ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5037/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76

pronunțată în ședința publică de la 31 mai 2007, Curtea de Apel Craiova, secția

penală, a respins plângerea formulată de petentul I.Ș.C. împotriva rezoluției

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 155/II/2/2007 din 30

ianuarie 2007, dată de Procurorul General al acestui Parchet, în dosarul nr. 319/P/2006,

privind judecătorii L.A. și M.E. prin care a fost respinsă plângerea formulată

de petent împotriva rezoluției din 18 decembrie 2006, dată în același dosar de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, reclamate pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. și fals

prevăzută de art. 289 C. pen., ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut următoarele considerente:

Petentul I.Ș.C. a formulat

plângere împotriva intimatelor L.A. și M.E., judecători la Tribunalul Dolj

solicitând condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și fals

intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., motivând în fapt că în soluționarea

dosarului nr. 2479/2002 al Tribunalului Dolj, în adoptarea și motivarea

soluției a fost valorificat un raport de expertiză care a fost declarat nul de

către aceeași instanță, ignorând alte probe administrate în cauză.

Prin rezoluția din 18

decembrie 2006 dată în dosarul nr. 319/P/2006 Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimate, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 și 289 C. pen., motivând că nu au

fost reliefate indicii de săvârșire a infracțiunilor reclamate.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul a formulat plângere, care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată prin

rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova nr. 155/II/2 din 30 ianuarie 2007, dispusă în dosarul nr. 319/P/2006 în

care s-a arătat că nu se impune infirmarea soluției procurorului, întrucât

intimatele nu și-au exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, ci au

apreciat pe baza probelor administrate.

Petentul a formulat plângere

împotriva acestor rezoluții la instanță și care face obiectul cauzei de față.

Instanța, analizând actele

premergătoare efectuate în cauză și rezoluțiile atacate în raport de motivele

invocate de către petent a reținut că magistrații intimați în exercitarea

atribuțiilor de serviciu au soluționat cauza, apreciind asupra probatoriilor

administrate, iar eventualele motive ce vizau netemeinicia și nelegalitatea

deciziei pronunțate, puteau fi valorificate pe calea căilor ordinare și

extraordinare de atac la instanțele de control judiciar.

Instanța a concluzionat că

plângerea petentului nu este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petentul.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, petentul își exprimă nemulțumirea față de modul de soluționare a unei

cauze civile în dosarul nr. 2479/2002, enumerând mai multe încălcări ale

dispozițiilor legale, în opinia petentului.

Examinând cauza, atât din

punct de vedere al motivelor de recurs formulate cât și sub toate aspectele,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că

recursul nu este fondat.

Instanța a analizat actele

premergătoare în cauză și rezoluțiile atacate de petent și a concluzionat în

mod corect că motivele petentului ce vizează eventuala netemeinicie și

nelegalitate a hotărârii, pronunțate pot fi valorificate numai prin exercitarea

căilor de atac.

În cauză, în mod corect s-a

reținut că intimatele nu au desfășurat activități de natură a atrage concluzia

că au săvârșit o faptă penală.

Soluția procurorului de

neîncepere a urmăririi penale, deoarece fapta nu există, fundamentată pe

dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., este legală așa cum a reținut prima

instanță.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul I.Ș.C. împotriva sentinței penale nr. 76 din

31mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 octombrie 2007.