ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2338/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Pe data de 23 ianuarie 2008,

petiționarul T.N., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere

penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând efectuarea de

cercetări față de subinspectorul de poliție S.D. și inspectorul de poliție M.C.E.

sub aspectul infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de

art. 281 C. pen. raportat la art. 82 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea

și exercitarea profesiei de avocat și al infracțiunii prevăzută de art. 291 C.

pen.

Totodată, a solicitat

cercetarea comisarului șef de poliție A.F. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 281 C. pen. și art. 289 C. pen.

Pentru susținerea plângerii,

petiționarul a învederat faptul că în calitate de șef al inspectoratului,

comisarul șef de poliție A.F. i-a instigat pe cei doi să comită infracțiunea de

exercitare fără drept a profesiei de avocat, punându-le la dispoziție în

vederea folosirii în dosarele aflate pe rolul instanței delegații în care se

atestă, în mod mincinos, că ocupă funcția de consilier juridic.

Prin rezoluția nr. 26/P/2008,

din 25 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de A.F. pentru infracțiunea prevăzută de art.

25 C. pen. raportat la art. 281 C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de

art. 289 C. pen., iar față de S.D. și M.C.E. pentru infracțiunile prevăzute de

art. 281 și art. 291 C. pen., constatându-se că faptele reclamate nu există.

Nemulțumit de soluția

procurorului, petiționarul T.N. s-a adresat cu o plângere conducerii

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați care, prin rezoluția nr. 427/II/2/2008

din 12 mai 2008 a respins-o, ca neîntemeiată, constatând că nu se impune

infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat

plângere la Judecătoria Galați, solicitând desființarea rezoluției atacate și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de

făptuitori.

Prin sentința penală nr. 1713

din 16 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 5424/233/2008, Judecătoria

Galați și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați.

Prin sentința penală nr. 82/F

din 23 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 170/44/2009, Curtea de Apel

Galați, secția penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționar împotriva rezoluției nr. 26/P/2008 din 25 martie 2008 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Împotriva acestei hotărâri

petiționarul a declarat recurs.

Înalta Curte, verificând motivele

de recurs cât și întreaga cauză, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Pentru a se putea începe urmărirea

penală într-o cauză sunt necesare două condiții.

Prima

condiție constă din existența acelui minim de date care permit organului de

urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în

care organul de urmărire penală poate deține informațiile fie din sesizarea

făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de-a doua condiție necesară începerii

urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența

cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în

art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b

1

).

Intervenția unui astfel de caz, rezultând fie din actele prin care a fost

sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în

urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să

funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele

premergătoare se efectuează în vederea urmăririi penale și pot realiza

următoarele obiective:

- completează informațiile organului de

cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine

începerea urmăririi penale;

- verifică informațiile deținute,

confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice ale

cauzei;

- fundamentează convingerea organului de

urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire penală, potrivit art. 228 C.

proc. pen.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată

că ne aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare efectuate

a rezultat soluția neînceperii urmăririi penale.

Actele premergătoare fiind facultative,

ele pot fi limitate de către organul de urmărire penală la îndeplinirea

activităților necesare atingerii scopului lor legal.

Întrucât din actele premergătoare

efectuate în cauză nu a rezultat existența acelui minim de date în baza cărora

să se poată dispună începerea urmăririi penale, Înalta Curte constată că, în

mod corect, parchetul a dispus soluția de neurmărire penală față de făptuitori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul T.N. împotriva sentinței penale nr. 82/F din 23 aprilie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2009.