ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 57/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 57/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința penală nr. 165 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petenta S.A.I. împotriva rezoluției nr. 568/P/2007 din data de 8 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr. 1317/II/2/2008 din data de 8 august 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu obligarea petentei la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut, în esență, că prin rezoluția nr. 568/P/2007 din data de 8 iulie 2008 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.
pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.V.D., subinspector de poliție în cadrul I.P.J. Prahova, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 220, 244, 246, 247, 249, 264, 288, 289 și 291 C. pen., deoarece faptele reclamate nu există. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere la instanța de judecată care, prin sentința penală nr. 165 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins plângerea, ca tardivă, reținând că aceasta a fost depusă la 4 septembrie 2008, după expirarea termenului imperativ de 20 zile, calculat începând cu data de 11 august 2008, când a fost comunicată rezoluția nr. 1317/II/2/2008 din data de 8 august 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
2. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta S.A.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând recursul declarat de petentă, Înalta Curte constată că excepția invocată din oficiu privind tardivitatea recursului este întemeiată întrucât potrivit dispozițiilor art. 385 3 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare, iar pentru părțile lipsă de la comunicarea copiei după dispozitiv. Cum petentei, ce nu a fost prezentă la dezbateri, i s-a comunicat copia hotărârii penale la 20 octombrie 2008 (semnând de primire funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, care a aplicat și ștampila societății petente), iar recursul a fost declarat la 5 noiembrie 2008, Curtea constată că recursul este tardiv, fiind depășit termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile art. 385 3 raportat la art. 363 alin. (1) și (3) C. proc.
pen., ultima zi în care petenta putea declara în termen recursul fiind 31 octombrie 2008. În consecință, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga petenta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petenta S.A.I. împotriva sentinței penale nr. 165 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.