ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5037/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 76 pronunțată în ședința publică de la 31 mai 2007, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins plângerea formulată de petentul I.Ș.C. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 155/II/2/2007 din 30 ianuarie 2007, dată de Procurorul General al acestui Parchet, în dosarul nr. 319/P/2006, privind judecătorii L.A. și M.E. prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 18 decembrie 2006, dată în același dosar de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, reclamate pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

și fals prevăzută de art. 289 C. pen., ca fiind neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele considerente: Petentul I.Ș.C. a formulat plângere împotriva intimatelor L.A. și M.E., judecători la Tribunalul Dolj solicitând condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., motivând în fapt că în soluționarea dosarului nr. 2479/2002 al Tribunalului Dolj, în adoptarea și motivarea soluției a fost valorificat un raport de expertiză care a fost declarat nul de către aceeași instanță, ignorând alte probe administrate în cauză.

Prin rezoluția din 18 decembrie 2006 dată în dosarul nr. 319/P/2006 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 și 289 C. pen., motivând că nu au fost reliefate indicii de săvârșire a infracțiunilor reclamate. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere, care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 155/II/2 din 30 ianuarie 2007, dispusă în dosarul nr. 319/P/2006 în care s-a arătat că nu se impune infirmarea soluției procurorului, întrucât intimatele nu și-au exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, ci au apreciat pe baza probelor administrate.

Petentul a formulat plângere împotriva acestor rezoluții la instanță și care face obiectul cauzei de față. Instanța, analizând actele premergătoare efectuate în cauză și rezoluțiile atacate în raport de motivele invocate de către petent a reținut că magistrații intimați în exercitarea atribuțiilor de serviciu au soluționat cauza, apreciind asupra probatoriilor administrate, iar eventualele motive ce vizau netemeinicia și nelegalitatea deciziei pronunțate, puteau fi valorificate pe calea căilor ordinare și extraordinare de atac la instanțele de control judiciar. Instanța a concluzionat că plângerea petentului nu este întemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul. În dezvoltarea motivelor de recurs, petentul își exprimă nemulțumirea față de modul de soluționare a unei cauze civile în dosarul nr. 2479/2002, enumerând mai multe încălcări ale dispozițiilor legale, în opinia petentului.

Examinând cauza, atât din punct de vedere al motivelor de recurs formulate cât și sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul nu este fondat. Instanța a analizat actele premergătoare în cauză și rezoluțiile atacate de petent și a concluzionat în mod corect că motivele petentului ce vizează eventuala netemeinicie și nelegalitate a hotărârii, pronunțate pot fi valorificate numai prin exercitarea căilor de atac. În cauză, în mod corect s-a reținut că intimatele nu au desfășurat activități de natură a atrage concluzia că au săvârșit o faptă penală. Soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale, deoarece fapta nu există, fundamentată pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen., este legală așa cum a reținut prima instanță. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.Ș.C. împotriva sentinței penale nr. 76 din 31mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2007.