ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3643/2011

Asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 133 din 24 iunie

2011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de către

contestatorul I.N. împotriva Sentinței penale nr. 92 din 09 mai 2011 pronunțată

de către Curtea de Apel Ploiești și a obligat contestatorul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanță a reținut că prin Rezoluția nr. 8/P/2010 din 05

ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 246 și art. 264 C. pen. față de magistrații C.E., M.C. și I.C.C., deoarece

faptele reclamate nu există, reținându-se în urma verificărilor efectuate că

aspectele semnalate nu au corespondent în realitate și că soluțiile adoptate de

magistrați au fost dispuse cu bună-credință, în temeiul dispozițiilor legale,

fără să existe probe sau indicii care să formeze convingerea că aceștia au

săvârșit faptele pentru care sunt cercetați în prezenta cauză.

Prin Rezoluția nr.

365/II/2/2011 din 24 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, a fost respinsă plângerea, apreciindu-se că din verificările

efectuate nu s-a constatat că magistrații respectivi au comis faptele care să

justifice începerea urmăririi penale și ca atare, în cauză, s-a dispus soluția

de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia.

Împotriva celor două

rezoluții petentul s-a adresat cu plângere instanței de judecată, în condițiile

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen. și prin Sentința penală nr. 92

din 09 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a dispus în baza

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingerea

ca nefondată a plângerii formulată de către petentul I.N., constatându-se că

petentul fiind nemulțumit de compunerea lotului care i-a fost atribuit, a

formulat plângeri penale prin care a solicitat antrenarea răspunderii penale a

magistraților care au soluționat cauza civilă, însă din examinarea soluțiilor

adoptate de către intimați s-a constatat că acestea întrunesc toate condițiile

cerute de lege, iar susținerile petentului în sensul caracterului abuziv al

acestora reprezintă o simplă speculație, insuficientă pentru a da naștere unui

raport juridic de drept penal.

Împotriva acestei

sentințe contestatorul I.N. a formulat contestație la executare întemeiată pe

dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., contestație ce a fost respinsă

prin sentință definitivă, cu motivarea că motivele invocate nu vizează

nelămuriri și nici împiedicări la executare ci, sunt aspecte de fond, mai

exact, pretinsa vinovăție a magistratului ce a pronunțat soluția în procesul

civil care îl nemulțumește pe petent, iar motivele invocate nu se circumscriu

cazului de contestație la executare invocat și nici nu se regăsesc în niciunul

din cazurile de contestație la executare reglementate de lege.

Împotriva acestei

sentințe definitive a formulat recurs contestatorul I.N. la data de 27 iunie

2011.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs:

a) sentințele

pronunțate de judecătorii;

b) sentințele

pronunțate de tribunalele militare;

c) sentințele

pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;

d) sentințele

pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

d

1

)

sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii

penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

e) deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel;

f) sentințele

pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea

prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

Curtea de Apel

Ploiești a dispus prin sentință definitivă având în vedere dispozițiile art.

278

1

alin. (10) C. proc. pen., care prevăd că hotărârea pronunțată

potrivit alin. (8) al aceluiași articol este definitivă.

În consecință, fată

de cele reținute, având în vedere că recursul a fost formulat de către

contestatorul I.N. împotriva unei sentințe definitive, Înalta Curte, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul

formulat de contestatorul I.N. ca fiind inadmisibil și față de dispozițiile

art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul contestator la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul I.N. împotriva Sentinței penale

nr. 133 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

conte stator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 18 octombrie 2011.

Procesat

de GGC - NN