ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3643/2011

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 133 din 24 iunie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de către contestatorul I.N. împotriva Sentinței penale nr. 92 din 09 mai 2011 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești și a obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanță a reținut că prin Rezoluția nr. 8/P/2010 din 05 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.

față de magistrații C.E., M.C. și I.C.C., deoarece faptele reclamate nu există, reținându-se în urma verificărilor efectuate că aspectele semnalate nu au corespondent în realitate și că soluțiile adoptate de magistrați au fost dispuse cu bună-credință, în temeiul dispozițiilor legale, fără să existe probe sau indicii care să formeze convingerea că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați în prezenta cauză. Prin Rezoluția nr. 365/II/2/2011 din 24 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a fost respinsă plângerea, apreciindu-se că din verificările efectuate nu s-a constatat că magistrații respectivi au comis faptele care să justifice începerea urmăririi penale și ca atare, în cauză, s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia.

Împotriva celor două rezoluții petentul s-a adresat cu plângere instanței de judecată, în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. și prin Sentința penală nr. 92 din 09 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a dispus în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingerea ca nefondată a plângerii formulată de către petentul I.N., constatându-se că petentul fiind nemulțumit de compunerea lotului care i-a fost atribuit, a formulat plângeri penale prin care a solicitat antrenarea răspunderii penale a magistraților care au soluționat cauza civilă, însă din examinarea soluțiilor adoptate de către intimați s-a constatat că acestea întrunesc toate condițiile cerute de lege, iar susținerile petentului în sensul caracterului abuziv al acestora reprezintă o simplă speculație, insuficientă pentru a da naștere unui raport juridic de drept penal.

Împotriva acestei sentințe contestatorul I.N. a formulat contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., contestație ce a fost respinsă prin sentință definitivă, cu motivarea că motivele invocate nu vizează nelămuriri și nici împiedicări la executare ci, sunt aspecte de fond, mai exact, pretinsa vinovăție a magistratului ce a pronunțat soluția în procesul civil care îl nemulțumește pe petent, iar motivele invocate nu se circumscriu cazului de contestație la executare invocat și nici nu se regăsesc în niciunul din cazurile de contestație la executare reglementate de lege. Împotriva acestei sentințe definitive a formulat recurs contestatorul I.N. la data de 27 iunie 2011. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 C. proc.

pen. pot fi atacate cu recurs: a) sentințele pronunțate de judecătorii; b) sentințele pronunțate de tribunalele militare; c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; d) sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție; d 1 ) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel; f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea. Curtea de Apel Ploiești a dispus prin sentință definitivă având în vedere dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., care prevăd că hotărârea pronunțată potrivit alin. (8) al aceluiași articol este definitivă. În consecință, fată de cele reținute, având în vedere că recursul a fost formulat de către contestatorul I.N. împotriva unei sentințe definitive, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de contestatorul I.N. ca fiind inadmisibil și față de dispozițiile art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul I.N. împotriva Sentinței penale nr. 133 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul conte stator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2011. Procesat de GGC - NN