ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4149/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 112 din 02 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii F.P., domiciliat în Ploiești, strada V., județul Prahova, SC T.C. SRL și SC M. SRL, ambele reprezentate de F.P., împotriva Ordonanței nr. 44/P/2010 din 25 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a Rezoluției nr. 1595/11/2/2010 din 06 decembrie 2010, a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații B.I.G., T.G.C., G.I., N.I., D.I., M.C., P.S., C.G.

și C.V. A fost menținută soluția dispusă prin ordonanța și rezoluția atacate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul să plătească statului 200 RON cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin Ordonanța nr. 44/P/2010 din 25 octombrie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 45 combinat cu art. 42 C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisar șef B.I.G., inspector de poliție T.G.C., comisar de poliție G.I., agent șef principal de poliție N.I., agent de poliție D.I. și agenții de poliție comunitară M.C., P.S., C.G., C.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 250 alin. (1) C. pen.

și art. 220 alin. (1) C. pen. Prin același act s-a dispus disjungerea cauzei față de V.S., S.G., C.C., P.C., I.P., P.R., S.C., M.I., S.B.M. și M.C.G., urmând a se continua cercetările față de aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 220 C. pen., art. 180 alin. (1) C. pen. și art. 193 C. pen. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, în favoarea căruia a fost declinată competența de soluționare. Din actele premergătoare efectuate, procurorul a reținut că la data de 23 decembrie 2008 la Postul de Poliție P. s-a înregistrat sesizarea lui V.S., prin care reclama că F.P. a depozitat deșeuri și balast pe terenul proprietate al mamei sale, care se învecinează cu terenul acestuia.

La data de 24 decembrie 2008, V.S. însoțit de S.G., C.C., P.C., I.P., P.R., S.C., M.I., S.B.M. și M.C.G., rude și prieteni, s-au deplasat la terenul care se învecinează cu cel folosit de F.P., pentru a-l împrejmui și a-l curăța de deșeuri. Ajunși la fața locului, i-au găsit pe Ș.G.G. și M.V., angajați ai petiționarului F.P., cărora le-a solicitat să mute autovehiculele de pe terenul pe care îl pretindea ca fiind proprietatea sa. Aceste persoane erau supravegheate de F.A. și încă o persoană de sex masculin. Între F.A. și V.S. s-a iscat o discuție contradictorie și, la un moment dat, aceasta a început să plângă. La fața locului a venit o ambulanță care a stat foarte puțin timp și a plecat fără să acorde îngrijiri medicale.

Ca urmare a sesizării formulată de F.P. pe S.N.A.U. 112, la orele 09,00, precum și la D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, la fața locului a venit o echipă operativă a B.P.R. formată din comisar P.V., subcomisar D.G., subcomisar D.M., comisar G.I., inspector T.G.C., precum și echipa de poliție formată ca urmare a sesizării prin sistemul S.N.A.U. 112, alcătuită din agent de poliție N.I., însoțit de agenții de poliție comunitară M.C.R. și I.M. De asemenea, la fața locului a venit și F.P. Procurorul a mai reținut că actele premergătoare efectuate în cauză au dovedit că prezența lucrătorilor de poliție și a agenților de poliție comunitară a fost necesară pentru stoparea conflictului izbucnit între părți, dispozitivul forțelor de ordine fiind menținut în zonă până la părăsirea terenului în litigiu de către toate persoanele implicate în conflict.

Cu excepția declarației lui F.P., nu s-au putut administra alte probe din care să rezulte, în sarcina lucrătorilor de poliție și a agenților comunitari prezenți la fața locului, existența unei fapte care să se circumscrie ilicitului penal sau că B.G.I. - comisar de poliție, și-ar fi determinat subordonații prezenți la fața locului să săvârșească fapte de natură penală. Nici F.A. și nici persoanele angajate de către F.P., respectiv Ș.G.G. și M.V.G., prezente la fața locului, nu au formulat plângere penală pentru purtare abuzivă împotriva lucrătorilor de poliție.

În ceea ce privește faptele pretins comise în data de 02 februarie 2009, procurorul a reținut că agentul de poliție comunitară C.V., în timp ce se afla în serviciul de patrulare împreună cu M.C., a găsit conducătorul autoutilitarei, descărcând pământ și deșeuri de construcție în șanțul de pe marginea DJ 155. În timp ce încerca să-l legitimeze, la fața locului a venit și F.P., care i-a solicitat conducătorului auto să-și continue activitatea. Agentul de poliție comunitară a solicitat ajutorul inspectorului de poliție T.C. care a venit la fața locului și, după o discuție în contradictoriu cu F.P., l-a legitimat și identificat pe conducătorul auto. Agentul de poliție comunitară l-a sancționat contravențional pe conducătorul auto.

S-a reținut că, faptul că inspectorul de poliție T.C.G. a fost nevoit să intre pe drumul de acces către hala aparținând SC T. SRL, pentru a-l legitima și identifica pe conducătorul auto, nu se circumscrie ilicitului penal. Împotriva soluției dispuse prin Ordonanța nr. 44/P/2010, petiționarii au formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, arătând că procurorul de caz nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, acesta fiind constrâns de către superiorii săi direcți sau indirecți să dea o astfel de soluție, iar prin ordonanța de mai sus nu s-a constatat că pretinsele documente justificative cu privire la încadrarea terenului la domeniul public sunt false sau inexistente.

Prin Rezoluția nr. 1595/11/2/2010 din 06 decembrie 2010, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționari. Pentru a pronunța această soluție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a reținut că soluția procurorului este temeinică și legală, iar plângerea este neîntemeiată. Împotriva acestei rezoluții petiționarii au formulat plângere la instanța de judecată, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., arătând, în esență, că Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a respins plângerea ca neîntemeiată, fără să țină cont de probe și fără să analizeze în concret faptele și abuzurile comise de intimați, prin acțiuni de forță și prin intrarea în posesia unei suprafețe de teren fără a deține un titlu și prin efectuarea unei grănițuiri nelegale.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente în materie, curtea de apel a constatat că plângerea petiționarilor este nefondată, întrucât situația de fapt a fost reținută corect de procuror în cuprinsul Ordonanței nr. 44/P/2010 din 25 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-a apreciat că actele întocmite și măsurile luate de organele de poliție și de agenții de poliție comunitară, ca urmare a incidentelor dintre petiționarul F.P. și V.S., așa cum au fost reținute și de procuror pentru a pronunța Ordonanța nr. 44/P/2010 din 25 octombrie 2010, nu relevă existența vreunei fapte de natură penală sau de altă natură. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul F.P., fără S.L., indica motivele pe care se întemeiază acesta.

La termenul din data de 6 decembrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva Sentinței penale nr. 112 din 02 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul F.P. este inadmisibil pentru următoarele considerente: Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278 1 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 112 din 02 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de instanță de fond, a rămas definitivă potrivit art. 278 1 pct. 10 C. proc.

pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționar. Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate. Pentru considerentele arătate, recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul F.P. împotriva Sentinței penale nr. 112 din 02 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2011.