ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2180/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționarul S.I. a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., solicitând începerea urmăririi penale față de făptuitoarea S.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 9 lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005. S-a motivat de petiționar că intimata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de fals, întrucât a semnat în fals numele clientului pe împuternicirea avocațială și că contractul de asistență juridică existent era evaziv. Prin ordonanța nr. 298/ P din 20 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimatei, întrucât faptele reclamate nu există, iar sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., lipsește latura subiectivă.

S-a arătat că potrivit Legii nr. 51/1995 nu era necesară semnătura clientului pe împuternicirea avocațială atunci când forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților. Se mai arată că nu s-a făcut dovada semnării clientului de intimată și că aceasta nu s-a sustras plății taxelor datorate la buget, contractul fiind înregistrat cu număr și dată. Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere la procurorul general, care prin rezoluția nr. 329/II/2 din 18 februarie 2008 a respins plângerea ca neîntemeiată. Nemulțumit petiționarul s-a adresat instanței, solicitând admiterea plângerii, casarea rezoluțiilor și reținerea cauzei spre rejudecare, arătând că probele dosarului dovedesc vinovăția intimatei.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 60 din 21 aprilie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului. S-a reținut că împuternicirea avocațială a fost semnată și ștampilată de avocat în baza unui contract încheiat între părți pentru acordarea asistenței juridice, că acesta nu avea interes să semneze în fals numele clientului atâta vreme cât se încheiase un contract de asistență. Totodată, se reține că nici infracțiunea de evaziune fiscală reclamată nu există atâta timp cât contractul de asistență juridică a fost semnat, întrucât acesta era înregistrat, încât intimata nu se putea sustrage plății taxelor datorate. Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recurs reiterând aceleași motive prin nota anexată cauzei.

Recursul este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Prin plângerea penală formulată petiționarul a solicitat tragerea la răspundere a intimatei sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 9 lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005, motivând că aceasta este autoarea falsului, semnând în fals numele clientului sau și deci a săvârșit infracțiunea de fals, dar și infracțiunea de evaziune fiscală. Prin ordonanța nr. 298/P/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, confirmată prin rezoluția nr. 319/II/2/2008 de procurorul general s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor specificate în plângerea penală.

Actele premergătoare avute în vedere, ca și înscrisurile noi, depuse în fața instanței nu pun în lumină date sau indicii privind săvârșirea de către intimată a infracțiunilor imputate, astfel că în mod justificat organele de urmărire penală au constatat incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și declanșarea urmăririi penale față de intimată. În aceste condiții, apreciind ca legală și temeinică rezoluția procurorului, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., corect instanța a respins plângerea, ca nefondată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursului petiționarului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.I. împotriva sentinței penale nr. 60 din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2008.