ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1449/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Rezoluția nr. 521/P/2007 din 15 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin Rezoluția nr. 2529/II/2/2007 din 11 decembrie 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata T.M. (avocat în cadrul Baroului Dolj), pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. , imputată acesteia de petiționara S.E., în legătură cu activitatea sa profesională în Dosarul civil nr. 14807/2005 al Judecătoriei Craiova . S-a apreciat că activitatea avocatei T.M.

a fost realizată cu respectarea dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 51/1995, în sensul că aceasta și-a îndeplinit obligațiile pe care și le asumase prin semnarea contractului de asistență juridică nr. 61 din 25 august 2005 și că nu au rezultat indicii că a săvârșit acte materiale de inducere în eroare a petiționarei S.E. și nici că ar fi acționat de conivență cu avocatul părții adverse, pentru a determina pronunțarea unor hotărâri judecătorești defavorabile petiționarei. Împotriva sus-menționatelor rezoluții petiționara s-a adresat cu plângere instanței de judecată, în baza art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 47 din 19 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.E.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că atât procurorul de caz cât și procurorul ierarhic superior au stabilit judicios că intimata T.M., în relația cu petenta, a îndeplinit activități ce s-au circumscris obiectului contractului de asistență juridică, aceasta neefectuând acte materiale de inducere în eroare a petentei, de natură să o determine a încheia în condiții dezavantajoase tranzacția judiciară în dosarul civil nr. 14807/2005 al Judecătoriei Craiova. Astfel fiind, s-a reținut că în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Împotriva acestei din urmă sentințe, petiționara S.E.

a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, în esență, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimată, care, în opinia sa se face vinovată de săvârșirea infracțiunii reclamate. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata T.M. (avocat) confirmată, cu justificat temei, de prima instanță, fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen., care să poată fi imputată intimatei.

Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.E. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.E. împotriva sentinței penale nr. 47 din 19 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2008.