ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2338/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2338/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Pe data de 23 ianuarie 2008,
petiționarul T.N., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere
penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând efectuarea de
cercetări față de subinspectorul de poliție S.D. și inspectorul de poliție M.C.E.
sub aspectul infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de
art. 281 C. pen. raportat la art. 82 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea
și exercitarea profesiei de avocat și al infracțiunii prevăzută de art. 291 C.
pen.
Totodată, a solicitat
cercetarea comisarului șef de poliție A.F. pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 281 C. pen. și art. 289 C. pen.
Pentru susținerea plângerii,
petiționarul a învederat faptul că în calitate de șef al inspectoratului,
comisarul șef de poliție A.F. i-a instigat pe cei doi să comită infracțiunea de
exercitare fără drept a profesiei de avocat, punându-le la dispoziție în
vederea folosirii în dosarele aflate pe rolul instanței delegații în care se
atestă, în mod mincinos, că ocupă funcția de consilier juridic.
Prin rezoluția nr. 26/P/2008,
din 25 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus, în
temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,
neînceperea urmăririi penale față de A.F. pentru infracțiunea prevăzută de art.
25 C. pen. raportat la art. 281 C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de
art. 289 C. pen., iar față de S.D. și M.C.E. pentru infracțiunile prevăzute de
art. 281 și art. 291 C. pen., constatându-se că faptele reclamate nu există.
Nemulțumit de soluția
procurorului, petiționarul T.N. s-a adresat cu o plângere conducerii
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați care, prin rezoluția nr. 427/II/2/2008
din 12 mai 2008 a respins-o, ca neîntemeiată, constatând că nu se impune
infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
În conformitate cu
dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., petiționarul a formulat
plângere la Judecătoria Galați, solicitând desființarea rezoluției atacate și
trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de
făptuitori.
Prin sentința penală nr. 1713
din 16 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 5424/233/2008, Judecătoria
Galați și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați.
Prin sentința penală nr. 82/F
din 23 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 170/44/2009, Curtea de Apel
Galați, secția penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de
petiționar împotriva rezoluției nr. 26/P/2008 din 25 martie 2008 a Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Împotriva acestei hotărâri
petiționarul a declarat recurs.
Înalta Curte, verificând motivele
de recurs cât și întreaga cauză, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pentru a se putea începe urmărirea
penală într-o cauză sunt necesare două condiții.
Prima
condiție constă din existența acelui minim de date care permit organului de
urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în
care organul de urmărire penală poate deține informațiile fie din sesizarea
făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.
Cea de-a doua condiție necesară începerii
urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența
cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în
art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b
1
).
Intervenția unui astfel de caz, rezultând fie din actele prin care a fost
sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în
urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să
funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.
Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele
premergătoare se efectuează în vederea urmăririi penale și pot realiza
următoarele obiective:
- completează informațiile organului de
cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine
începerea urmăririi penale;
- verifică informațiile deținute,
confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice ale
cauzei;
- fundamentează convingerea organului de
urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire penală, potrivit art. 228 C.
proc. pen.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată
că ne aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare efectuate
a rezultat soluția neînceperii urmăririi penale.
Actele premergătoare fiind facultative,
ele pot fi limitate de către organul de urmărire penală la îndeplinirea
activităților necesare atingerii scopului lor legal.
Întrucât din actele premergătoare
efectuate în cauză nu a rezultat existența acelui minim de date în baza cărora
să se poată dispună începerea urmăririi penale, Înalta Curte constată că, în
mod corect, parchetul a dispus soluția de neurmărire penală față de făptuitori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul T.N. împotriva sentinței penale nr. 82/F din 23 aprilie 2009 a
Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2009.