ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2294/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 67 din 17 martie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală în dosarul nr.

288/54/2008, s-a respins, ca tardiv formulată, plângerea petiționarei S.G.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 371/P/2007 din data

de 04 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

confirmată prin rezoluția nr. 2517/II/2/2007 din data de 12 decembrie 2007 dată

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Petiționara a fost obligată la plata sumei de

40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de reținut următoarele :

Persoana vătămată S.G. a formulat plângere la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, sesizând faptul că numita F.C.,

în calitate de avocat, a întocmit în fals contractele de asistență juridică nr.

55 și nr. 61 din 25 mai 2006 cu numiții S.C. și C.E., precum și împuternicirile

avocațiale aferente, contrafăcând semnăturilor acestora, folosind aceste

înscrisuri într-o cauză civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub

nr. 10820/C/2006 și soluționată prin sentința civilă nr. 2678 din 8 martie

2007, prin care a fost respinsă acțiunea având ca obiect nulitate act,

formulată de aceste persoane în calitate de reclamante, împotriva petiționarei,

care a avut calitate de pârâtă.

Prin rezoluția din 12 noiembrie 2007 adoptată

în dosarul nr. 317/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a

dispus, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numita F.C., avocat în cadrul

Baroului Dolj, pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prev. de art. 290 C. pen. și fals material în înscrisuri oficiale,

prev. de art. 288 C. pen.

În considerentele rezoluției s-a reținut că

persoana vătămată S.G., prin cumpărarea drepturilor litigioase de la P.N. cu

privire la imobilul situat în Craiova, a devenit pârâtă în dosarul civil

înregistrat sub nr. 10820/C/2006 pe rolul Judecătoriei Craiova, având ca obiect

nulitatea actului de cesionare a drepturilor litigioase cu nr. 3238 din 9

decembrie 2005, acțiunea fiind promovată de reclamații T.C., N.V., C.E., S.C., B.S.,

S.G. și N.M.

În procesul civil, cu ocazia dezbaterilor,

reclamanții C.T., N.V., B.S., N.M. și S.G. au fost reprezentați de avocat F.C.

și s-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantele S.C. și C.E.,

după cum rezultă din încheierea din 1 martie 2007, care formează corp comun cu

sentința civilă nr. 2678 din 8 martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 10820/C/2006.

S-a mai reținut că actele premergătoare

efectuate în cauză au evidențiat împrejurarea că angajarea intimatei în

calitate de avocat s-a realizat de către numitul T.C., în nume personal și

pentru numita C.E., care și-a exprimat acordul telefonic, atât privitor la

încheierea și semnarea contractului de asistență, cât și la plata onorariului

de avocat, cât și de către numita S.C., care a semnat personal contractul de

asistență juridică, împrejurări față de care s-a reținut că infracțiunile de

fals în înscrisuri sub semnătură privată și falsuri oficiale nu există,

dispunându-se neînceperea urmăririi penale conform art. 228 alin. (6) C. proc.

pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Plângerea formulată de petiționară împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 278 C. proc. pen.,

a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 2517/II/2/2007 din 12

decembrie 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

Împotriva aceleiași rezoluții petiționara a

formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., la Curtea de

Apel Craiova, care a făcut obiectul dosarului nr. 288/54/2008.

În motivarea plângerii, petiționara a arătat

că soluțiile de neîncepere a urmăririi penale luate față de intimată sunt

nelegale și netemeinice, întrucât probatoriul administrat confirmă împrejurarea

că intimata a încheiat contractul de asistență juridică nr. 61 din 25 mai 2006

cu numita C.E., atestând în fals că această persoană a semnat contractul, în

realitate semnătura aparținând numitului T.C. De asemenea, s-a arătat că, în

aceleași condiții, intimata s-a prezentat în cauza civilă nr. 10820/C/2006,

aflată pe rolul Judecătoriei Craiova, în calitate de avocat al numitei S.C., deși,

în realitate, această persoană nu încheiase contract de asistență judiciara.

În susținerea plângerii, petiționara a depus

la dosar xerocopiile rezoluției din 12 decembrie 2007 dată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2517/II/2/2007 și adresa de

comunicare a acestei soluții, rezoluția din 04 septembrie 2007 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 371 /P/2007

împreună cu adresa de comunicare a acestei soluții, copia plângerii formulată

la Parchet și înregistrată sub nr. 70 din 05 decembrie 2007, copii ale încheierilor

din 02 noiembrie 20006 și 30 noiembrie 2006 date în dosarul nr. 10820/C/2006 al

Judecătoriei Craiova, copia completării la acțiunea introductivă formulată de

reclamanți în dosarul nr. 10820/C/2006 al Judecătoriei Craiova, copii ale

împuternicirilor avocațiale emise de Baroul Dolj, Cabinetul Individual F.C.,

declarația extrajudiciară a numitei S.C., autentificată de B.N.P. B.M. sub nr.

1047 din 18 iulie 2006.

În vederea unei juste soluționări a cauzei,

instanța a dispus, din oficiu, atașarea dosarului nr. 371/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Craiova, în care s-a pronunțat rezoluția criticată în

cauză.

Constatând că rezoluția nr. 2517/II/2/2007

din 12 decembrie 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova , a fost comunicată petiționarei la data de 18 decembrie 2007,

după cum rezultă din borderoul de comunicare și ștampila serviciului poștal

(fila 13 dosar), iar plângerea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel

Craiova la data 9 ianuarie 2008, în afara termenului de 20 zile prevăzut de

art. 278

1

C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova, prin sentința

penală nr. 67 din 17 martie 2008, a respins, ca tardiv formulată plângerea

petiționarei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal,

a formulat recurs petiționara S.G. arătând că greșit Curtea de Apel Craiova a

respins plângerea, ca tardiv formulată, întrucât, așa cum rezultă din actele

dosarului, petiționara a primit rezoluția nr. 2517/II/2/2007 din 12 decembrie

2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

la 18 decembrie 2007, iar plângerea a formulat-o în termen de 20 de zile de la

primirea acesteia, expediind-o prin poștă către Curtea de Apel Craiova.

Concluzionând, recurenta petiționară a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Craiova.

În susținerea recursului, recurenta

petiționară a depus la dosarul cauzei copii ale comunicărilor rezoluțiilor nr.

371/P/2007 și nr. 2517/II/2/2007 din 12 decembrie 2007 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova.

La termenul acordat pentru soluționarea

recursului, 24 iunie 2008, recurenta petiționară, deși legal citată, nu s-a

prezentat pentru a-și susține recursul.

Analizând recursul declarat de petiționara S.G.,

prin prisma criticilor formulate de aceasta, în baza actelor și lucrărilor de

la dosar, a sentinței pronunțate în cauză, dar și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat și

urmează a fi respins ca atare.

Potrivit dispozițiilor art. 185 C. proc. pen.

"când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit

termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și

nulitatea actului făcut peste termen".

Astfel, potrivit formalismului legii

procesual penale, având caracter de garanție egală pentru toate părțile

interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția României,

revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală și ca rațiune,

satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin stabilirea

unor termene peremptorii, prin textul menționat a fost impusă obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din

exercițiul dreptului. Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual,

conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen. „ După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen

de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare,

potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță. Plângerea

poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în

rechizitoriu."

Nerespectarea termenul impus de lege pentru

formularea plângerii în temeiul acestui text de lege conduce la respingerea

plângerii, ca tardivă, conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen.

Raportând aceste dispoziții legale la soluția

instanței de fond, înalta Curte constată că în mod corect, Curtea de Apel

Craiova a respins plângerea petiționarei , ca tardivă, întrucât, din actele

dosarului (fila 13 dosar fond și fila 4 dosar recurs) rezultă că rezoluția nr.

2517/11/2/2007 din 12 decembrie 2007 dată de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost comunicată petiționarei la data de 18

decembrie 2007, așa cum, de altfel, susține aceasta în motivele de recurs,

însă, plângerea a fost înregistrată la instanță tardiv, la 9 ianuarie 2008,

termenul de 20 de zile expirând la 7 ianuarie 2008.

Susținerile recurentei petiționare în sensul

că plângerea a fost formulată în termen legal, fiind expediată la Curtea de

Apel Craiova, prin poștă, sunt nedovedite, recurenta petiționară nefăcând

dovada expedierii prin poștă.

Prin urmare, plângerea fiind depusă peste

termenul legal de 20 de zile de la comunicarea soluției procurorului ierarhic

superior, soluția de respingere a acesteia ca tardivă este temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele care

preced, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.G.

împotriva sentinței penale nr. 67 din 17 martie 2008 a Curții de Apel Craiova,

secția penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta petiționară va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara S.G. împotriva sentinței penale nr.

67 din 17 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.