ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2190/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 14 din 29

ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta D.V.

împotriva rezoluției nr. 570/P/2008 din 17 septembrie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

petenta a fost obligată la plata a 20 lei reprezentând cheltuieli judiciare

datorate statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că persoana vătămată D.V. a formulat plângere penală

împotriva magistraților I.M. și M.R., judecători la Tribunalul Gorj și C.C.,

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Persoana vătămată a susținut că în baza

referatului întocmit la 3 decembrie 2007 de către magistratul I.A. de la Curtea

de Apel Craiova prin care s-a constatat dispariția dosarului nr. 264/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, atașat la dosarul nr. 462/95/2006

aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, magistrații arătați „au procedat la

reafișarea dosarului nr. 462.3/95/2006, având ca obiect revocare-suspendare

condiționată, deși ar fi trebuit să aibă ca obiect reconstituire înscrisuri și

să fie înregistrat sub un alt număr și nu cel pe care îl purtase dosarul

anterior”.

Din cuprinsul actelor premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că președintele secției penale al Curții de Apel

Craiova, judecător A.I., a întocmit la data de 3 decembrie 2008 un referat cu

privire la posibila dispariție a dosarului nr. 264/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Gorj și care se afla atașat la dosarul nr. 462/95/2006 al

instanței de judecată.

Prin referatul respectiv, urmare

verificărilor efectuate, s-a propus constatarea dispariției dosarului și

declanșarea procedurii prevăzută de art. 508 și urm. C. proc. pen.

În consecință, referatul menționat

împreună cu materialele însoțitoare au fost trimise de Curtea de Apel Craiova

Tribunalului Gorj, pentru reconstituirea înscrisurilor dispărute.

Din adresa nr. 2686 din 15 septembrie

2008 emisă de Tribunalul Gorj a rezultat faptul că dosarul nr. 462.3/95/2006 a

avut ca obiect menționat în sistemul aplicației „Ecris” revocarea suspendării

pedepsei sub supraveghere, la acest dosar aflându-se atașat dosarul nr. 264/P/2005.

În aceste condiții, cauza privind

reconstituirea dosarului a fost înregistrată sub nr. 462.3/95/2006, și,

întrucât s-a repartizat aceluiași complet de judecată, această împrejurare nu a

mai permis modificarea obiectului inițial în sistemul informatic.

Din cuprinsul aceleiași adrese invocate

anterior, a rezultat că, într-adevăr, în listele de ședință întocmite la

primele termene de judecată, s-a menționat la obiectul dosarului de

reconstituire „revocare suspendare” preluându-se denumirea obiectului din

aplicația „Ecris”, iar la ultimul termen de judecată s-a menționat

„reconstituire dosar”, modificarea fiind solicitată de numita D.V.

Prin decizia penală nr. 88 din 14 mai

2008 pronunțată în dosar nr. 462.3/95/2006, Tribunalul Gorj, prin magistrații

judecători M.R. și M.I., a constatat reconstituirea dosarului nr. 264/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.

În contextul celor expuse anterior, față

de magistrații judecători M.I. și M.R., de la Tribunalul Gorj și procuror C.C.,

care au participat la judecarea cauzei respective, în condițiile legii, nu a

fost reținută săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C.

pen.

Împotriva acestei rezoluții a formulat

plângere petenta, iar prin rezoluția nr. 2001/II/2/2008 din 31 octombrie 2008 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Petenta a formulat plângere la instanță,

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., motivând că

actele de urmărire penală sunt incomplete, întrucât intimații nu au fost

audiați, că faptele reclamate sunt dovedite, inclusiv prin faptul că a fost

citată în cauză și fiica petentei, deși nu are calitate procesuală, precum și

că parchetul nu s-a pronunțat asupra infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen.

față de intimați.

Instanța de fond a constatat că o parte

din criticile formulate de petentă se referă la modul de aplicare a

prevederilor art. 508-510 C. proc. pen. referitoare la procedura aplicabilă în

cazul dispoziției înscrisurilor judiciare, critici care pot fi valorificate în

căile ordinare de atac, ele neputând fi analizate ca și fapte în conținutul

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

În ceea ce privește omisiunea parchetului

de a se pronunța pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, astfel cum

este incriminată în art. 264 C. pen., s-a constatat că D.V. nu a sesizat

această infracțiune în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova și nici în declarația dată la 20 iunie 2008 (filele 38-40 în

dosarul de urmărire penală), petenta arătând expres că față de intimații din

prezenta cauză formulează plângere pentru infracțiunile de abuz în serviciu și

fals intelectual.

Instanța a constatat că în plângerea

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. persoana vătămată

nu poate modifica obiectul plângerii penale, plângerea împotriva soluției de

netrimitere în judecată având semnificația unei căi de atac care se limitează

la cadrul procesual stabilit prin investirea inițială (plângerea penală

adresată organului de urmărire penală).

De asemenea, sub aspectul modalității de

efectuare a actelor premergătoare, s-a constatat că legea procesuală penală

română nu instituie obligația agentului instrumentar de a proceda la audierea

făptuitorului, fiind prevăzute norme imperative numai în cazul audierii

învinuitului, conform art. 255 C. proc. pen., respectiv inculpatului, conform

art. 250 C. proc. pen.

În consecință, instanța de fond a respins

plângerea petentei ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen

legal, a declarat recurs petiționara D.V., solicitând admiterea, casarea

sentinței atacate și, pe fond, admiterea plângerii și desființarea rezoluției

nr. 570/P/2008 din 17 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

S-a susținut că faptele săvârșite de cei

trei magistrați în instrumentarea dosarelor cu care au fost investiți

constituie infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

fals intelectual și favorizarea infractorilor pentru care există dovezi în

încheierile de ședință, în măsurile dispuse în timpul cercetării judecătorești

și în soluția pronunțată de aceștia.

S-a mai susținut că nici procurorul și

nici instanța nu au respectat dispozițiile procedurale referitoare la ascultarea

învinuiților, iar parchetul nu s-a pronunțat asupra tuturor faptelor arătate de

petentă în sesizarea aflată la dosarul cauzei, filele 54-56, pct. 3, 4, 5.

Examinând hotărârea recurată potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova a pronunțat prin

sentința penală nr.14 din 29 ianuarie 2009 o hotărâre legală și temeinică.

Judecând plângerea petiționarei D.V.,

instanța de fond a verificat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 570/P/2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este

conformă actelor premergătoare efectuate în cauză și dispozițiile legale în

materie.

Verificările întreprinse de procuror nu

au relevat indicii sau date de săvârșire a vreunei fapte penale de către

judecătorii I.M. și M.R. și procurorul C.C.

Magistrații și-au îndeplinit cu

bună-credință și cu obiectivitate atribuțiile de serviciu, fără a urmări, cu

știință, prejudicierea intereselor legale ale persoanei vătămate ori

favorizarea altei părți.

În soluționarea cauzei cu care au fost

învestiți, judecătorii au procedat conform dispozițiilor aplicabile în cazul

dispariției înscrisurilor judiciare, pe baza dovezilor din dosarul cauzei, iar

procurorul C.C. a participat la rezolvarea pricinii, punând concluzii în

consecință.

Mențiunea eronată cu privire la obiectul

cauzei strecurată în listele de ședință nu poate influența asupra naturii reale

a acesteia și nici asupra modului de rezolvare, neconstituind infracțiune de

fals și neatrăgând răspunderea penală a magistraților.

Aceștia nu au calitatea de învinuiți, în

cauză nefiind începută urmărirea penală, în consecință, audierea lor nu este

obligatorie, verificările efectuate de organele de urmărire penală rămânând în

faza actelor premergătoare, întrucât în mod just s-a constatat că faptele

sesizate nu există.

Nici instanța de judecată nu este

obligată să procedeze la audierea intimaților, ci doar să îi citeze la

judecarea plângerii întemeiate pe dispozițiilor art. 278

1

C. proc.

pen.

Procurorul de caz a procedat la audierea

persoanei vătămate care și-a precizat obiectul plângerii în declarația dată la

20 iunie 2008 (f.34-36 dosar nr. 570/P/2008).

La data de 26 iunie 2008, petiționara a

înaintat procurorului un alt rând de precizări, printre care, la pct. 3, 4 și 5

a solicitat:

- extinderea cercetării penale față de

procurorul C.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.;

- cercetarea penală a procurorului C.P. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.;

- extinderea cercetării penale față de procurorul

M.G.E. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.

Din cuprinsul referatului întocmit de

procurorul de caz rezultă că, în legătură cu ultima solicitare, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi

penale în dosarul penal nr. 674/P/2007.

Rezoluția dată în dosarul penal nr. 570/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a avut în vedere precizările

făcute de persoana vătămată în declarația din 20 iunie 2008. Împrejurarea că

petiționara și-a extins plângerea și la alte persoane poate constitui obiect al

unei alte cauze penale, nicidecum motiv de desființare a rezoluției dispuse.

Tot astfel, Înalta Curte constată că

încadrările juridice date faptelor sesizate constituie apanajul procurorului

și, atâta timp cât acesta s-a pronunțat asupra tuturor faptelor în

materialitatea lor, împrejurarea că nu s-a referit și la infracțiunea de

favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. – ca și încadrarea

juridică – nu constituie temei de desființare a soluției de neurmărire penală.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul petiționarei, iar în baza art.192 alin. (2) C. proc. pen. va

dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara D.V. împotriva sentinței penale nr. 14 din 29 ianuarie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenta petiționară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

iunie 2009.