ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2180/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petiționarul S.I. a formulat

plângere în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.,

solicitând începerea urmăririi penale față de făptuitoarea S.I., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 9 lit. a), b)

și c) din Legea nr. 241/2005.

S-a motivat de petiționar că

intimata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de fals, întrucât a semnat

în fals numele clientului pe împuternicirea avocațială și că contractul de

asistență juridică existent era evaziv.

Prin ordonanța nr. 298/ P

din 20 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a

dispus neînceperea urmăririi penale a intimatei, întrucât faptele reclamate nu

există, iar sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., lipsește

latura subiectivă.

S-a arătat că potrivit Legii

nr. 51/1995 nu era necesară semnătura clientului pe împuternicirea avocațială

atunci când forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților.

Se mai arată că nu s-a făcut dovada semnării clientului de intimată și că

aceasta nu s-a sustras plății taxelor datorate la buget, contractul fiind

înregistrat cu număr și dată.

Împotriva acestei rezoluții

petiționarul a formulat plângere la procurorul general, care prin rezoluția nr.

329/II/2 din 18 februarie 2008 a respins plângerea ca neîntemeiată.

Nemulțumit petiționarul s-a

adresat instanței, solicitând admiterea plângerii, casarea rezoluțiilor și

reținerea cauzei spre rejudecare, arătând că probele dosarului dovedesc vinovăția

intimatei.

Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 60 din

21 aprilie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului.

S-a reținut că

împuternicirea avocațială a fost semnată și ștampilată de avocat în baza unui contract

încheiat între părți pentru acordarea asistenței juridice, că acesta nu avea

interes să semneze în fals numele clientului atâta vreme cât se încheiase un

contract de asistență. Totodată, se reține că nici infracțiunea de evaziune

fiscală reclamată nu există atâta timp cât contractul de asistență juridică a

fost semnat, întrucât acesta era înregistrat, încât intimata nu se putea

sustrage plății taxelor datorate.

Împotriva acestei sentințe

petiționarul a declarat recurs reiterând aceleași motive prin nota anexată

cauzei.

Recursul este nefondat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Prin plângerea penală

formulată petiționarul a solicitat tragerea la răspundere a intimatei sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 9 lit. a), b) și

c) din Legea nr. 241/2005, motivând că aceasta este autoarea falsului, semnând

în fals numele clientului sau și deci a săvârșit infracțiunea de fals, dar și infracțiunea

de evaziune fiscală.

Prin ordonanța nr. 298/P/2008

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, confirmată prin

rezoluția nr. 319/II/2/2008 de procurorul general s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

specificate în plângerea penală.

Actele premergătoare avute

în vedere, ca și înscrisurile noi, depuse în fața instanței nu pun în lumină

date sau indicii privind săvârșirea de către intimată a infracțiunilor

imputate, astfel că în mod justificat organele de urmărire penală au constatat

incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea

în mișcare a acțiunii penale și declanșarea urmăririi penale față de intimată.

În aceste condiții,

apreciind ca legală și temeinică rezoluția procurorului, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., corect instanța a respins plângerea, ca

nefondată.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursului petiționarului.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul S.I. împotriva sentinței penale nr. 60 din 21

aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul petiționar

să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iunie 2008.