Prin Rezoluția nr. 828/P/2012 din 3 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus în temeiul ari.

228 alin. (4) raportat la aii. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de aii. 246 C. pen., față de intimații: - G.A.N. - președintele Consiliului Superior al Magistraturii; - N.A.R. - șef serviciu Biroul relații cu publicul din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii: - S.H.O.A. - vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii; - S.G. - șef birou la Consiliul Superior al Magistraturii Serviciul relații cu publicul, registratură, secretariat și arhivă - Biroul relații cu publicul; - K.L.C. - fost prim adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - I.M.C.

- fost prim adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - C.I.A. - procuror șef al Secției de resurse umane și documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - V.C.R. - inspector șef în cadrul Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii;. - M.D.M. - șef serviciu în cadrul Serviciului de inspecției Judiciară pentru judecători al Inspecției Judiciare. Pentru a se adopta această soluție s-a reținut, în esență, că petentul R.A. este nemulțumit de modul în care au fost tratate plângerile sale adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, precum și Consiliului Superior al Magistraturii, în legătură cu modul de desfășurare al cercetărilor penale în dosarele 57/P/2008, nr. 9950/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și Dosar nr. 776/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Astfel, la Serviciul de Relații cu Publicul, Registratură, Secretariat și Arhivă -Biroul de relații cu publicul din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii au fost înregistrate mai multe plângeri/memorii formulate de petentul R.A., care au fost trimise spre competentă soluționare anumitor instituții, aspect adus la cunoștință petentului, iar la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație, au fost înregistrate, începând cu anul 2012 până în prezent, un număr de 150 plângeri și 10 dosare penale. Împrejurarea că sesizările transmise de R.A. nu au primit soluțiile pe care petentul le aștepta și nici nu au avut parcursul dorit de semnatar nu poate constitui o dovadă suficientă în a aprecia existența săvârșirii unei infracțiuni în sarcina persoanelor reclamate.

Prin Rezoluția nr. 1062/C2/din 13 noiembrie 2012 a Prim-Adjunctului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției nr. 828/P/2012 din 3 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cu mențiunea că rezoluția atacată este legală și temeinică și că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. sau a unei alte fapte prevăzute de legea penală în sarcina magistraților reclamați. Împotriva sus-arătatelor rezoluții petentul R.A., în termen legal, a formulat plângerea de față.

La termenul de judecată din 17 aprilie 2013, deși a fost legal citat, petentul nu s-a prezentat pentru a-și susține plângerea. În motivarea scrisă a plângerii petentul a afirmat că soluțiile pronunțate sunt nelegale și netemeinice și că i s-a încălcat dreptul la apărare, la libertate, la gândire, la conștiință, la religie și la un proces echitabil, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați. Analizând plângerea formulată, potrivit motivelor invocate de petent, actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, prin dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Din actele existente la dosar, și care constituie acte premergătoare începerii urmăririi penale, nu a rezultat existența unor acte sau fapte săvârșite de către intimați cărora să le poată fi conferită semnificația juridică a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Ca atare, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să își exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, ce trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Înalta Curte constată că în cauză toate plângerile/cererile adresate de către petentul R.A. Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost înregistrate și soluționate conform normelor de procedură, iar modul de soluționare a fost comunicat petentului. Or, pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții: prima constă în existența acelui minim de date care să permită organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, iar cea de-a doua condiție este înscrisă în art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc.

pen. În cauză, actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate de procuror nu au confirmat acuzațiile din plângerea penală formulate de petent, nefiind relevate indicii în sensul că persoanele reclamate de petent ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală. Analizând/soluționând plângerile și cererile petentului și adoptând soluții care- întâmplător - l-au nemulțumit, intimații nu a făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte date în competența lor prin lege, să dispună soluții potrivit convingerii lor obiective și nepărtinitoare, motivate prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în spețele respective, motiv pentru care în sarcina lor nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiționarul R.A. împotriva rezoluției nr. 828/P/2012 din 3 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică se va respinge ca nefondată, cu consecința menținerii, ca fiind legală și temeinică, a soluției adoptate de procuror. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.A. împotriva Rezoluției nr. 828/P/2012 din 3 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2013. Procesat de GGC - LM