ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.01.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 74/2009

HOTĂRÂRE
15.01.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 74/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 154 de la 8

octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată

în dosarul nr. 933/42/2008,

a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului U.P., împotriva ordonanței nr.

59/P/2008 din 26 februarie 2008 și

a

rezoluției nr. 313/11/2/2008 din 28 martie 2008 adoptate de Parchetul de

pe

lângă Curtea de Apel Galați.

Au fost menținute rezoluțiile atacate.

A fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că

petentul U.P. a formulat în temeiul art. 278

1

plângere

împotriva ordonanței nr. 59/P/2008

din 26 februarie 2008 și a rezoluției nr.

313/11/2/2008 din 28 martie

2008 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, de neîncepere a

urmăririi penale, a intimaților M.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246

și 26 raportat la art. 288 C. pen., P.S. sub aspectul infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, art. 246 C. pen. și D.G., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 264 alin. (1) și art. 26 raportat la art. 288

aprilie 2008 sub nr. 563/44/2008.

Urmare admiterii cererii de strămutare formulată de petent, Înalta

Curte de Casație și Justiție a dispus prin încheierea nr. 1364 din 13 august

2008, strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Ploiești și prin

încheierea din 1 septembrie 2008 instanța sesizată inițial a dispus scoaterea

cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la această instanță

pentru soluționarea plângerii formulată de

petentul U.P., împotriva

rezoluțiilor sus arătate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de

10 septembrie 2008 sub nr. 933/42/2008.

Petentul, persoană vătămată a criticat soluțiile de neîncepere a

urmăririi penale a intimaților M.C., executor judecătoresc,

P.S., subcomisar de poliție din cadrul Poliției

municipiului Galați,

Secția 4 Poliție și avocat D.G. din cadrul Baroului

Galați, pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență nulitatea

acestora, întrucât procurorul a făcut mențiuni olografe nereale peste înscrisul

original al rezoluției și în mod greșit aceste persoane au fost citate în

calitate de intimați, ele având calitatea de

învinuiți sau inculpați.

S-a mai arătat că avocata D.G. a folosit în apărarea sa înscrisuri din

alte dosare și fiind audiată a dat declarații false în fața procurorului.

S-a solicitat admiterea plângerii,

desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Galați în vederea începerii

urmăririi penale față

de intimații făptuitori.

S-a atașat dosarul nr. 59/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați.

Petentul și intimata D.G. au depus

concluzii scrise și un set

de acte cuprinzând copiile

xerox ale unor încheieri, sentințe civile, adrese

și notificări din dosarele soluționate de Judecătoria și respectiv

Curtea de

Apel Galați.

Prima instanță, examinând rezoluțiile atacate, în raport cu actele și

lucrările dosarului de susținerile petentului, a reținut că prin ordonanța nr. 59/P/2008

din 26 februarie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus

neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.C. sub aspectul

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, a subcomisarului de

poliție P.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și față de

intimata D.G., avocat în cadrul Baroului Galați pentru infracțiunile de

favorizare a infractorului, art. 264 alin. (1) C.

pen. și complicitate la fals în

înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26

raportat la art. 288 C. pen.

De asemenea, s-a disjuns și s-a declinat competența de soluționare

a plângerii petentului privind pe B.L., grefier la

Judecătoria

Galați, P.A. și P.Ș., în favoarea Parchetului de pe lângă

Tribunalul Galați.

Din cercetările efectuate parchetul a reținut că prin plângerea

formulată, persoana vătămată U.P. îl acuză pe executorul judecătoresc M.C. de

comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

complicitate la fals în înscrisuri oficiale, întrucât acesta ar fi pus în

executare în mod ilegal sentința civilă nr. 5156 din 28 iulie 2006 a

Judecătoriei Galați, iar subcomisarul de poliție P.S. ar fi desemnat doi agenți

de poliție pentru participarea la activitatea de punere în executare a acestei hotărâri.

În ceea ce privește pe avocata D.G., petentul a arătat că aceasta a

fost angajată ca avocat de părțile adverse în dosarul nr. 3116/2006 al Curții

de Apel Galați, unde petentul avea calitatea de recurent și a comis faptele de

favorizare a infractorului și complicitate la fals în înscrisuri oficiale.

În baza actelor premergătoare efectuate

s-a constatat că petentul a

formulat mai multe plângeri

împotriva acelorași persoane și pentru aceleași fapte, care au constituit

obiectul cercetărilor efectuate în dosarul

nr.

88/P/2007 și prin ordonanța cu același număr din data de 14 mai 2007,

s-a

dispus neînceperea urmăririi penale, parchetul, concluzionând astfel că există

o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Împotriva acestei ordonanțe, petentul a formulat plângere conform art. 278

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, a respins-o, ca neîntemeiată.

Din examinarea actelor premergătoare

efectuate în cauză, curtea de

apel

a constatat că petentul U.P. în calitate de mandatar al mamei

sale N.M., a formulat mai multe plângeri împotriva intimaților M.C.,

executor judecătoresc și P.S., subcomisar de poliție din cadrul Poliției

municipiului Galați, secția 4, fiind nemulțumit de

modalitatea de punere în executare a sentinței civile nr. 5165 din 28

iulie 2006

a Judecătoriei Galați, irevocabilă prin decizia nr. 115/ R

din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Galați prin care s-a admis acțiunea

civilă în evacuare

formulată de P.A. în

contradictoriu cu N.M., U.R.,

U.D. și U.P.

Aceste plângeri au constituit obiectul dosarelor nr. 353/P/2007, nr. 88/P/2007,

nr. 137/P/2007 și nr. 158/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați și prin rezoluțiile date, în toate dosarele, s-au dispus soluții de

netrimitere în judecată a intimaților.

Astfel, prin ordonanța nr. 353/P/2007 din 23 noiembrie 2007 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale a făptuitorului M.C., executor judecătoresc, sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 26 raportat la art.

288 C. pen., întrucât faptele sesizate nu se confirmă, prin ordonanța nr. 88/P/2007

din 14 mai 2007 s-au dispus aceleași soluții față de subcomisarul de poliție P.S.

pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

complicitate la distrugere și complicitate la furt calificat și față de M.C.

pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, distrugere și furt

calificat.

Prin rezoluția nr. 158/P/2008 din 17 iulie

2008, Parchetul de pe lângă

Curtea

de Apel Galați a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale

față de avocata D.G. sub aspectul infracțiunilor de favorizarea

infractorului și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Din conținutul actelor premergătoare

administrate în cauză a rezultat

că, la data de 12 martie

2007, executorul judecătoresc, la solicitarea numitei P.A. a pus în executare

sentința civilă nr. 5165 din 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galați, rămasă

definitivă și irevocabilă, actele de executare fiind efectuate de acesta, cu

respectarea dispozițiilor legale, nefiind probe că intimatul M.C. ar fi

acționat cu rea-credință și în dauna persoanei vătămate.

De asemenea, din aceste acte aflate la dosar, nu a rezultat că

subcomisarul P.S. ar fi participat la acțiunea de punere în executare a

hotărârii și nici că acesta ar fi dat dispoziție sau că ar semnat vreun

document în acest sens.

Nu sunt date și informații că intimata D.G.

ar fi favorizat pe

numiții P.A. și P.Ș., ajutându-i să

comită infracțiunea de fals și nu subzistă situația premisă pentru infracțiunea

de favorizare a inculpatului, întrucât prin rezoluția nr. 7418/P/2007 din 12

iunie 2008, Parchetul de lângă Judecătoria Galați a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorii P.A. și P.Ș. pentru infracțiunile de fals

material în înscrisuri oficiale, uz de fals și furt calificat, deoarece aceste

fapte nu există.

Plângerile formulate de petent împotriva acestor soluții de neîncepere

a urmăririi penale au fost respinse ca nefondate, ultima fiind sentința penală nr.

87/ F din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, rămasă definitivă prin decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 2 iulie 2008, prin

care s-a respins, ca nefondat, recursul acestuia.

Potrivit art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen., persoana față

de care prin hotărâre definitivă s-a decis că nu este cazul să se înceapă ori

să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru

aceeași fată decât dacă s-au descoperit fapte sau

împrejurări noi ce nu au

fost cunoscute de organul de urmărire penală și

nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10 din același cod.

Cum petentul nu a invocat elemente noi în susținerea acuzațiilor

formulate față de intimații, iar copiile xerox depuse la dosar nefiind în

legătură cu faptele imputate intimaților, curtea de apel a considerat că în

lipsa acestora și a probelor certe privind

săvârșirea infracțiunilor, parchetul

nu putea să dispună altă soluție

decât neînceperea urmăririi penale.

Ca atare, soluțiile de netrimitere în judecată a intimaților pentru

faptele imputate de petent sunt legale și temeinice.

Critica petentului că persoanele menționate în plângere trebuiau să fie

citate ca inculpați și că în mod greșit au fost denumite și citate ca intimați,

nu a putut fi primită, deoarece în procedura plângerii reglementată de

dispozițiile art. 278

1

actelor premergătoare, în vederea începerii urmăririi penale și cum organul de

urmărire penală a constatat că nu se poate

dispune

începerea urmăririi penale, acțiunea penală împotriva acestora nu a fost pusă

în mișcare, calitatea procesuală a acestora a fost legal stabilită

de

intimați, așa cum corect au fost și citați în cauză.

Susținerea petentului că ordonanța parchetului este nulă, pe motiv că

procurorul a efectuat mențiuni olograf în cuprinsul acestora este lipsită de

temei, deoarece acestea nu afectează conținutul soluției dispuse.

În această fază procesuală, constituirea de parte civilă a petentului

prin cererea aflată la fila X excede procedurii

reglementate de prevederile

art. 278

1

unor astfel de plângeri îl constituie numai soluțiile de netrimitere în

judecată.

Față de considerentele arătate, curtea de apel a constatat că rezoluțiile

de neîncepere a urmăririi penale fiind legale și temeinice au fost menținute și

în consecință, plângerea petentului a fost respinsă, ca nefondată, în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs

petiționarul U.P., criticând-o, arătând în scris că instanța de judecată a

admis judecarea dosarului pe baza unor copii nelizibile și pe baza unor

rezoluții ce conțineau înscrisuri peste înscrisul oficial, fără a fi

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 194 C. proc. pen. și art. 195 C. proc.

pen., că instanța a admis procurorilor să încalce art. 10 alin. (2) C. proc.

pen., că instanța de judecată a admis făptuitoarei D.G. să dea declarații false

în cursul urmăririi penale în fața procurorului la data când a fost audiată și

a admis făptuitoarei D.G. să folosească înscrisuri lovite de nulitate și

înscrisuri ce făceau obiectul unor alte dosare penale în curs de cercetare pe

rolul instanțelor de judecată și pe rolul parchetelor, că instanța de judecată

nu a administrat mijloacele de probă scrise și hotărârile judecătorești prin

care

instanța anula extrasul de C.F. ce a

stat la baza contractului de

vânzare-cumpărare din data de 28 octombrie

2005 autentificat de notarul public E.A., că instanța de judecată nu a

administrat încheierea de ședință a Judecătoriei Galați prin care a fost

respinsă, ca nefondată,

cererea de investire

cu formulă executorie a făptuitoarei P.A., că

instanța de judecată nu

s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate în prezenta cauză penală.

Față de cele arătate, recurentul petiționar a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței penale din prezenta cauza și în rejudecare

trimiterea cauzei la procuror în vederea punerii în mișcare a acțiunii penale

față de făptuitorului M.C. și P.S. în temeiul art. 10 alin. (2) iar față de

făptuitoarea D.G. să se dispună începerea sau redeschiderea urmăririi penale

pentru comiterea infracțiunilor sesizate, întemeindu-și prezentul recurs, pe

dispozițiile art. 385

9

alin. (9) și (10) C. proc. pen.

La dosarul cauzei au fost depuse o cerere formulată de recurentul

petiționar U.P. la care au fost anexate

fotocopiile unor înscrisuri ce au fost transmise prin fax, aflate la dosarul Înaltei

Curți.

În cererea formulată, recurentul petiționar a solicitat acordarea unui

nou termen de judecată pentru a depune înscrisuri în susținerea recursului, în

speță documente doveditoare emise de Curtea de Apel Ploiești prin care se

confirmă folosirea de către procurorul de ședință a unei rezoluții cu alte

persoane conform notei grefierului întocmite la data

judecării dosarului. Recurentul petiționar a menționat că se depun la

dosar rezoluția cu nr. 1281 A/ l 11/1/2007 din data de 3 decembrie 2007 emisă

de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și înregistrată de Curtea

de Apel Galați prin președintă, rezoluție ce confirmă că rezoluția cu nr. 355/P/2007

depusă de făptuitoarea D.G. la dosar, privește pe C.G. De asemenea, recurentul

petiționar a arătat că anexează și certificatul emis de Tribunalul Galați secția

penală cu nr.

7585/121/2008 din data de 17

decembrie 2008 prin care se certifică că pe

rolul Tribunalului Galați se

afla în curs de soluționare dosarul penal cu nr. 7585/121/2008 privind pe

făptuitorii P.A., M.C., P.Ș. și B.L.

La termenul de astăzi, în recurs la apelul nominal făcut în ședință

publică au lipsit recurentul petiționar U.P. și intimații M.C., P.S., D.G.,

procedura de citare fiind legal îndeplinită.

S-a referit că recurentul petiționar a

depus la dosarul cauzei o cerere

prin care a solicitat

acordarea unui termen de judecată pentru a depune înscrisuri în susținerea

recursului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra cererii

formulată de recurentul petiționar a solicitat admiterea ei, având în vedere că

este primul termen de judecată.

Înalta Curte, după deliberare, a respins cererea recurentului

petiționar, apreciind că înscrisurile de care face vorbire recurentul

petiționar în cererea sa nu au legătură cu cauza de față, constatând că

instanța poate soluționa cauza pe baza lucrărilor dosarului conform art.

278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

după care a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul, în

dezbateri, potrivit art. 385

13

C.

proc. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca

nefondat, a recursului declarat de recurentul petiționar, arătând că în mod

corect prima instanță a respins, ca nefondată. plângerea petiționarului U.P.,

deoarece nu rezultă indicii cu privire la faptele pretins a fi comise de către

intimați.

Examinând recursul declarat de petiționarul U.P. împotriva sentinței

pronunțată în primă instanță, conform art. 278

1

alin. (10) cu

referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în

raport cu motivele de recurs formulate în scris ce se vor analiza prin

prisma cazurilor de casare indicate în scris,

respectiv art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen., cât și din

oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se

vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și temeinic motivat prima

instanță, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.P., soluția dispusă

fiind susținută de o analiză asupra rezoluției atacate, pe baza actelor și

lucrărilor dosarului parchetului, în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare

efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere

a urmăririi penale față de executorul

judecătoresc M.C. pentru

săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 26 C. pen.,

raportat

la art. 288 C. pen., față de subcomisarul de poliție P.S. din cadrul Poliției

Municipiului Galați, secția 4 Poliție pentru

săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., față de avocat D.

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

și art. 26 C. pen., raportat la art. 288 C. pen.

Așa cum a rezultat din actele și

lucrările dosarului, criticile formulate

de petiționar au

fost examinate, în raport cu persoanele și faptele pretins

a fi săvârșite de către acestea, procurorul,

constatând în fapt, că persoana

vătămată U.P. a formulat plângere la D.N.A.

– S.T. Galați împotriva subcomisarului de poliție P.S., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, împotriva executorului judecătoresc M.C. și

a lui P.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., avocat

D.

G., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen.

și a art. 26 C. pen., raportat

la art. 288 C. pen., P.A. și P.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art.

288 C. pen., art. 271 C. pen. și art. 255

alin. (1) C. pen., precum și față de B.L. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art.

254 alin. (1) C. pen.

Prin rezoluția nr. 18/P/2008 din 4 februarie 2008 a D.N.A. – S.T.

Galați s-a dispus neînceperea

urmăririi

penale față de ofițerul de poliție P.S. pentru săvârșirea

infracțiunii

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus

disjungerea cauzei față de celelalte

persoane și

înaintarea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Din actele premergătoare efectuate în

cauză a rezultat că persoana

vătămată U.P. a formulat

plângere în această cauză față de executorul judecătoresc M.C. pentru că acesta

ar fi pus în executare în mod ilegal sentința civilă nr. 5156 din 28 iulie 2006

a Judecătoriei Galați.

De asemenea, persoana vătămată U.P. a

formulat plângere

împotriva subcomisarului de poliție P.S.

întrucât acesta ar fi desemnat doi agenți de poliție din cadrul secției 4 din

Galați pentru participarea la activitatea de punere în executare a sentinței

civile nr. 5156 din 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galați.

Persoana vătămată a apreciat că executorul judecătoresc M.C. a săvârșit

infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.

246 C. pen. și complicitate la fals în

înscrisuri

oficiale prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1)

C.

pen., iar ofițerul de poliție a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.

246 C. pen.

Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că faptele reclamate în

această cauză au făcut și obiectul cercetărilor în dosarul nr. 88/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

soluționat la data de 14 mai

2007.

Pentru acest motiv s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

executorul judecătoresc M.C. și subcomisarul de

poliție P.

S., întrucât există o cauză care împiedică punerea în mișcare

a acțiunii penale.

Cu privire la avocatul D.G. din cadrul Baroului Galați, persoana

vătămată a formulat plângere împotriva acesteia pentru

infracțiunea prevăzută de art. 264 alin (1) C. pen. și complicitate la

fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin.

(1)

al Curții de Apel Galați.

Din actele premergătoare aflate la dosar a rezultat că avocatul D.G. a

fost angajată să-i reprezinte în dosarul nr. 3116/121/2006 al

Curții de Apel Galați, având ca obiect recursul

declarat împotriva sentinței

civile nr. 5165 din 28 iulie 2006 al

Judecătoriei Galați. în acest dosar avocatul D.G. a invocat doar faptul că

recurentul U.P. nu și-a motivat recursul, fără să mai desfășoare alte

activități.

Procurorul a apreciat că fapta reclamată de U.P. nu este prevăzută de

legea penală, motiv pentru a dispus neînceperea urmăririi penale față de

avocatul D.G.

În plângerea de față, persoana vătămată U.P. a reclamat și alte

persoane, respectiv pe P.A., P.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 288 C. pen., art. 271 C. pen., iar P.Ș. și pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.

De asemenea, U.P. a formulat plângere și împotriva grefierei B.L. de la

Judecătoria Galați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1)

Procurorul a dispus disjungerea cauzei

față de aceștia și declinarea competenței de soluționare în favoarea

Parchetului de pe lângă Tribunalul

Galați, căruia i se va

trimite un exemplar din prezenta ordonanță și copie după dosarul cauzei.

Situația de fapt prezentată este susținută de actele premergătoare

efectuate de procuror în cauză și anume: adresa Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.T.

Galați către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în care

se

menționează că se trimite dosarul nr. 18/P/2008 împreună cu un exemplar al

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 4 februarie 2008 pentru

efectuarea de cercetări față de M.C. și P.S. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., P.A. și P.Ș. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 288 C. pen. și 271 C. pen., P.Ș. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., B.L.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., D.G.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 26

penale dată de procuror la 4 februarie 2008 în dosarul nr. 18/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.T. Galați;

dosarul nr.

18/P/2008 al P.N.A. atașat

dosarului parchetului

cu nr. menționat, în care se găsesc fotocopii ale

sesizării și declarației petiționarului U.P.; fotocopiile încheierii dată în

cameră de consiliu la 30 noiembrie 2006 de Judecătoria Galați, în dosarul nr. 8093/233/2006,

a

solicitării de a se prezenta

petiționarului în ziua de 8 noiembrie 2007, orele

10,00, în vederea

audierii în dosarul nr. 1295/P/2007 și a altor înscrisuri, a unei notificări, a

extrasului de C.F. pentru Autentificare, a

sentinței

civile nr. 5165 de la 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galați, în dosarul

nr.

4508/C/2006, a sentinței civile nr. 2053 de la 7 martie 2007 a Judecătoriei

Galați, în dosarul nr. 1787/233/2006, a sentinței civile nr. 415

de la 20 ianuarie 2006 a Judecătoriei Galați, în

dosarul nr. 7478/C/2005, a

ordonanței dată de procuror la 23 noiembrie

2007 în dosarul nr.

353/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a

dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorul M.C., executor judecătoresc, sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen.,

întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în

mișcare a acțiunii penale,

neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorul M.C., executor

judecătoresc, sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 271 C. pen.,

art. 26 C. pen., raportat la art. 288 C. pen., art. 208 alin. (1)

art. 209 alin. (1)

lit. a) C. pen., întrucât faptele sesizate nu se

confirmă, disjungerea cauzei privind pe făptuitorii P.A., P.Ș. sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen.

, art. 217 alin. (1) C. pen., art. 208 alin. (1)

art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

și declinarea competenței de

soluționare în favoarea Parchetului de pe

lângă

Judecătoria Galați, un exemplar al prezentei ordonanțe împreună cu

copii

ale plângerii și declarației procuristului U.P., procurii judiciare se vor

trimite Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, în vederea efectuării

cercetărilor, a ordonanței dată de procuror la 14 mai 2007 în dosarul nr. 88/P/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.C. din Galați,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 217 alin. (1)

neînceperea urmăririi

penale față de

subcomisarul de poliție P.S. de la secția 4 Galați,

pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 246 C. pen., art.

26 C. pen., raportat la art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat

la art. 208 alin. (1) în referire la art. 209 alin. (1)

și față de P.A. și ceilalți participanți la acțiunea de evacuare și declinarea

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați pentru continuarea cercetărilor;

fotocopia declarației intimatului P.S.; declarația dată în fața procurorului la

data 25 februarie 2008 de către D.G.

Soluția dată de procuror de neîncepere a urmăririi penale față de

intimații arătați și sub aspectul faptelor menționate prin ordonanța de la 26

februarie 2008 a fost menținută de procurorul general

al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, prin rezoluția din 28

martie 2008 în lucrarea cu nr. 313/11/2/2008, care în temeiul art. 278 C. proc.

pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul U.P.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă în dosarul nr. 59/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare

asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile

formulate de petiționar, arătând că petiționarul U.P. a formulat mai multe

plângeri ce au constituit obiectul dosarelor nr. 353/P/2007, nr. 88/P/2007, nr.

137/P/2007 și nr. 158/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

și prin rezoluțiile date, în toate dosarele s-au dispus soluții de netrimitere

în judecată a intimaților,

că plângerile

formulate de petent împotriva acestor soluții de neîncepere a urmăririi penale

au fost respinse, ca nefondate, ultima fiind sentința penală

nr. 87/ F

din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, rămasă definitivă prin decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 2 iulie 2008, prin care s-a

respins, ca nefondat, recursul acestuia, invocând art.

278

1

alin. (11) C. proc. pen., că fotocopiile depuse

la dosar nu au legătură cu faptele imputate intimaților, apreciind că în cauză

în mod corect au fost dispuse soluțiile de netrimitere în judecată a

intimaților pentru faptele imputate de petent.

De asemenea, prima instanță a examinat criticile petiționarului

referitoare la faptul că persoanele menționate în plângere nu au fost citate în

calitate de inculpate, la nulitatea ordonanței parchetului față de mențiunile

olografe în cuprinsul acesteia, de constituirea ca parte civilă a petiționarului,

motivând temeinic că nu pot fi reținute față de conținutul dispozițiilor art. 278

1

urmăririi penale, corect fiind ca acestea să aibă calitatea de intimați, lipsa

de temei a mențiunilor arătate, neafectând conținutul soluției dispuse,

obiectul dispozițiilor arătate vizând numai soluțiile de netrimitere în

judecată.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în

contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și a

fotocopiile înscrisurilor depuse în recurs, a constatat că, atât procurorul,

cât și judecătorul de la prima instanță în mod judicios au examinat criticile

petiționarului, în raport cu actele premergătoare efectuate în cauză și au

stabilit situația de fapt, față de care în drept s-a dispus soluția neînceperii

urmăririi penale față de intimați sub aspectul faptelor arătate, soluție

menținută de instanță, ca fiind legală și temeinică, prin respingerea, ca

nefondată, a plângerii formulată de petiționarul U.P.

Totodată, Înalta Curte nu poate reține criticile formulate de

recurentul petiționar U.P., respectiv la insuficienta cercetare, pe baza unor

copii nelizibile și a unor rezoluții, a declarațiilor făptuitoarei D.G.,

deoarece, pe de-o parte în etapa actelor premergătoare, procurorul este

singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care

le consideră necesare și suficiente, iar pe de altă parte în cauză au fost

efectuate numeroase acte premergătoare ce au fost evidențiate în mod concret

mai sus, aceste verificări fiind de esența conținutului actelor premergătoare.

Totodată, nu poate fi avută în vedere nici critica petiționarului

referitoare la neadministrarea mijloacelor de probă privind anumite probe scrise

și hotărâri judecătorești, deoarece prima instanță motivat a menționat că

asupra copiilor xerox depuse la dosar acestea nu au legătură cu faptele

imputate intimaților. De altfel, nici fotocopiile înscrisurilor depuse de

recurentul petiționar, în recurs nu au relevanță în contextul cauzei de față.

Înalta Curte nu poate reține nici critica petiționarului că prima

instanță nu s-a pronunțat pe excepția nulității ordonanței, întrucât chiar în

considerentele sentinței, prima instanță în mod expres a arătat că este lipsită

de temei susținerea petentului că ordonanța parchetului este nulă, pe motiv că

procurorul a efectuat mențiuni olograf în cuprinsul acesteia, acestea

neafectând conținutul soluției dispuse.

Această din ultimă critică a fost examinată de Înalta Curte prin prisma

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., și anume în

contextul analizei întregii cauze sub toate aspectele, apreciind că nu este

aplicabil cazul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 10 teza

a lll-a C. proc. pen., deoarece în acea ipoteză cererile esențiale erau

formulate de părți, or, procedura reglementată de art. 278

1

pen., se referă la persoane și nu la părți.

Înalta Curte constată că sentința

pronunțată de prima instanță este

motivată, în raport cu

criticile formulate de petiționar, potrivit celor

evidențiate în mod expres, așa încât nu este incident nici cazul de

casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

Astfel, în raport cu cele menționate, sentința pronunțată de prima

instanță este legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul

declarat

de recurentul petiționar U.P. împotriva sentinței penale nr.

154 din 8

octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga

recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar U.P. împotriva

sentinței penale nr. 154 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

ianuarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală
s-a pronunțat sentința penală nr. 1407 din 15 septembrie 2010. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte a verificat rezoluția atacată, constatând următoarele: Prin rezoluția nr. 1351/P/2009 din 10 feb
ÎCCJ 2009-12-02
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4020/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 136 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a respins, ca nefondată,
ÎCCJ 2009-02-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 354/2009
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 175 din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefond
ÎCCJ 2010-01-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 235/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 816/42/2009, petiționarul P.V.M.,
ÎCCJ 2008-11-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3669/2008
Asupra recursului, de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 66 din 09 mai 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea fo
Sursă