ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2294/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 67 din 17 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală în dosarul nr. 288/54/2008, s-a respins, ca tardiv formulată, plângerea petiționarei S.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 371/P/2007 din data de 04 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluția nr. 2517/II/2/2007 din data de 12 decembrie 2007 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Petiționara a fost obligată la plata sumei de 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de reținut următoarele : Persoana vătămată S.G.

a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, sesizând faptul că numita F.C., în calitate de avocat, a întocmit în fals contractele de asistență juridică nr. 55 și nr. 61 din 25 mai 2006 cu numiții S.C. și C.E., precum și împuternicirile avocațiale aferente, contrafăcând semnăturilor acestora, folosind aceste înscrisuri într-o cauză civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 10820/C/2006 și soluționată prin sentința civilă nr. 2678 din 8 martie 2007, prin care a fost respinsă acțiunea având ca obiect nulitate act, formulată de aceste persoane în calitate de reclamante, împotriva petiționarei, care a avut calitate de pârâtă. Prin rezoluția din 12 noiembrie 2007 adoptată în dosarul nr. 317/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în baza art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numita F.C., avocat în cadrul Baroului Dolj, pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. și fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen. În considerentele rezoluției s-a reținut că persoana vătămată S.G., prin cumpărarea drepturilor litigioase de la P.N. cu privire la imobilul situat în Craiova, a devenit pârâtă în dosarul civil înregistrat sub nr. 10820/C/2006 pe rolul Judecătoriei Craiova, având ca obiect nulitatea actului de cesionare a drepturilor litigioase cu nr. 3238 din 9 decembrie 2005, acțiunea fiind promovată de reclamații T.C., N.V., C.E., S.C., B.S., S.G.

și N.M. În procesul civil, cu ocazia dezbaterilor, reclamanții C.T., N.V., B.S., N.M. și S.G. au fost reprezentați de avocat F.C. și s-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantele S.C. și C.E., după cum rezultă din încheierea din 1 martie 2007, care formează corp comun cu sentința civilă nr. 2678 din 8 martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 10820/C/2006.

S-a mai reținut că actele premergătoare efectuate în cauză au evidențiat împrejurarea că angajarea intimatei în calitate de avocat s-a realizat de către numitul T.C., în nume personal și pentru numita C.E., care și-a exprimat acordul telefonic, atât privitor la încheierea și semnarea contractului de asistență, cât și la plata onorariului de avocat, cât și de către numita S.C., care a semnat personal contractul de asistență juridică, împrejurări față de care s-a reținut că infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și falsuri oficiale nu există, dispunându-se neînceperea urmăririi penale conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 278 C. proc.

pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 2517/II/2/2007 din 12 decembrie 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Împotriva aceleiași rezoluții petiționara a formulat plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., la Curtea de Apel Craiova, care a făcut obiectul dosarului nr. 288/54/2008. În motivarea plângerii, petiționara a arătat că soluțiile de neîncepere a urmăririi penale luate față de intimată sunt nelegale și netemeinice, întrucât probatoriul administrat confirmă împrejurarea că intimata a încheiat contractul de asistență juridică nr. 61 din 25 mai 2006 cu numita C.E., atestând în fals că această persoană a semnat contractul, în realitate semnătura aparținând numitului T.C.

De asemenea, s-a arătat că, în aceleași condiții, intimata s-a prezentat în cauza civilă nr. 10820/C/2006, aflată pe rolul Judecătoriei Craiova, în calitate de avocat al numitei S.C., deși, în realitate, această persoană nu încheiase contract de asistență judiciara.

În susținerea plângerii, petiționara a depus la dosar xerocopiile rezoluției din 12 decembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2517/II/2/2007 și adresa de comunicare a acestei soluții, rezoluția din 04 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 371 /P/2007 împreună cu adresa de comunicare a acestei soluții, copia plângerii formulată la Parchet și înregistrată sub nr. 70 din 05 decembrie 2007, copii ale încheierilor din 02 noiembrie 20006 și 30 noiembrie 2006 date în dosarul nr. 10820/C/2006 al Judecătoriei Craiova, copia completării la acțiunea introductivă formulată de reclamanți în dosarul nr. 10820/C/2006 al Judecătoriei Craiova, copii ale împuternicirilor avocațiale emise de Baroul Dolj, Cabinetul Individual F.C., declarația extrajudiciară a numitei S.C., autentificată de B.N.P.

B.M. sub nr. 1047 din 18 iulie 2006. În vederea unei juste soluționări a cauzei, instanța a dispus, din oficiu, atașarea dosarului nr. 371/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în care s-a pronunțat rezoluția criticată în cauză. Constatând că rezoluția nr. 2517/II/2/2007 din 12 decembrie 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova , a fost comunicată petiționarei la data de 18 decembrie 2007, după cum rezultă din borderoul de comunicare și ștampila serviciului poștal (fila 13 dosar), iar plângerea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data 9 ianuarie 2008, în afara termenului de 20 zile prevăzut de art. 278 1 C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 67 din 17 martie 2008, a respins, ca tardiv formulată plângerea petiționarei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs petiționara S.G. arătând că greșit Curtea de Apel Craiova a respins plângerea, ca tardiv formulată, întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului, petiționara a primit rezoluția nr. 2517/II/2/2007 din 12 decembrie 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la 18 decembrie 2007, iar plângerea a formulat-o în termen de 20 de zile de la primirea acesteia, expediind-o prin poștă către Curtea de Apel Craiova. Concluzionând, recurenta petiționară a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. În susținerea recursului, recurenta petiționară a depus la dosarul cauzei copii ale comunicărilor rezoluțiilor nr. 371/P/2007 și nr. 2517/II/2/2007 din 12 decembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

La termenul acordat pentru soluționarea recursului, 24 iunie 2008, recurenta petiționară, deși legal citată, nu s-a prezentat pentru a-și susține recursul. Analizând recursul declarat de petiționara S.G., prin prisma criticilor formulate de aceasta, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, a sentinței pronunțate în cauză, dar și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Potrivit dispozițiilor art. 185 C. proc. pen.

"când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen". Astfel, potrivit formalismului legii procesual penale, având caracter de garanție egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală și ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul menționat a fost impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului. Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. „ După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu." Nerespectarea termenul impus de lege pentru formularea plângerii în temeiul acestui text de lege conduce la respingerea plângerii, ca tardivă, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. Raportând aceste dispoziții legale la soluția instanței de fond, înalta Curte constată că în mod corect, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea petiționarei , ca tardivă, întrucât, din actele dosarului (fila 13 dosar fond și fila 4 dosar recurs) rezultă că rezoluția nr. 2517/11/2/2007 din 12 decembrie 2007 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost comunicată petiționarei la data de 18 decembrie 2007, așa cum, de altfel, susține aceasta în motivele de recurs, însă, plângerea a fost înregistrată la instanță tardiv, la 9 ianuarie 2008, termenul de 20 de zile expirând la 7 ianuarie 2008. Susținerile recurentei petiționare în sensul că plângerea a fost formulată în termen legal, fiind expediată la Curtea de Apel Craiova, prin poștă, sunt nedovedite, recurenta petiționară nefăcând dovada expedierii prin poștă.

Prin urmare, plângerea fiind depusă peste termenul legal de 20 de zile de la comunicarea soluției procurorului ierarhic superior, soluția de respingere a acesteia ca tardivă este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele care preced, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.G. împotriva sentinței penale nr. 67 din 17 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.G. împotriva sentinței penale nr. 67 din 17 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.