ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4041/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul P.M. împotriva rezoluției nr. 207/P/2008 din 30 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-a reținut că petiționarul a formulat plângere împotriva magistratului S.G., prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că a formulat plângere împotriva agentului de poliție S.A. și, fiind nemulțumit de soluția adoptată de procuror, a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.

Acesta nu i-a dat câștig de cauză, nu a audiat martorii pe care i-a propus, săvârșind astfel, în opinia petiționarului, infracțiunea de abuz în serviciu. Prin rezoluția din 30 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 207/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Rezoluția a fost verificată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care prin rezoluția nr. 969/II/2/2008 din 23 mai 2008 a respins ca neîntemeiată plângerea petiționarului. Plângerea formulată de petiționar împotriva celor două rezoluții s-a respins ca neîntemeiată prin sentința penală nr. 171/2008, reținându-se că nu sunt temeiuri a se considera că intimatul a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul P.M., arătând că este nemulțumit de soluția pronunțată, intimatul împotriva căruia a formulat plângere fiind vinovat de abuz în serviciu. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanțe în baza motivelor de recurs, dar și potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Înalta Curte reține că, întemeiat, prin rezoluția atacată s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimat, întrucât acesta și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, astfel că infracțiunea de abuz în serviciu reclamată nu există.

Fapta judecătorilor de a pronunța hotărâri în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau a procurorilor de a instrumenta un dosar nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, iar partea nemulțumită de măsurile luate poate să le conteste folosindu-se de căile de atac, ordinare și extraordinare, prevăzute de lege. Prin urmare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.M. împotriva sentinței penale nr. 171 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală. Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2008.