ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.12.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4115/2009

HOTĂRÂRE
09.12.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4115/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 146 din 14 octombrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta

S.A.I., prin reprezentant legal D.M., împotriva rezoluției nr. 49/P din 5 iunie

2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr.

747/II/2/224 iunie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești.

A menținut ca legale și temeinice

soluțiile de neurmărire penală atacate.

A fost obligat petiționarul la plata

sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, petiționata a solicitat efectuarea de cercetări față

de B.G.I. - comisar șef în cadrul I.P.J. Prahova, R.I. - inspector în cadrul

I.P.J. Prahova și B.I. - subinspector în cadrul I.P.J. Prahova, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și

art. 291 C. pen.

În motivarea plângerii, petiționara

a susținut o petiție pe care a formulat-o și înregistrat-o la I.P.J. Prahova

sub nr. 37667P, precum și o adeverință înregistrată la aceeași instituție sub

nr. x din 12 decembrie 2008, au fost nesoluționate în mod greșit sau au primit

răspunsul caracterizat drept fals și ilegal sub nr. y din 15 ianuarie 2008, în

acest mod organele de poliție refuzând să soluționeze sesizarea ce datează din

12 decembrie 2008.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, constatând că faptele reclamate de petiționară nu există, prin

rezoluția nr. 49/P/2009 din 5 iunie 2009, a dispus neînceperea urmăririi penale

față de B.G.I., R.I. și B.I. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246

Împotriva acestei rezoluții

petiționara a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești care, în baza art. 278 C. proc. pen., a

respins-o ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 747/II/2/2009 din 24 iunie 2009.

După respingerea plângerii făcute

conform art. 275 - 278 C. proc. pen., petiționara s-a adresat cu o nouă

plângere, în condițiile art. 278 C. proc. pen., instanței competente să judece

cauza în primă instanță, respectiv Curții de Apel Ploiești. Examinând actele

premergătoare efectuate în cauză de procuror, Curtea de Apel Ploiești a

constatat următoarele:

La nivelul I.P.J. Prahova au fost

înregistrate repetate petiții formulate de societatea petentă prin

reprezentantul său, având ca obiect săvârșirea unor furturi în dauna societății

petente începând cu anul 1994.

Două dintre aceste petiții,

respectiv cea înregistrată cu nr. z din 18 decembrie 2009 și cea înregistrată

cu nr. y din 15 ianuarie 2009, au fost rezolvate de intimații B.I. și R.I.,

subinspector și respectiv inspector în cadrul I.P.J. Prahova, ambele răspunsuri

fiind contrasemnate de comisarul șef al I.P.J. Prahova, intimatul B.I.G.

Activitatea îndeplinită de primii

doi intimați a fost verificarea conținutului sesizărilor petentei, precum și

efectuarea de verificări în legătură cu veridicitatea aspectelor sesizate, iar

faptul că societatea petentă nu este mulțumită de conținutul răspunsurilor

primite nu echivalează cu exercitarea atribuțiilor de către intimați în mod

abuziv sau prin fals intelectual ori uz de fals.

De asemenea, Curtea a constatat că

petițiile despre care face vorbire petiționara poartă data certă de

înregistrare prin aplicarea ștampilei conținând numărul și data înregistrării,

precum și vizele și semnăturile abilitate, conținând măsurile dispuse și datele

la care s-au dispus aceste măsuri.

Pentru aceste considerente, Curtea

de Apel Ploiești, prin Sentința penală nr. 146 din 14 octombrie 2009, a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.A.I. SA prin

reprezentant legal D.M.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petiționara.

Recursul este tardiv.

Formularea cererilor de recurs se

poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege și doar, în mod

excepțional, peste aceste limite, dacă există motive legale ce au împiedicat

exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre.

Potrivit art. 385

3

alin.

(1) C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune

altfel. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc.

pen., aplicabile potrivit art. 385

3

alin. (2) din același cod,

pentru partea care a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul

curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.

Înalta Curte constată că la data de

14 octombrie 2009, când au avut loc dezbaterile la Curtea de Apel Ploiești,

reprezentantul legal al petiționarei a fost prezent, iar la data de 19

octombrie 2009 petiționarei i-a fost comunicată hotărârea.

Așa fiind, termenul de 10 zile,

prevăzut de art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., a început să curgă de

la data de 20 octombrie 2009.

Întrucât petiționarul a depus

cererea prin care a declarat recurs la data de 2 noiembrie 2009, ultima zi

fiind 29 octombrie 2009, se constată că exercitarea căii de atac a recursului

s-a făcut în afara termenului de 10 zile în care putea fi declarat.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat

de petiționara S.A.I., prin D.M. împotriva Sentinței penale nr. 146 din 14

octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurenta petiționară, prin D.M., la 200 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de petiționara S.A.I., prin D.M. împotriva Sentinței penale nr. 146

din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Obligă recurenta petiționară, prin

D.M., la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-25
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 235/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 816/42/2009, petiționarul P.V.M.,
ÎCCJ 2009-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 57/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința penală nr. 165 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca tardivă,
ÎCCJ 2011-06-02
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4149/2011
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 112 din 02 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit
ÎCCJ 2008-11-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3669/2008
Asupra recursului, de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 66 din 09 mai 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea fo
ÎCCJ 2009-06-22
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2351/2009
ță, constatând că motivarea deciziei contrazice dispozitivul, deoarece în considerente judecătorul a analizat rezoluția 378/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în vreme ce dispozitivul se referea la rezoluția nr. 178/P/
Sursă