ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2123/2007

Asupra recursului penal de față: în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 15 din 15

februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, a respins, ca nefondată, plângerea

petentului T.I. împotriva rezoluției din 25 octombrie 2006 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin rezoluția de mai

sus, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

împotriva judecătorilor P.P.M. și S.D., a

asistenților judiciari, D.C. și O.D. precum și împotriva grefierei C.E., toți

angajați la Tribunalul Dolj, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții petentul s-a

plâns la procurorul ierarhic superior și care plângere a fost respinsă

.

Nemulțumit și de această soluție petentul s-a

adresat instanței în

baza art. 278

1

C. proc. pen., cu prezenta plângere și care a fost

soluționată după cum

au arătat prin sentința penală nr. 15 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel

Craiova.

În termenul legal, petentul nemulțumit și de

sentința penală nr. 15 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova a

declarat recursul de față, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și a

cerut ca, dosarul să fie retrimis la parchet, pentru a începe urmărirea penală

împotriva intimaților pe care i-a chemat în judecată, pentru că se fac vinovați

de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și anume abuz în

serviciu.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând actele premergătoare

efectuate de parchetul de pe lângă Craiova, în dosarul nr. 402/P/2006 și

sentința atacată, în raport de critica adusă precum și din oficiu, reține că,

atât rezoluția dar și sentința, sunt temeinicie si legale și urmează a fi

menținute.

Astfel, toate verificările evidențiază că,

întreaga activitate a

magistraților (din

cauză) desfășurată pentru îndeplinirea actului în justiție

și a

sarcinilor de serviciu, nu se cenzurează decât prin folosirea, căilor de atac

prevăzute de lege, (în materia respectivă) si nu pe calea

plângerii penale de natura celei care a recurs

petentul de față.

În plus și în concret, la speță se mai

constată că, pe fond litigiul civil al petentului, nu e încă soluționat fiind

declinată competența de soluționare de la Tribunalul Dolj, la Judecătoria

Craiova, precum se dispune prin sentința civilă nr. 1281 din 15 iunie 2006 a

Tribunalului Dolj.

În consecință, în

raport de cele analizate, sentința penală atacată precum și rezoluția parchetului

din 25 octombrie 2006 fiind temeinice și

legale, vor fi menținute, deoarece, atât în fapt, cât și drept, nu

există nici o justificare legală pentru angajarea răspunderii penale a

magistraților sub aspectul infracțiunii reclamate de petent. Ca atare, recursul

va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul petiționar T.I. împotriva sentinței penale nr. 15 din 15 februarie

2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie

2007.