ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 74/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154 de la 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 933/42/2008, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului U.P., împotriva ordonanței nr. 59/P/2008 din 26 februarie 2008 și a rezoluției nr. 313/11/2/2008 din 28 martie 2008 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. Au fost menținute rezoluțiile atacate. A fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petentul U.P. a formulat în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., plângere împotriva ordonanței nr. 59/P/2008 din 26 februarie 2008 și a rezoluției nr. 313/11/2/2008 din 28 martie 2008 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, de neîncepere a urmăririi penale, a intimaților M.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 26 raportat la art. 288 C. pen., P.S. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, art. 246 C. pen. și D.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 264 alin. (1) și art. 26 raportat la art. 288 C. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 30 aprilie 2008 sub nr. 563/44/2008.

Urmare admiterii cererii de strămutare formulată de petent, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus prin încheierea nr. 1364 din 13 august 2008, strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Ploiești și prin încheierea din 1 septembrie 2008 instanța sesizată inițial a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la această instanță pentru soluționarea plângerii formulată de petentul U.P., împotriva rezoluțiilor sus arătate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de 10 septembrie 2008 sub nr. 933/42/2008. Petentul, persoană vătămată a criticat soluțiile de neîncepere a urmăririi penale a intimaților M.C., executor judecătoresc, P.S., subcomisar de poliție din cadrul Poliției municipiului Galați, Secția 4 Poliție și avocat D.G.

din cadrul Baroului Galați, pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență nulitatea acestora, întrucât procurorul a făcut mențiuni olografe nereale peste înscrisul original al rezoluției și în mod greșit aceste persoane au fost citate în calitate de intimați, ele având calitatea de învinuiți sau inculpați. S-a mai arătat că avocata D.G. a folosit în apărarea sa înscrisuri din alte dosare și fiind audiată a dat declarații false în fața procurorului. S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în vederea începerii urmăririi penale față de intimații făptuitori. S-a atașat dosarul nr. 59/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Petentul și intimata D.G. au depus concluzii scrise și un set de acte cuprinzând copiile xerox ale unor încheieri, sentințe civile, adrese și notificări din dosarele soluționate de Judecătoria și respectiv Curtea de Apel Galați. Prima instanță, examinând rezoluțiile atacate, în raport cu actele și lucrările dosarului de susținerile petentului, a reținut că prin ordonanța nr. 59/P/2008 din 26 februarie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.C. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, a subcomisarului de poliție P.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

și față de intimata D.G., avocat în cadrul Baroului Galați pentru infracțiunile de favorizare a infractorului, art. 264 alin. (1) C. pen. și complicitate la fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 C. pen. De asemenea, s-a disjuns și s-a declinat competența de soluționare a plângerii petentului privind pe B.L., grefier la Judecătoria Galați, P.A. și P.Ș., în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați. Din cercetările efectuate parchetul a reținut că prin plângerea formulată, persoana vătămată U.P. îl acuză pe executorul judecătoresc M.C. de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și complicitate la fals în înscrisuri oficiale, întrucât acesta ar fi pus în executare în mod ilegal sentința civilă nr. 5156 din 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galați, iar subcomisarul de poliție P.S.

ar fi desemnat doi agenți de poliție pentru participarea la activitatea de punere în executare a acestei hotărâri. În ceea ce privește pe avocata D.G., petentul a arătat că aceasta a fost angajată ca avocat de părțile adverse în dosarul nr. 3116/2006 al Curții de Apel Galați, unde petentul avea calitatea de recurent și a comis faptele de favorizare a infractorului și complicitate la fals în înscrisuri oficiale. În baza actelor premergătoare efectuate s-a constatat că petentul a formulat mai multe plângeri împotriva acelorași persoane și pentru aceleași fapte, care au constituit obiectul cercetărilor efectuate în dosarul nr. 88/P/2007 și prin ordonanța cu același număr din data de 14 mai 2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, parchetul, concluzionând astfel că există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Împotriva acestei ordonanțe, petentul a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen. și prin rezoluția nr. 313/11/2/2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, a respins-o, ca neîntemeiată. Din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză, curtea de apel a constatat că petentul U.P. în calitate de mandatar al mamei sale N.M., a formulat mai multe plângeri împotriva intimaților M.C., executor judecătoresc și P.S., subcomisar de poliție din cadrul Poliției municipiului Galați, secția 4, fiind nemulțumit de modalitatea de punere în executare a sentinței civile nr. 5165 din 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galați, irevocabilă prin decizia nr. 115/ R din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Galați prin care s-a admis acțiunea civilă în evacuare formulată de P.A.

în contradictoriu cu N.M., U.R., U.D. și U.P. Aceste plângeri au constituit obiectul dosarelor nr. 353/P/2007, nr. 88/P/2007, nr. 137/P/2007 și nr. 158/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și prin rezoluțiile date, în toate dosarele, s-au dispus soluții de netrimitere în judecată a intimaților. Astfel, prin ordonanța nr. 353/P/2007 din 23 noiembrie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale a făptuitorului M.C., executor judecătoresc, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 26 raportat la art. 288 C. pen., întrucât faptele sesizate nu se confirmă, prin ordonanța nr. 88/P/2007 din 14 mai 2007 s-au dispus aceleași soluții față de subcomisarul de poliție P.S.

pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, complicitate la distrugere și complicitate la furt calificat și față de M.C. pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, distrugere și furt calificat. Prin rezoluția nr. 158/P/2008 din 17 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale față de avocata D.G. sub aspectul infracțiunilor de favorizarea infractorului și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată. Din conținutul actelor premergătoare administrate în cauză a rezultat că, la data de 12 martie 2007, executorul judecătoresc, la solicitarea numitei P.A. a pus în executare sentința civilă nr. 5165 din 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă și irevocabilă, actele de executare fiind efectuate de acesta, cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind probe că intimatul M.C.

ar fi acționat cu rea-credință și în dauna persoanei vătămate. De asemenea, din aceste acte aflate la dosar, nu a rezultat că subcomisarul P.S. ar fi participat la acțiunea de punere în executare a hotărârii și nici că acesta ar fi dat dispoziție sau că ar semnat vreun document în acest sens. Nu sunt date și informații că intimata D.G. ar fi favorizat pe numiții P.A. și P.Ș., ajutându-i să comită infracțiunea de fals și nu subzistă situația premisă pentru infracțiunea de favorizare a inculpatului, întrucât prin rezoluția nr. 7418/P/2007 din 12 iunie 2008, Parchetul de lângă Judecătoria Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii P.A. și P.Ș. pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și furt calificat, deoarece aceste fapte nu există.

Plângerile formulate de petent împotriva acestor soluții de neîncepere a urmăririi penale au fost respinse ca nefondate, ultima fiind sentința penală nr. 87/ F din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 2 iulie 2008, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul acestuia. Potrivit art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen., persoana față de care prin hotărâre definitivă s-a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași fată decât dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10 din același cod.

Cum petentul nu a invocat elemente noi în susținerea acuzațiilor formulate față de intimații, iar copiile xerox depuse la dosar nefiind în legătură cu faptele imputate intimaților, curtea de apel a considerat că în lipsa acestora și a probelor certe privind săvârșirea infracțiunilor, parchetul nu putea să dispună altă soluție decât neînceperea urmăririi penale. Ca atare, soluțiile de netrimitere în judecată a intimaților pentru faptele imputate de petent sunt legale și temeinice. Critica petentului că persoanele menționate în plângere trebuiau să fie citate ca inculpați și că în mod greșit au fost denumite și citate ca intimați, nu a putut fi primită, deoarece în procedura plângerii reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., s-a procedat la administrarea actelor premergătoare, în vederea începerii urmăririi penale și cum organul de urmărire penală a constatat că nu se poate dispune începerea urmăririi penale, acțiunea penală împotriva acestora nu a fost pusă în mișcare, calitatea procesuală a acestora a fost legal stabilită de intimați, așa cum corect au fost și citați în cauză. Susținerea petentului că ordonanța parchetului este nulă, pe motiv că procurorul a efectuat mențiuni olograf în cuprinsul acestora este lipsită de temei, deoarece acestea nu afectează conținutul soluției dispuse. În această fază procesuală, constituirea de parte civilă a petentului prin cererea aflată la fila X excede procedurii reglementate de prevederile art. 278 1 C. proc.

pen., obiectul unor astfel de plângeri îl constituie numai soluțiile de netrimitere în judecată. Față de considerentele arătate, curtea de apel a constatat că rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale fiind legale și temeinice au fost menținute și în consecință, plângerea petentului a fost respinsă, ca nefondată, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul U.P., criticând-o, arătând în scris că instanța de judecată a admis judecarea dosarului pe baza unor copii nelizibile și pe baza unor rezoluții ce conțineau înscrisuri peste înscrisul oficial, fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 194 C. proc.

pen. și art. 195 C. proc. pen., că instanța a admis procurorilor să încalce art. 10 alin. (2) C. proc. pen., că instanța de judecată a admis făptuitoarei D.G. să dea declarații false în cursul urmăririi penale în fața procurorului la data când a fost audiată și a admis făptuitoarei D.G. să folosească înscrisuri lovite de nulitate și înscrisuri ce făceau obiectul unor alte dosare penale în curs de cercetare pe rolul instanțelor de judecată și pe rolul parchetelor, că instanța de judecată nu a administrat mijloacele de probă scrise și hotărârile judecătorești prin care instanța anula extrasul de C.F.

ce a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare din data de 28 octombrie 2005 autentificat de notarul public E.A., că instanța de judecată nu a administrat încheierea de ședință a Judecătoriei Galați prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de investire cu formulă executorie a făptuitoarei P.A., că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate în prezenta cauză penală. Față de cele arătate, recurentul petiționar a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale din prezenta cauza și în rejudecare trimiterea cauzei la procuror în vederea punerii în mișcare a acțiunii penale față de făptuitorului M.C. și P.S. în temeiul art. 10 alin. (2) iar față de făptuitoarea D.G.

să se dispună începerea sau redeschiderea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor sesizate, întemeindu-și prezentul recurs, pe dispozițiile art. 385 9 alin. (9) și (10) C. proc. pen. La dosarul cauzei au fost depuse o cerere formulată de recurentul petiționar U.P. la care au fost anexate fotocopiile unor înscrisuri ce au fost transmise prin fax, aflate la dosarul Înaltei Curți. În cererea formulată, recurentul petiționar a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune înscrisuri în susținerea recursului, în speță documente doveditoare emise de Curtea de Apel Ploiești prin care se confirmă folosirea de către procurorul de ședință a unei rezoluții cu alte persoane conform notei grefierului întocmite la data judecării dosarului.

Recurentul petiționar a menționat că se depun la dosar rezoluția cu nr. 1281 A/ l 11/1/2007 din data de 3 decembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și înregistrată de Curtea de Apel Galați prin președintă, rezoluție ce confirmă că rezoluția cu nr. 355/P/2007 depusă de făptuitoarea D.G. la dosar, privește pe C.G. De asemenea, recurentul petiționar a arătat că anexează și certificatul emis de Tribunalul Galați secția penală cu nr. 7585/121/2008 din data de 17 decembrie 2008 prin care se certifică că pe rolul Tribunalului Galați se afla în curs de soluționare dosarul penal cu nr. 7585/121/2008 privind pe făptuitorii P.A., M.C., P.Ș. și B.L. La termenul de astăzi, în recurs la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul petiționar U.P.

și intimații M.C., P.S., D.G., procedura de citare fiind legal îndeplinită. S-a referit că recurentul petiționar a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a depune înscrisuri în susținerea recursului. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra cererii formulată de recurentul petiționar a solicitat admiterea ei, având în vedere că este primul termen de judecată. Înalta Curte, după deliberare, a respins cererea recurentului petiționar, apreciind că înscrisurile de care face vorbire recurentul petiționar în cererea sa nu au legătură cu cauza de față, constatând că instanța poate soluționa cauza pe baza lucrărilor dosarului conform art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., după care a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul, în dezbateri, potrivit art. 385 13 C. proc. pen. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul petiționar, arătând că în mod corect prima instanță a respins, ca nefondată. plângerea petiționarului U.P., deoarece nu rezultă indicii cu privire la faptele pretins a fi comise de către intimați. Examinând recursul declarat de petiționarul U.P. împotriva sentinței pronunțată în primă instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele de recurs formulate în scris ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare indicate în scris, respectiv art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc.

pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și temeinic motivat prima instanță, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.P., soluția dispusă fiind susținută de o analiză asupra rezoluției atacate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului parchetului, în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 288 C. pen., față de subcomisarul de poliție P.S. din cadrul Poliției Municipiului Galați, secția 4 Poliție pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., față de avocat D. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 288 C. pen. Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționar au fost examinate, în raport cu persoanele și faptele pretins a fi săvârșite de către acestea, procurorul, constatând în fapt, că persoana vătămată U.P. a formulat plângere la D.N.A. – S.T. Galați împotriva subcomisarului de poliție P.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, împotriva executorului judecătoresc M.C.

și a lui P.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., avocat D. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen. și a art. 26 C. pen., raportat la art. 288 C. pen., P.A. și P.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 271 C. pen. și art. 255 alin. (1) C. pen., precum și față de B.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. Prin rezoluția nr. 18/P/2008 din 4 februarie 2008 a D.N.A. – S.T. Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerul de poliție P.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei față de celelalte persoane și înaintarea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că persoana vătămată U.P. a formulat plângere în această cauză față de executorul judecătoresc M.C. pentru că acesta ar fi pus în executare în mod ilegal sentința civilă nr. 5156 din 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galați. De asemenea, persoana vătămată U.P. a formulat plângere împotriva subcomisarului de poliție P.S. întrucât acesta ar fi desemnat doi agenți de poliție din cadrul secției 4 din Galați pentru participarea la activitatea de punere în executare a sentinței civile nr. 5156 din 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galați.

Persoana vătămată a apreciat că executorul judecătoresc M.C. a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și complicitate la fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., iar ofițerul de poliție a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că faptele reclamate în această cauză au făcut și obiectul cercetărilor în dosarul nr. 88/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați soluționat la data de 14 mai 2007. Pentru acest motiv s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.C.

și subcomisarul de poliție P. S., întrucât există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. Cu privire la avocatul D.G. din cadrul Baroului Galați, persoana vătămată a formulat plângere împotriva acesteia pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin (1) C. pen. și complicitate la fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., în legătură cu activitatea acesteia în dosarul nr. 3116/121/2006 al Curții de Apel Galați. Din actele premergătoare aflate la dosar a rezultat că avocatul D.G. a fost angajată să-i reprezinte în dosarul nr. 3116/121/2006 al Curții de Apel Galați, având ca obiect recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 5165 din 28 iulie 2006 al Judecătoriei Galați.

în acest dosar avocatul D.G. a invocat doar faptul că recurentul U.P. nu și-a motivat recursul, fără să mai desfășoare alte activități. Procurorul a apreciat că fapta reclamată de U.P. nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul D.G. În plângerea de față, persoana vătămată U.P. a reclamat și alte persoane, respectiv pe P.A., P.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 271 C. pen., iar P.Ș. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. De asemenea, U.P. a formulat plângere și împotriva grefierei B.L. de la Judecătoria Galați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Procurorul a dispus disjungerea cauzei față de aceștia și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, căruia i se va trimite un exemplar din prezenta ordonanță și copie după dosarul cauzei. Situația de fapt prezentată este susținută de actele premergătoare efectuate de procuror în cauză și anume: adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.T. Galați către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în care se menționează că se trimite dosarul nr. 18/P/2008 împreună cu un exemplar al rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 4 februarie 2008 pentru efectuarea de cercetări față de M.C. și P.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., P.A.

și P.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 288 C. pen. și 271 C. pen., P.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., B.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., D.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 26 C. pen., în referire la art. 288 C. pen., rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la 4 februarie 2008 în dosarul nr. 18/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.T. Galați; dosarul nr. 18/P/2008 al P.N.A.

atașat dosarului parchetului cu nr. menționat, în care se găsesc fotocopii ale sesizării și declarației petiționarului U.P.; fotocopiile încheierii dată în cameră de consiliu la 30 noiembrie 2006 de Judecătoria Galați, în dosarul nr. 8093/233/2006, a solicitării de a se prezenta petiționarului în ziua de 8 noiembrie 2007, orele 10,00, în vederea audierii în dosarul nr. 1295/P/2007 și a altor înscrisuri, a unei notificări, a extrasului de C.F.

pentru Autentificare, a sentinței civile nr. 5165 de la 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galați, în dosarul nr. 4508/C/2006, a sentinței civile nr. 2053 de la 7 martie 2007 a Judecătoriei Galați, în dosarul nr. 1787/233/2006, a sentinței civile nr. 415 de la 20 ianuarie 2006 a Judecătoriei Galați, în dosarul nr. 7478/C/2005, a ordonanței dată de procuror la 23 noiembrie 2007 în dosarul nr. 353/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M.C., executor judecătoresc, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 217 alin. (1) C. pen., întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M.C., executor judecătoresc, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 271 C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 288 C. pen., art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât faptele sesizate nu se confirmă, disjungerea cauzei privind pe făptuitorii P.A., P.Ș. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen. , art. 217 alin. (1) C. pen., art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, un exemplar al prezentei ordonanțe împreună cu copii ale plângerii și declarației procuristului U.P., procurii judiciare se vor trimite Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, în vederea efectuării cercetărilor, a ordonanței dată de procuror la 14 mai 2007 în dosarul nr. 88/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.C. din Galați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) C. pen., neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție P.S.

de la secția 4 Galați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 246 C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) în referire la art. 209 alin. (1) C. pen., disjungerea cauzei față de agenții de poliție R.C. E., D.C. și față de P.A. și ceilalți participanți la acțiunea de evacuare și declinarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați pentru continuarea cercetărilor; fotocopia declarației intimatului P.S.; declarația dată în fața procurorului la data 25 februarie 2008 de către D.G. Soluția dată de procuror de neîncepere a urmăririi penale față de intimații arătați și sub aspectul faptelor menționate prin ordonanța de la 26 februarie 2008 a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin rezoluția din 28 martie 2008 în lucrarea cu nr. 313/11/2/2008, care în temeiul art. 278 C. proc.

pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul U.P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă în dosarul nr. 59/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile formulate de petiționar, arătând că petiționarul U.P.

a formulat mai multe plângeri ce au constituit obiectul dosarelor nr. 353/P/2007, nr. 88/P/2007, nr. 137/P/2007 și nr. 158/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și prin rezoluțiile date, în toate dosarele s-au dispus soluții de netrimitere în judecată a intimaților, că plângerile formulate de petent împotriva acestor soluții de neîncepere a urmăririi penale au fost respinse, ca nefondate, ultima fiind sentința penală nr. 87/ F din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 2 iulie 2008, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul acestuia, invocând art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen., că fotocopiile depuse la dosar nu au legătură cu faptele imputate intimaților, apreciind că în cauză în mod corect au fost dispuse soluțiile de netrimitere în judecată a intimaților pentru faptele imputate de petent.

De asemenea, prima instanță a examinat criticile petiționarului referitoare la faptul că persoanele menționate în plângere nu au fost citate în calitate de inculpate, la nulitatea ordonanței parchetului față de mențiunile olografe în cuprinsul acesteia, de constituirea ca parte civilă a petiționarului, motivând temeinic că nu pot fi reținute față de conținutul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., față de persoanele menționate nefiind dispusă începerea urmăririi penale, corect fiind ca acestea să aibă calitatea de intimați, lipsa de temei a mențiunilor arătate, neafectând conținutul soluției dispuse, obiectul dispozițiilor arătate vizând numai soluțiile de netrimitere în judecată.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și a fotocopiile înscrisurilor depuse în recurs, a constatat că, atât procurorul, cât și judecătorul de la prima instanță în mod judicios au examinat criticile petiționarului, în raport cu actele premergătoare efectuate în cauză și au stabilit situația de fapt, față de care în drept s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de intimați sub aspectul faptelor arătate, soluție menținută de instanță, ca fiind legală și temeinică, prin respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarul U.P.

Totodată, Înalta Curte nu poate reține criticile formulate de recurentul petiționar U.P., respectiv la insuficienta cercetare, pe baza unor copii nelizibile și a unor rezoluții, a declarațiilor făptuitoarei D.G., deoarece, pe de-o parte în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente, iar pe de altă parte în cauză au fost efectuate numeroase acte premergătoare ce au fost evidențiate în mod concret mai sus, aceste verificări fiind de esența conținutului actelor premergătoare. Totodată, nu poate fi avută în vedere nici critica petiționarului referitoare la neadministrarea mijloacelor de probă privind anumite probe scrise și hotărâri judecătorești, deoarece prima instanță motivat a menționat că asupra copiilor xerox depuse la dosar acestea nu au legătură cu faptele imputate intimaților.

De altfel, nici fotocopiile înscrisurilor depuse de recurentul petiționar, în recurs nu au relevanță în contextul cauzei de față. Înalta Curte nu poate reține nici critica petiționarului că prima instanță nu s-a pronunțat pe excepția nulității ordonanței, întrucât chiar în considerentele sentinței, prima instanță în mod expres a arătat că este lipsită de temei susținerea petentului că ordonanța parchetului este nulă, pe motiv că procurorul a efectuat mențiuni olograf în cuprinsul acesteia, acestea neafectând conținutul soluției dispuse. Această din ultimă critică a fost examinată de Înalta Curte prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., și anume în contextul analizei întregii cauze sub toate aspectele, apreciind că nu este aplicabil cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 10 teza a lll-a C. proc.

pen., deoarece în acea ipoteză cererile esențiale erau formulate de părți, or, procedura reglementată de art. 278 1 C. proc. pen., se referă la persoane și nu la părți. Înalta Curte constată că sentința pronunțată de prima instanță este motivată, în raport cu criticile formulate de petiționar, potrivit celor evidențiate în mod expres, așa încât nu este incident nici cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. Astfel, în raport cu cele menționate, sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar U.P.

împotriva sentinței penale nr. 154 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar U.P. împotriva sentinței penale nr. 154 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2009.