ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3728/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 126 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I., împotriva Rezoluțiilor nr. 877/P/2009 din data de 15 martie 2010 și nr. 413/II/2/2011 din data de 02 mai 2011, adoptate în Dosarul nr. 877/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Au fost menținute Rezoluțiile nr. 877/P/2009 din 15 martie 2010 și nr. 413/II/2/2011 din 02 mai 2011 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca legale și temeinice.

A fost obligat petiționarul la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 3 din 12 ianuarie 2011, Judecătoria Pogoanele a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., formulată de petiționarul A.I., în favoarea Curții de Apel Ploiești, constatându-se îndeplinite cerințele prevăzute de art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Întrucât împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 877/P/2009 din 15 martie 2010 persoana vătămată a formulat plângere direct la instanța de judecată, fără a urma procedura obligatorie prevăzută de art. 275 - 278 din același cod, curtea de apel, prin Sentința penală nr. 43 din 25 februarie 2011, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru a se pronunța conform art. 275 - 278 C. proc. pen.

Ulterior, plângerea a fost reînregistrată la această instanță sub nr. 423/42/2011.

Examinând actele și lucrările dosarului, s-au constatat următoarele:

Prin plângerea formulată, persoana vătămată A.I. a solicitat, în temeiul disp. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 15 martie 2010 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 877/P/2009, privind pe intimații F.G., D.G., M.D., C.T., etc., susținând că aceasta este nelegală și netemeinică.

Din examinarea cauzei a rezultat că prin Rezoluția nr. 877/P/2009 din 15 martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații F.G., D.G., M.D., C.T., etc., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289, art. 291, art. 292, art. 246 C. pen., art. 26 raportat la art. 208 - 209 lit. a) C. pen., întrucât în urma actelor premergătoare efectuate a rezultat că faptele reclamate nu există, astfel încât acțiunea penală nu poate fi exercitată.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 877/P/2009 din 15 martie 2010, persoana vătămată a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 275 - 278 C. proc. pen., ce a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin rezoluția nr. 413/II/2/2011 din 02 mai 2011.

Examinând plângerea formulată de persoana vătămată A.I., în raport de actele premergătoare efectuate în cauză și de dispozițiile legale incidente, s-a constatat că aceasta este nefondată, iar rezoluțiile adoptate de procurori sunt legale și temeinice, neexistând niciun motiv care să justifice restituirea cauzei la parchet și reluarea cercetărilor față de lipsa indiciilor minime că faptele imputate există.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul A.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul din data de 21 octombrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva Sentinței penale nr. 126 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul A.I. este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".

Sentința penală nr. 126 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de instanță de fond, a rămas definitivă potrivit art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționar.

Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.

Pentru considerentele arătate, recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.I. împotriva Sentinței penale nr. 126 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2011.