ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1501/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 152 din 29 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționata D.V. împotriva ordonanței nr. 885/P/2007 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 16 iulie 2007 și precizată la data de 6 august 2007, petiționara D.V. a solicitat efectuarea de cercetări în legătură cu faptul că la data de 25 aprilie 2003 a expediat, prin poștă, o plângere către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, însă această instituție nu a înregistrat-o, distrugând plângerea și actele anexate.

Pe data de 28 iulie 2007, petiționara a solicitat efectuarea de cercetări față de prim-procurorul M.E. și grefierii S.A. și P.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, persoane pe care le consideră vinovate de dispariția unei plângeri înregistrate la această unitate de parchet sub nr. 2535/VIII/1/2003 din 25 aprilie 2003. De asemenea, prin plângerea formulată la data de 29 octombrie 2007 și precizată la 16 ianuarie 2008, petiționara a solicitat efectuarea de cercetări față de procurorul M.E. care, prin rezoluția nr. 264/P/2005 din 26 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a dispus conexarea dosarului nr. 4042/P/2005 ( având în vedere plângerea formulată împotriva lui M.S.

și B.A.C.) la dosarul nr. 264/P/2009 ( privind plângerea formulată împotriva lui M.S.) și pentru că a sustras dosarul nr. 264/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj. A mai solicitat, prin aceeași plângere, efectuarea de cercetări și față de procurorul M.T., care a contribuit la săvârșirea faptelor. Prin ordonanța nr. 885/P/2007, din 15 aprilie 3008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorii M.E. și M.T., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264, art. 271, art. 272 și art. 289 C. pen., iar față de grefierii S.A. și P.D. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 20 lit. a) C. proc.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 C. pen. Prin aceeași ordonanță, s-a mai dispus disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea efectuării cercetării în legătură cu faptele sesizate prin memoriile formulate la 28 ianuarie 2008 și 18 februarie 2008, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. Totodată, s-a dispus disjungerea și declinarea de competență în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, în vederea efectuării de cercetări în legătură cu dispariția de pe rolul instanței de judecată a dosarului. Împotriva acestei ordonanțe, petiționara a formulat plângere la conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care, prin rezoluția nr. 1181/II/2/2008 din 26 iunie 2008 a respins-o, ca neîntemeiată.

Prin sentința penală nr. 152 din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara D.V., în baza art. 278 1 C. proc. pen., cu motivarea că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că intimații au săvârșit vreuna din faptele sesizate de petiționată, iar disjungerea cu privire la judecătorii reclamați și cu privire la dosarul nr. 264/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a făcut în mod corect, în temeiul criteriilor de competență prevăzute de dispozițiile legale. Împotriva sentinței penale sus-arătată, petiționara a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate, desființarea ordonanței procurorului și trimiterea dosarului la Parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților.

Prin decizia civilă nr. 3857 din 24 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1416/54/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționară. Ulterior, pe data de 4 ianuarie 2010, petiționara D.V. a formulat o nouă plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. împotriva ordonanței nr. 885/P/2007 din 15 aprilie 3008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cauza făcând obiectul dosarului nr. 13/54/2010 de pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, solicitând reluarea cercetărilor și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, pentru faptele reclamate de ea.

Prin sentința penală nr. 51 din 1 martie 2010, pronunțată în dosarul nr. 13/54/2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționară împotriva ordonanței nr. 885/P/2007 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, făcându-se trimitere la dispozițiile art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen. Nemulțumită de hotărârea primei instanțe, petiționara a atacat-o cu recurs, fără însă a-l motiva. Examinând recursul, dar și întreaga cauză conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 278 1 alin. (11) C. proc.

pen., în situația prevăzută la alin. 8 lit. a din art. 278 1 C. proc. pen., persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să înceapă ori să redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10 C. proc. pen. În speță, prin sentința penală nr. 152 din 28 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 3857 din 24 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă plângerea formulată de petiționara D.V. împotriva ordonanței nr. 885/P/2007 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.

Cum în noua plângere petiționara nu invocă fapte sau împrejurări noi, ci aceleași fapte și împrejurări care au fost avute în vedere la emiterea ordonanței atacate, în mod justificat, instanța de fond a respins-o, ca inadmisibilă. Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.V. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.V. împotriva sentinței penale nr. 51 din 1 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta-petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2010.