ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3954/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele

dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 161 din 6 octombrie 2008, Curtea de

Apel Craiova, secția penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de

petentul T.I. împotriva Rezoluției nr. 241/P/2008 din 12 iunie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin Rezoluția

nr. 1257/11/2/2008 a procurorului general al

aceluiași parchet, privind pe intimații

D.S. și S.D., judecători la

Tribunalul Dolj.

Instanța a reținut că în mod justificat s-a

dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistraților intimați, prin

rezoluțiile atacate, întrucât din examinarea probelor administrate în cauză a

rezultat că intimații și-au îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu,

iar eventualele critici formulate de petenți pot fi rezolvate numai prin

exercitarea căilor ordinare și extraordinare de atac.

Î

mpotriva acestei sentințe, petentul a

declarat recurs solicitând anularea

deciziei

nr. 147/2007 și menținerea deciziei nr. 148/2007 emisă de SC A.

SRL

Craiova, susținând că nu se afla la dosar nici cererea sa prin care solicita

încetarea contractului de muncă (motive pentru care a chemat în judecată penală

pe intimații judecători care au soluționat litigiul său de muncă).

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte de Casație și Justiție, constată că recursul petentului este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 la

procurorul ierarhic superior împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, partea vătămată poate face plângere la judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Petentul T.I. s-a adresat Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, considerând că intimații judecători care au soluționat

litigiul său de muncă ( D.S. și S.D. de la Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale) au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât prin sentința

nr. 2415 din 11 aprilie 2008 i-au respins cererea sa privind acordarea daunelor

morale de către pârâta SC A. SRL Craiova, hotărâre menținută de instanța de

recurs Curtea de Apel Craiova.

Prin Rezoluția nr. 241/P/2008, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva

judecătorilor intimați,

r

eținând că doar instanța de control judiciar

poate examina legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a

fost confirmată de procurorul

general al

aceluiași Parchet prin Rezoluția nr. 1257/11/2/2008 din 30 iunie 2008.

Prin sentința nr. 161 din 6 octombrie 2008,

Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată plângerea petentului T.I.,

reținând că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

Examinând recursul declarat de petent

împotriva sentinței menționate, Înalta Curte constată, de asemenea, că soluția

de neîncepere a urmăririi penale, menținută de prima instanță este conformă

legii și probelor dosarului.

Modalitatea de soluționare a cauzei de către

judecători este supusă doar controlului judiciar al instanțelor ierarhic

superioare, potrivit legii, ea neputând fi cenzurată de Parchet, sens în care

s-au și motivat cele două rezoluții atacate.

Potrivit art. 129 din

Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita doar

căile de atac prevăzute de lege.

Or, printre aceste căi legale de atac nu se

află și plângerea penală împotriva judecătorilor care au pronunțat hotărârile.

Numai în condițiile

săvârșirii unor fapte

penale de către judecători, cu prilejul soluționării cauzei, a

existenței

unor probe în acest sens, organele de cercetare penale pot declanșa urmărirea

penală.

Î

n speță, doar

pronunțarea unor hotărâri judecătorești, cu privire la care

petentul și-a exercitat căile legale de atac,

nu este de natură a dovedi existența unor fapte penale de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Dimpotrivă, soluționarea

unei cauze întră în atribuțiile de serviciu a unui

judecător. Doar

neîndeplinirea ori îndeplinirea în mod defectuos, cu știință, a

unei atribuții de serviciu și vătămarea prin

aceasta a intereselor legale ale unei

persoane, constituie infracțiunea

de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

Aceste fapte penale nu

există în cauză și în mod legal Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale

față de intimații judecători, iar instanța a menținut

soluția adoptată

de acesta.

Totodată, Înalta Curte observă că petentul nu

s-a prezentat Ia termenul de judecată pentru a-și susține recursul, pe care

nici nu l-a motivat.

Î

n consecință, Înalta Curte va respinge, ca

nefondat recursul declarat de petent, hotărârea atacată fiind legală și

temeinică.

Î

n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.I.

împotriva sentinței penale nr. 161 din 6

octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, s

ecția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

noiembrie 2008.