ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4041/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4041/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 171 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,
secția penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul P.M.
împotriva rezoluției nr. 207/P/2008 din 30 aprilie 2008 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Craiova.
S-a reținut că petiționarul a formulat plângere
împotriva magistratului S.G., prim procurorul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Dolj, privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută
de art. 246 C. pen.
În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că a
formulat plângere împotriva agentului de poliție S.A. și, fiind nemulțumit de
soluția adoptată de procuror, a formulat plângere la primul procuror al
Parchetului
de pe lângă Tribunalul Dolj.
Acesta nu i-a dat câștig de cauză, nu a audiat
martorii pe care i-a
propus, săvârșind astfel, în opinia petiționarului, infracțiunea de abuz în
serviciu.
Prin rezoluția din 30 aprilie 2008, dată în dosarul nr.
207/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de intimat pentru infracțiunea prevăzută de
art. 246 C. pen.
Rezoluția a fost verificată de
Procurorul General al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel, potrivit art. 278 alin. (1) C.
proc. pen., care
prin rezoluția nr.
969/II/2/2008 din 23 mai 2008 a respins ca neîntemeiată
plângerea
petiționarului.
Plângerea formulată de petiționar împotriva celor două
rezoluții s-a
respins ca neîntemeiată prin
sentința penală nr. 171/2008, reținându-se că
nu sunt temeiuri a se
considera că intimatul a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat
recurs petiționarul P.M., arătând că este nemulțumit de soluția
pronunțată, intimatul împotriva căruia a formulat
plângere fiind vinovat de
abuz în serviciu.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanțe în baza
motivelor de recurs, dar și potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen.,
apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Înalta Curte reține că, întemeiat, prin rezoluția atacată
s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimat, întrucât
acesta și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, fără a cauza o
vătămare a intereselor legale ale unei persoane, astfel că infracțiunea de abuz
în serviciu reclamată nu există.
Fapta judecătorilor de a pronunța hotărâri în
exercitarea atribuțiilor de serviciu sau a procurorilor de a instrumenta un
dosar nu constituie o
faptă prevăzută de
legea penală, iar partea nemulțumită de măsurile luate
poate să le
conteste folosindu-se de căile de atac, ordinare și extraordinare, prevăzute de
lege.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul
declarat de petiționar, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi
obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.M.
împotriva sentinței penale nr. 171 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de
Apel Craiova, secția penală.
Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 100
lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2008.