ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 99/2010

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1062 din 30 octombrie 2009 a Curții

de Apel Craiova s-a respins ca nefondat recursul declarat de petiționarul

D.I.G. împotriva Sentinței penale nr. 142 din 26 mai 2009 a Tribunalului Gorj.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

de Apel Craiova a reținut următoarele:

Petiționarul D.I.G. a formulat

plângere împotriva Rezoluțiilor nr. 265/P/2008 din 23 mai 2008 și 903/II/2/2008

din 28 iunie 2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de agenții de poliție C.V. și B.G.L.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. solicitând instanței

desființarea acestora și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale împotriva intimaților, considerând că probatoriile

administrate în cauză au fost greșit interpretate cu atât mai mult cu cât

procurorul nu l-a citat pentru a da declarații.

Prin Sentința penală nr. 657 din 04

noiembrie  2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 10414/95/2008 a

fost admisă plângerea formulată de petiționarul D.I.G. împotriva Rezoluțiilor

nr. 265/P/2008 din 23 mai 2008 și 903/II/2/2008 din 28 iunie 2008 ale

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.

Au fost desființate Rezoluțiile nr.

265/P/2008 din 23 mai 2008 și 903/II/2/2008 din 28 iunie 2008 ale Parchetului

de pe lângă Tribunalul Gorj și trimisă cauza la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Gorj pentru completarea probatoriilor și începerea urmăririi penale

față de C.V. și B.G.L.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs intimații făptuitori, iar prin Decizia penală nr. 94/04

februarie 2009 a Curții de Apel Craiova au fost admise recursurile acestora,

casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.

Criticile deciziei de casare au

vizat faptul că instanța de fond nu a avut în vedere cu ocazia soluționării

cauzei toate aspectele invocate de către petiționar, cât și apărările formulate

de intimați și dispozițiile legale care reglementează plângerea în fața

judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere

în judecată.

Tribunalul, analizând actele și

lucrările dosarului în raport de criticile deciziei de casare, de actele de

urmărire penală efectuate în cauza în care s-a adoptat rezoluția contestată,

precum și în raport de actele și hotărârile judecătorești prin care s-au

soluționat plângerile petentului împotriva rezoluțiilor adoptate de către

procuror în cele două cauze instrumentate de către intimații făptuitori a

constatat și reținut că plângerea petentului este neîntemeiată, astfel că în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins-o, în

lumina considerentelor redate în continuare.

Tribunalul a mai reținut că, în mod

temeinic și legal a concluzionat procurorul în adoptarea rezoluției contestate

de către petent că cercetările penale efectuate de către intimații făptuitori

C.V. și B.G.L. în Dosarele nr. 563/P/2006 și 848/P/2007 și 1067/P/2007 ale

Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, având ca obiect fapte penale

sesizate de către petentul D.G., au fost efectuate în deplină legalitate, cu

respectarea atribuțiunilor de serviciu de către intimații făptuitori, aceștia

respectând atribuțiunile lor de serviciu, precum și normele privind statutul

polițistului în calitatea de agenți de poliție și respectiv organe de cercetare

penală.

Legalitatea și temeinicia rezoluției

adoptată de către procuror și contestată de către petent prin procedura

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. este demonstrată și de faptul

că propunerile făcute de către intimații făptuitori după finalizarea actelor

premergătoare în cauzele instrumentate au fost confirmate de către procuror.

Mai mult decât atât, plângerile

formulate de către petent împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată ale

procurorului în aceste cauze au fost respinse de către procurorul ierarhic

superior.

În fine, efectuarea în mod

corespunzător a actelor de cercetare penală într-un cadru pe deplin procedural

a fost probată și de către instanțele de control judiciar pentru că plângerile

petentului împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată în cauzele

instrumentate de către intimații făptuitori au fost respinse de către

instanțele de fond și de recurs, astfel că soluțiile parchetului bazate pe

cercetarea penală făcută de intimați au intrat sub puterea lucrului judecat,

așa cum a rezultat din hotărârile judecătorești solicitate de către tribunal și

depuse la dosarul prezentei cauze.

Prin Sentința penală nr. 142 din 26

mai 2009 a Tribunalului Gorj s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de

petiționarul D.G. împotriva Rezoluției nr. 265/P/2008 din 23 mai 2008 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.

Împotriva sentinței penale

menționate a declarat recurs petiționarul, susținând că în mod neîntemeiat

Tribunalul Gorj i-a respins plângerea și a menținut rezoluția atacată.

Prin Decizia penală nr. 1062 din 30

octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat recursul declarat

de petiționar, constatând că intimații au efectuat cercetări în cauzele

respective cu respectarea atribuțiilor de serviciu și a normelor privind

statutul polițistului, iar măsurile luate de aceștia au fost supuse controlului

judiciar, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 246 C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs petiționarul D.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen. hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit.

a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut

plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de

orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.

Petiționarul a exercitat calea de

atac a recursului în conformitate cu dispozițiile legale menționate, recurs ce

a fost respins prin Decizia nr. 1062 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel

Craiova.

Întrucât deciziile pronunțate de

instanța de recurs nu pot fi atacate la rândul lor cu recurs, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., unde se precizează expres

hotărârile ce sunt supuse acestei căi de atac, recursul declarat de petiționar

este inadmisibil și urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 1062 din 30

octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 ianuarie 2010.