ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 166/2012

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 117din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petenta S.A.I.

prin lichidator judiciar C.C. IPURL Ploiești, cu sediul în Ploiești, județul

Prahova, împotriva rezoluției nr. 5/P/2011 din 14 februarie 2011, confirmată

prin rezoluția nr. 387/II/2/2011 din 04 aprilie 2011, emise de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată.

A menținut

soluția de neîncepere a urmăririi penale conform art. 228 alin. (4) raportat la

art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen., față de intimații judecători R.M., G.M., B.S.P.,

P.V.A., L.S.E., judecători la Curtea de Apel Ploiești și B.P. SA Central, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât din

cercetări a rezultat că fapta reclamată nu există, respectiv nu este prevăzută

de legea penală (în ce privește B.P. SA Central).

A obligat petenta

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotăra

astfel, prima instanță a reținut:

Prin rezoluția nr.

5/P/2011 din 14 februarie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen.,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători R.M., G.M.,

B.S.P., P.V.A., L.S.E. și B. SA Central, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen., constatându-se că fapta nu există, respectiv fapta nu este

prevăzută de legea penală, astfel că acțiunea nu poate fi pusă în mișcare.

Împotriva

rezoluției procurorului a formulat plângere petiționarul D.M.

Prin rezoluția

și nr. 387/II/2/2011 din 04 aprilie 2011, a Procurorului General al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost respins plângerea formulată ca

neîntemeiată.

Împotriva

acestor soluții, în termen legal, persoana vătămată S.A.I., prin președinte D.M.

a formulat plângere, întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen.

Prin plângerea

formulată petenta, în esență, a susținut că soluția adoptată de cei doi

procurori este nelegală deoarece conform dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 plângerile

adresate unităților de parchet cădeau în competenta de soluționare a parchetului

determinat de Procurorul General al României.

Pe de altă

parte, a susținut că aceasta este și netemeinică, cât timp prin actele

premergătoare efectuate s-a făcut dovada a suficiente indicii temeinice privind

exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimații reclamați,

toate având ca urmare prejudicierea intereselor petentei și ale persoanei

vătămate P.V., în contextul soluțiilor adoptate prin hotărârile pronunțate

precum și refuzul de executare a obligației de plată a drepturilor de natură

salarială, stabilită în sarcina făptuitoarei B. SA București.

A solicitat

desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, considerând ca fiind competent să

efectueze cercetările penale în prezenta cauză, raportat la gradul profesional

deținut în prezent de intimații - judecători.

Curtea de Apel

a analizat motivele plângerii, raportat la întregul material probator

administrat în cauză, apreciind că plângerea formulată de către petiționară

este nefondată, astfel încât, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins-o.

În esență, a

apreciat că starea de fapt s-a reținut corect, iar soluția de neîncepere a

urmăririi penale față de cei cinci judecători, precum și făptuitoarea B. Central

București este pe deplin justificată, corespunzând legislației ce reglementează

răspunderea penală a acestei categorie de magistrați, pentru măsurile și

hotărârile pronunțate, în exercițiul funcției și respectiv executarea

hotărârilor civile irevocabile.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs petiționarele S.A.I., prin lichidator

judiciar C. IPURL și P.V.

Recursurile

sunt inadmisibile.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri

pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care

s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de

neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință,

constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de

8 iunie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta

Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel

atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre

modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la

accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de

atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă

instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată.

Ca atare,

întrucât petiționarele au formulat o cale de atac neprevăzută de legea în

vigoare, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibile, recursurile cu care

a fost investită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

obligând totodată petiționarele la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de petiționarele S.A.I., prin lichidator judiciar C. IPURL

și de P.V. împotriva sentinței penale nr. 117 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentele petiționare la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 ianuarie 2012.