ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2338/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe data de 23 ianuarie 2008, petiționarul T.N., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând efectuarea de cercetări față de subinspectorul de poliție S.D. și inspectorul de poliție M.C.E. sub aspectul infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 281 C. pen. raportat la art. 82 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat și al infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. Totodată, a solicitat cercetarea comisarului șef de poliție A.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 281 C. pen.

și art. 289 C. pen. Pentru susținerea plângerii, petiționarul a învederat faptul că în calitate de șef al inspectoratului, comisarul șef de poliție A.F. i-a instigat pe cei doi să comită infracțiunea de exercitare fără drept a profesiei de avocat, punându-le la dispoziție în vederea folosirii în dosarele aflate pe rolul instanței delegații în care se atestă, în mod mincinos, că ocupă funcția de consilier juridic. Prin rezoluția nr. 26/P/2008, din 25 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de A.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 281 C. pen.

și pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., iar față de S.D. și M.C.E. pentru infracțiunile prevăzute de art. 281 și art. 291 C. pen., constatându-se că faptele reclamate nu există. Nemulțumit de soluția procurorului, petiționarul T.N. s-a adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați care, prin rezoluția nr. 427/II/2/2008 din 12 mai 2008 a respins-o, ca neîntemeiată, constatând că nu se impune infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere la Judecătoria Galați, solicitând desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori.

Prin sentința penală nr. 1713 din 16 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 5424/233/2008, Judecătoria Galați și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați. Prin sentința penală nr. 82/F din 23 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 170/44/2009, Curtea de Apel Galați, secția penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 26/P/2008 din 25 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Împotriva acestei hotărâri petiționarul a declarat recurs. Înalta Curte, verificând motivele de recurs cât și întreaga cauză, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză sunt necesare două condiții. Prima condiție constă din existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile fie din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării. Cea de-a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b 1 ). Intervenția unui astfel de caz, rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare se efectuează în vederea urmăririi penale și pot realiza următoarele obiective: - completează informațiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmăririi penale; - verifică informațiile deținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice ale cauzei; - fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen. În prezenta cauză, Înalta Curte constată că ne aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare efectuate a rezultat soluția neînceperii urmăririi penale. Actele premergătoare fiind facultative, ele pot fi limitate de către organul de urmărire penală la îndeplinirea activităților necesare atingerii scopului lor legal.

Întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existența acelui minim de date în baza cărora să se poată dispună începerea urmăririi penale, Înalta Curte constată că, în mod corect, parchetul a dispus soluția de neurmărire penală față de făptuitori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.N. împotriva sentinței penale nr. 82/F din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2009.