ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3755/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 140 din 30 iunie

2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins plângerea formulată de petentul Ș.G., împotriva Rezoluțiilor

nr. 322/P/2011 din 07 aprilie 2011 și nr. 751/II/2/2011 din 18 mai 2011 ambele

ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel a reținut următoarele:

Prin Rezoluția nr.

751/II/2/2011 din data de 18 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul Ș.G.

împotriva Rezoluției nr. 322/P/2011, procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești reținând următoarea situație:

Plângerea se referă

la Dosarul nr. 322/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

care a avut ca obiect efectuarea de cercetări față de judecătorul magistrat

I.C., din cadrul Judecătoriei Pucioasa - Județul Dâmbovița, cercetată pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 247 C. pen. Prin Rezoluția nr.

322/P/20111 din 7 aprilie 2011 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale

față de judecătorul magistrat I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 247 C. pen. întrucât din actele premergătoare efectuate a rezultat că

fapta reclamată nu există, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în

mișcare.

Petiționarul Ș.G. a

formulat plângere împotriva soluției dispusă arătând că rezoluția este în

contradicție flagrantă cu legea și cu probele din dosar, apreciind că

magistratul judecător I.C. a nesocotit disp. art. 129 alin. (5) C. proc. pen.

referitoare la îndatorirea judecătorului de a stărui prin toate mijloacele

legale pentru a preveni orice greșeală, privind aflarea adevărului în cauza

dedusă judecății și considerând că prin respingerea unor cereri, i-a fost îngrădit

dreptul la apărare, s-a solicitat anularea rezoluției atacate și trimiterea în

judecată a făptuitoarei I.C., pe baza probelor aflate la dosar.

Curtea de Apel

Ploiești verificând actele și lucrările Dosarului nr. 322/P/2011 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a reținut că soluția dispusă prin rezoluția

criticată este temeinică și legală, reținând că din analizarea plângerii

inițiale formulate de această persoană se remarcă împrejurarea că aceasta

relevă afirmații generaliste referitoare la făptuitoarea I.C., ce nu se pot

circumscrie, în lipsa vreunui element concret, elementelor constitutive ale

infracțiunilor de abuz în serviciu și în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței

penale nr. 140 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs petiționarul Ș.G.,

cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 525/42/2011.

Examinând hotărârea

recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin.

ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul

petiționar Ș.G., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești este definitivă.

Înalta Curte reține

că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci

când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede

sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o

singură dată cu recurs.

Căile ordinare de

atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză prin

Sentința nr. 140 din 30 iunie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de petentul Ș.G., împotriva Rezoluțiilor nr. 322/P/2011 din 07

aprilie 2011 și nr. 75l/l1/2/2011 din 18 mai 2011 ambele ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, în condițiile în care textul de lege prevăzut la

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea niciunei

căi de atac în acest context procesual.

Astfel, în conformitate

cu prevederile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunțată

potrivit alin. (8) este definitivă".

Sentința penală nr.

140 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, ca instanță de fond, este definitivă potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului

judiciar prin recursul solicitat de petiționar.

Astfel, exercitând o

cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat

va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul Ș.G. împotriva Sentinței

penale nr. 140 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul Ș.G. împotriva Sentinței penale

nr. 140 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 octombrie 2011.