ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 419/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 419/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința
nr. 147 din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel
Ploiești,
secția penală si pentru cauze cu minori și de familie, în baza
prevederilor
art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca tardivă
plângerea formulată de petentul T.G. împotriva ordonanței nr. 71/P/2010 din 26
februarie 2010 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Ploiești și a ordonanței nr. 311/11/2/2010 a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
A menținut
soluția dată prin aceasta.
A obligat petentul
la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a
reținut următoarele:
Prin ordonanța
nr. 71/P/2010 din data de 26 februarie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi
penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C.
pen. și art. 289 C. pen., față de notarul public, I.M., deoarece faptele
reclamate nu există.
De asemenea,
s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. față de intimații B.I. si B.E.,
deoarece fapta reclamată nu există.
Prin aceeași
ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a
cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina pentru a fi
efectuate cercetări față de B.I. si B.E. pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 217 C.
pen. și art. 193 C. pen.
Împotriva
acestei ordonanțe s-a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângere ce
a
fost respinsă prin Ordonanța nr. 311/11/2/2010 din 27 aprilie 2010.
Pentru a
pronunța această ordonanță, procurorul general, din verificarea actelor
dosarului, a apreciat că soluția este temeinică și legală.
Împotriva ambelor
ordonanțe s-a formulat plângere potrivit art. 278
1
C. proc. pen.,
cauza fiind înregistrată la Curtea de
Apel
Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub
nr.
573/42/2010.
Prin sentința
penală nr. 147 din 20 octombrie 2010 această instanță, în baza prevederilor
art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca tardivă
plângerea formulată de către petentul T.G. împotriva ordonanței nr. 71/P/2010
din 26 februarie 2010 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Ploiești
și a ordonanței nr. 311/11/2/2010
a procurorului general al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel
Ploiești.
A menținut
soluția dată prin aceasta.
A obligat
petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea
sentinței s-au reținut următoarele:
Din
coroborarea dispozițiilor art. 277, art. 278 alin. (3) și art. 278
1
alin.
(1) C. proc. pen. rezultă că persoana interesată poate formula plângere
împotriva ordonanței prin care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale
în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe actul procedural.
După
respingerea acesteia, persoana nemulțumită are dreptul de a ataca soluția
adoptată în termen de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare,
plângerea depunându-se conform art. 278
1
C. proc. pen. la instanța
căreia i-ar reveni competența potrivit legii să judece cauza la primul grad de
jurisdicție.
Prin
dispozițiile alin. (2) al art. 278
1
C. proc. pen. se precizează însă
faptul că în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat
plângerea în termenul prevăzut în art. 277 C. proc. pen., termenul înscris în
art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen. curge de la data expirării aceluia
inițial de 20 de zile.
Termenele
privind exercitarea căii de atac a plângerii împotriva ordonanțelor
procurorului de netrimitere în judecată reglementate în cuprinsul art. 278 alin.
(3) si art. 278
1
alin. (2) C. proc. pen. au fost interpretate prin
Decizia nr. 15 din 6 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație si Justiție,
Secțiile Unite, ca fiind termene procedurale peremptorii, iar nerespectarea lor
atrage decăderea persoanei interesate din dreptul de a exercita acea cale de
atac.
Din lucrările
efectuate in dosarul penal nr. 71/P/2010 rezultă că ordonanța de neîncepere a
urmăririi penale fața de intimații I.M., B.I. și B.E. a fost adoptată de
procurorul de caz la 26 februarie 2010 și comunicată petentului persoană
vătămată la data de 3 martie 2010.
Împotriva
acestei ordonanțe, potrivit art. 278 C. proc. pen. petentul persoană vătămată T.G.
a formulat
plângere înregistrată sub nr. 311/11/2/2010
din 16 martie 2010 și revenită
spre competentă soluționare procurorului
general al unității de parchet, care conform art. 277 din același cod avea
obligația să procedeze la rezolvarea acesteia în termen de 20 zile libere,
respectiv până la data de 5 aprilie 2010.
Obligația
procedurală a fost îndeplinită însă abia la 24 aprilie 2010, deci după 40 de
zile de la investire, când s-a întocmit ordonanța prin care a fost respinsă
plângerea formulată de către petentul T.I.G.
împotriva soluției din dosarul nr. 71/P/2010 a Parchetului de
pe lângă
Curtea de Apel Ploiești.
S-a mai
reținut că potrivit dispozițiilor legale ce reglementează procedura plângerii
împotriva ordonanței procurorului și jurisprudenței adoptată de Înalta Curte de
Casație si Justiție, Secțiile Unite, întrucât petentul T.I.G. luase cunoștința
de soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați încă din 3 martie
2010, rezultă că în atare situație, termenul legal admis pentru exercitarea
căii de atac la instanța competentă să soluționeze cauza în fond, este acela
înscris în art. 278
1
alin. (2) C. proc. pen., respectiv de 40 zile
(20 zile pentru depunerea plângerii la procurorul ierarhic superior și 20 zile
pentru soluționarea acesteia), acesta expirând pe data de 13 aprilie 2010.
Or, în atare
împrejurare, s-a reținut că plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen. fiind depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție la 21 mai 2010 și datată 17
mai
2010, se situează în afara termenului peremptoriu de 40 zile admis
pentru
contestarea soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin ordonanța
din 26 februarie 2010.
Împotriva
sentinței mai sus menționate a declarat recurs petiționarul T.G. solicitând
rejudecarea cauzei în fond în baza prevederilor art. 385
1
alin. (3) C.
proc. pen. și anularea testamentului nr. 584 din 8 februarie 2007, în
totalitate.
În drept a
întemeiat recursul în baza prevederilor art. 385
1
alin. (1) lit. c),
art. 385
5
si art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen. coroborat
cu art. 89 C. proc. pen.
Recursul
declarat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele
considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în cazul rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale ..., plângerea se face în termen de 20 de zile de
la comunicarea copiei de pe rezoluție persoanelor interesate ...
Art. 278 alin.
(2) din același cod prevede că în cazul în care prim procurorul parchetului ...
procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție ... nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 (cel
mult 20 zile de la primire), termenul de 20 de zile de la data comunicării ...
a modului de rezolvare, curge de la data expirării termenului inițial de 20 de
zile.
Asupra naturii termenelor menționate, acestea
sunt de decădere,
nerespectarea lor de către persoana considerată a fi
fost vătămată printr-un act al procurorului atrăgând respingerea acesteia ca
tardivă.
În spiritul
Codului de procedură penală, actele procesuale cu o durată în timp expres
reglementată ca atare, ele trebuind a fi îndeplinite astfel cum delimitează
legea.
Art. 125 - 188
din cod stabilesc intervalele de timp, în etape procesuale menite a garanta
înfăptuirea actului de justiție, partea
neputând
deroga de la ele fără a fi sancționată conduita sa -, termenele
procedurale
impunând efectuarea, într-un ritm, a tuturor operațiunilor specifice fiecărei
faze procesuale.
Art. 185 alin.
(1) C. proc. pen. stabilește că nerespectarea termenului pentru exercitarea
unui drept procesual atrag decăderea din exercițiul acelui drept și nulitatea
actului îndeplinit peste termen.
Ca atare, este
evident că termenele reglementate în cuprinsul art. 278 alin. (3) si art. 278
1
alin. (2) C. proc. pen. sunt termene de decădere (peremptorii), nerespectarea
lor atrăgând decăderea din dreptul de a exercita calea de atac în cauză, la
judecătorul competent.
Raportând la
cauză cele detaliate, din verificarea lucrărilor
dosarului se reține că ordonanța nr. 71/P/2010 a Parchetului de pe
lângă
Curtea de Apel Ploiești a fost adoptată de procurorul de caz la
data de 26 februarie 2010 și comunicata petiționarului la data de 3 martie
2010.
Împotriva acestei ordonanțe, potrivit art. 278 C.
proc. pen.
petiționarul a formulat
plângerea înregistrată sub nr. 311/11/2/2010 din 16
martie 2010 iar procurorul general al unității de
parchet, conform art. 277
C. proc. pen. avea obligația să procedeze la
rezolvarea acesteia în termen de 20 de zile libere, respectiv până la data de 5
aprilie 2010.
Obligația procedurală a fost îndeplinită însă
abia la 24 aprilie 2010
deci după 40 de zile de la investire, când s-a
întocmit ordonanța prin care a fost respinsă plângerea formulată de către
petentul T.G. împotriva soluției din dosarul nr. 71/P/2010 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Ploiești.
Întrucât
petiționarul luase cunoștință de soluția de neîncepere a urmăririi penale față
de intimați încă din 3 martie 2010, rezultă că în atare situație termenul admis
pentru exercitarea căii de atac la instanța competentă să soluționeze cauza în
fond, este acela înscris în art. 278
1
alin. (2) C. proc. pen.,
respectiv de 40 zile (20 zile pentru depunerea plângerii a procurorul ierarhic
superior si 20 zile pentru soluționarea acesteia), acesta expirând pe data de
13 aprilie 2010.
Se constată că
plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen. fiind
depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 21 mai
2010 și datată 17 mai 2010, se situează în afara termenului peremptoriu de 40
de zile, admis pentru contestarea soluției de neîncepere a urmăririi penale
dispusă prin ordonanța din 26 februarie 2010.
Așa fiind, în
mod corect prima instanță a constatat că petiționarul este decăzut din dreptul
procesual privind atacarea ordonanței nr. 71/P/2010 emisă de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Ploiești, prin neexercitarea acestuia în termenul prevăzut
de lege.
Pentru
considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat
de petiționar, urmând ca acesta sa fie obligat la plata sumei de 100 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționarul T.G. împotriva sentinței penale
nr.147 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 4 februarie 2011.