ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3954/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 161 din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul T.I. împotriva Rezoluției nr. 241/P/2008 din 12 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin Rezoluția nr. 1257/11/2/2008 a procurorului general al aceluiași parchet, privind pe intimații D.S. și S.D., judecători la Tribunalul Dolj. Instanța a reținut că în mod justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistraților intimați, prin rezoluțiile atacate, întrucât din examinarea probelor administrate în cauză a rezultat că intimații și-au îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, iar eventualele critici formulate de petenți pot fi rezolvate numai prin exercitarea căilor ordinare și extraordinare de atac.

Î mpotriva acestei sentințe, petentul a declarat recurs solicitând anularea deciziei nr. 147/2007 și menținerea deciziei nr. 148/2007 emisă de SC A. SRL Craiova, susținând că nu se afla la dosar nici cererea sa prin care solicita încetarea contractului de muncă (motive pentru care a chemat în judecată penală pe intimații judecători care au soluționat litigiul său de muncă). Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul petentului este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 la procurorul ierarhic superior împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, partea vătămată poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Petentul T.I. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, considerând că intimații judecători care au soluționat litigiul său de muncă ( D.S. și S.D. de la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale) au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât prin sentința nr. 2415 din 11 aprilie 2008 i-au respins cererea sa privind acordarea daunelor morale de către pârâta SC A. SRL Craiova, hotărâre menținută de instanța de recurs Curtea de Apel Craiova. Prin Rezoluția nr. 241/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorilor intimați, r eținând că doar instanța de control judiciar poate examina legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată de procurorul general al aceluiași Parchet prin Rezoluția nr. 1257/11/2/2008 din 30 iunie 2008. Prin sentința nr. 161 din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată plângerea petentului T.I., reținând că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică. Examinând recursul declarat de petent împotriva sentinței menționate, Înalta Curte constată, de asemenea, că soluția de neîncepere a urmăririi penale, menținută de prima instanță este conformă legii și probelor dosarului. Modalitatea de soluționare a cauzei de către judecători este supusă doar controlului judiciar al instanțelor ierarhic superioare, potrivit legii, ea neputând fi cenzurată de Parchet, sens în care s-au și motivat cele două rezoluții atacate.

Potrivit art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege. Or, printre aceste căi legale de atac nu se află și plângerea penală împotriva judecătorilor care au pronunțat hotărârile. Numai în condițiile săvârșirii unor fapte penale de către judecători, cu prilejul soluționării cauzei, a existenței unor probe în acest sens, organele de cercetare penale pot declanșa urmărirea penală. Î n speță, doar pronunțarea unor hotărâri judecătorești, cu privire la care petentul și-a exercitat căile legale de atac, nu este de natură a dovedi existența unor fapte penale de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Dimpotrivă, soluționarea unei cauze întră în atribuțiile de serviciu a unui judecător. Doar neîndeplinirea ori îndeplinirea în mod defectuos, cu știință, a unei atribuții de serviciu și vătămarea prin aceasta a intereselor legale ale unei persoane, constituie infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. Aceste fapte penale nu există în cauză și în mod legal Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații judecători, iar instanța a menținut soluția adoptată de acesta. Totodată, Înalta Curte observă că petentul nu s-a prezentat Ia termenul de judecată pentru a-și susține recursul, pe care nici nu l-a motivat. Î n consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de petent, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.

Î n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.I. împotriva sentinței penale nr. 161 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, s ecția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2008.