ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2190/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta D.V. împotriva rezoluției nr. 570/P/2008 din 17 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata a 20 lei reprezentând cheltuieli judiciare datorate statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că persoana vătămată D.V. a formulat plângere penală împotriva magistraților I.M. și M.R., judecători la Tribunalul Gorj și C.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Persoana vătămată a susținut că în baza referatului întocmit la 3 decembrie 2007 de către magistratul I.A. de la Curtea de Apel Craiova prin care s-a constatat dispariția dosarului nr. 264/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, atașat la dosarul nr. 462/95/2006 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, magistrații arătați „au procedat la reafișarea dosarului nr. 462.3/95/2006, având ca obiect revocare-suspendare condiționată, deși ar fi trebuit să aibă ca obiect reconstituire înscrisuri și să fie înregistrat sub un alt număr și nu cel pe care îl purtase dosarul anterior”. Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că președintele secției penale al Curții de Apel Craiova, judecător A.I., a întocmit la data de 3 decembrie 2008 un referat cu privire la posibila dispariție a dosarului nr. 264/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și care se afla atașat la dosarul nr. 462/95/2006 al instanței de judecată.

Prin referatul respectiv, urmare verificărilor efectuate, s-a propus constatarea dispariției dosarului și declanșarea procedurii prevăzută de art. 508 și urm. C. proc. pen. În consecință, referatul menționat împreună cu materialele însoțitoare au fost trimise de Curtea de Apel Craiova Tribunalului Gorj, pentru reconstituirea înscrisurilor dispărute. Din adresa nr. 2686 din 15 septembrie 2008 emisă de Tribunalul Gorj a rezultat faptul că dosarul nr. 462.3/95/2006 a avut ca obiect menționat în sistemul aplicației „Ecris” revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, la acest dosar aflându-se atașat dosarul nr. 264/P/2005. În aceste condiții, cauza privind reconstituirea dosarului a fost înregistrată sub nr. 462.3/95/2006, și, întrucât s-a repartizat aceluiași complet de judecată, această împrejurare nu a mai permis modificarea obiectului inițial în sistemul informatic.

Din cuprinsul aceleiași adrese invocate anterior, a rezultat că, într-adevăr, în listele de ședință întocmite la primele termene de judecată, s-a menționat la obiectul dosarului de reconstituire „revocare suspendare” preluându-se denumirea obiectului din aplicația „Ecris”, iar la ultimul termen de judecată s-a menționat „reconstituire dosar”, modificarea fiind solicitată de numita D.V. Prin decizia penală nr. 88 din 14 mai 2008 pronunțată în dosar nr. 462.3/95/2006, Tribunalul Gorj, prin magistrații judecători M.R. și M.I., a constatat reconstituirea dosarului nr. 264/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj. În contextul celor expuse anterior, față de magistrații judecători M.I. și M.R., de la Tribunalul Gorj și procuror C.C., care au participat la judecarea cauzei respective, în condițiile legii, nu a fost reținută săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta, iar prin rezoluția nr. 2001/II/2/2008 din 31 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă ca neîntemeiată. Petenta a formulat plângere la instanță, întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., motivând că actele de urmărire penală sunt incomplete, întrucât intimații nu au fost audiați, că faptele reclamate sunt dovedite, inclusiv prin faptul că a fost citată în cauză și fiica petentei, deși nu are calitate procesuală, precum și că parchetul nu s-a pronunțat asupra infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen. față de intimați. Instanța de fond a constatat că o parte din criticile formulate de petentă se referă la modul de aplicare a prevederilor art. 508-510 C. proc.

pen. referitoare la procedura aplicabilă în cazul dispoziției înscrisurilor judiciare, critici care pot fi valorificate în căile ordinare de atac, ele neputând fi analizate ca și fapte în conținutul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. În ceea ce privește omisiunea parchetului de a se pronunța pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, astfel cum este incriminată în art. 264 C. pen., s-a constatat că D.V. nu a sesizat această infracțiune în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și nici în declarația dată la 20 iunie 2008 (filele 38-40 în dosarul de urmărire penală), petenta arătând expres că față de intimații din prezenta cauză formulează plângere pentru infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual.

Instanța a constatat că în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. persoana vătămată nu poate modifica obiectul plângerii penale, plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată având semnificația unei căi de atac care se limitează la cadrul procesual stabilit prin investirea inițială (plângerea penală adresată organului de urmărire penală). De asemenea, sub aspectul modalității de efectuare a actelor premergătoare, s-a constatat că legea procesuală penală română nu instituie obligația agentului instrumentar de a proceda la audierea făptuitorului, fiind prevăzute norme imperative numai în cazul audierii învinuitului, conform art. 255 C. proc. pen., respectiv inculpatului, conform art. 250 C. proc.

pen. În consecință, instanța de fond a respins plângerea petentei ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiționara D.V., solicitând admiterea, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea plângerii și desființarea rezoluției nr. 570/P/2008 din 17 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-a susținut că faptele săvârșite de cei trei magistrați în instrumentarea dosarelor cu care au fost investiți constituie infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și favorizarea infractorilor pentru care există dovezi în încheierile de ședință, în măsurile dispuse în timpul cercetării judecătorești și în soluția pronunțată de aceștia.

S-a mai susținut că nici procurorul și nici instanța nu au respectat dispozițiile procedurale referitoare la ascultarea învinuiților, iar parchetul nu s-a pronunțat asupra tuturor faptelor arătate de petentă în sesizarea aflată la dosarul cauzei, filele 54-56, pct. 3, 4, 5. Examinând hotărârea recurată potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Curtea de Apel Craiova a pronunțat prin sentința penală nr.14 din 29 ianuarie 2009 o hotărâre legală și temeinică. Judecând plângerea petiționarei D.V., instanța de fond a verificat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 570/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate în cauză și dispozițiile legale în materie.

Verificările întreprinse de procuror nu au relevat indicii sau date de săvârșire a vreunei fapte penale de către judecătorii I.M. și M.R. și procurorul C.C. Magistrații și-au îndeplinit cu bună-credință și cu obiectivitate atribuțiile de serviciu, fără a urmări, cu știință, prejudicierea intereselor legale ale persoanei vătămate ori favorizarea altei părți. În soluționarea cauzei cu care au fost învestiți, judecătorii au procedat conform dispozițiilor aplicabile în cazul dispariției înscrisurilor judiciare, pe baza dovezilor din dosarul cauzei, iar procurorul C.C. a participat la rezolvarea pricinii, punând concluzii în consecință. Mențiunea eronată cu privire la obiectul cauzei strecurată în listele de ședință nu poate influența asupra naturii reale a acesteia și nici asupra modului de rezolvare, neconstituind infracțiune de fals și neatrăgând răspunderea penală a magistraților.

Aceștia nu au calitatea de învinuiți, în cauză nefiind începută urmărirea penală, în consecință, audierea lor nu este obligatorie, verificările efectuate de organele de urmărire penală rămânând în faza actelor premergătoare, întrucât în mod just s-a constatat că faptele sesizate nu există. Nici instanța de judecată nu este obligată să procedeze la audierea intimaților, ci doar să îi citeze la judecarea plângerii întemeiate pe dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. Procurorul de caz a procedat la audierea persoanei vătămate care și-a precizat obiectul plângerii în declarația dată la 20 iunie 2008 (f.34-36 dosar nr. 570/P/2008). La data de 26 iunie 2008, petiționara a înaintat procurorului un alt rând de precizări, printre care, la pct. 3, 4 și 5 a solicitat: - extinderea cercetării penale față de procurorul C.C.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.; - cercetarea penală a procurorului C.P. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.; - extinderea cercetării penale față de procurorul M.G.E. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen. Din cuprinsul referatului întocmit de procurorul de caz rezultă că, în legătură cu ultima solicitare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale în dosarul penal nr. 674/P/2007. Rezoluția dată în dosarul penal nr. 570/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a avut în vedere precizările făcute de persoana vătămată în declarația din 20 iunie 2008. Împrejurarea că petiționara și-a extins plângerea și la alte persoane poate constitui obiect al unei alte cauze penale, nicidecum motiv de desființare a rezoluției dispuse.

Tot astfel, Înalta Curte constată că încadrările juridice date faptelor sesizate constituie apanajul procurorului și, atâta timp cât acesta s-a pronunțat asupra tuturor faptelor în materialitatea lor, împrejurarea că nu s-a referit și la infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. – ca și încadrarea juridică – nu constituie temei de desființare a soluției de neurmărire penală. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiționarei, iar în baza art.192 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.V. împotriva sentinței penale nr. 14 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2009.