ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3890/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 129 din 3 iulie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petiționarul P.M., împotriva rezoluției din 8 februarie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 402/P/2007, pe care a desfințat-o și a constatat ca temei legal al neînceperii urmăririi penale privind pe petiționar, prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 402/P/2007 din 8 februarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul cu același număr, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații: judecător P.M.

pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 246, 288 alin. (2) și respectiv art. 290 C. pen. și judecător G.G., pentru infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., reținându-se dispozițiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., ca temei legal al neînceperii urmării penale. Petiționarul P.M. a formulat, în baza art. 278 1 C. proc.

pen., plângere împotriva acestei rezoluții, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul temeiului legal greșit reținut în rezoluția de neîncepere a urmării penale. S-a reținut de către prima instanță că, la 7 iunie 2007, numitul B.I. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea unor infracțiuni săvârșite de magistrați de la Judecătoria Novaci, județul Gorj și respectiv de la Tribunalul Gorj - Secția Penală, fapte comise în legătură cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu, care i-au produs însemnate prejudicii. Astfel, s-a relevat că petiționarul B.I. a susținut că prin sentința penală nr. 924 din 15 decembrie 2006, pronunțată de magistratul judecător M.P.

în dosarul nr. 1951/2006 al Judecătoriei Novaci, acesta a modificat conținutul minutei, ștergând cu pastă corectoare cifra zero din compunerea cifrei 5000, fals pe care l-a comis și în condica de consemnare a soluțiilor instanței și pe care a încercat ulterior să-l repare, prin întocmirea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale. Totodată, cu privire la magistratul judecător G.G., președintele completului care a soluționat recursul la instanța de control, respectiv la Tribunalul Gorj, cele invocate de numitul B.I. se refereau la împrejurarea că, deși nu s-au depus acte doveditoare, decizia pronunțată era ilegală. Din cercetările efectuate în cauză s-a evidențiat faptul că prin sentința penală 924 din 5 decembrie 2006, pronunțată în dosarul 1951/2006 al Judecătoriei Novaci, jud. Gorj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.I. pentru infracțiunea de furt între rude prevăzută de art. 210 C. pen., aplicându-se inculpatului o amendă administrativă în sumă de 5.000 lei. Prin decizia penală nr. 199 din 5 martie 200, pronunțată de Tribunalul Gorj a fost respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. S-a constatat că în minuta aflată la dosarul Judecătoriei Novaci amenda aplicată inculpatului B.I. era de 500 lei, în vreme ce dispozitivul sentinței penale nr. 924 din 5 decembrie 2006 consemna o amendă de 5.000 lei, iar în condica de ședință a instanței și în registrul de executări penale al Judecătoriei Novaci era înscrisă tot suma de 5000 lei.

S-a mai reținut că, după aproximativ 3 luni, magistratul judecător M.P., prin încheierea din 7 martie 2007 pronunțată în Camera de Consiliu, a procedat la îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței 924/2006 în sensul că „în baza art. 181 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei”, încheiere ce a fost consemnată și în registrul de executări penale.

Organul de urmărire penală a constatat că în cauză nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., întrucât „acest articol se referă la falsificarea unui înscris sub semnătură privată, iar minuta este un înscris oficial, așa cum este definit prin art. 145 C. pen.” și a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen., față de magistratul judecător P.M., apreciind că fapta nu întrunea elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective, reținând că modificarea din minuta a avut drept consecință aplicarea amenzii în limitele prevăzute de lege.

S-a constatat de către organul de urmărire penală că inițial magistratul judecător a consemnat aplicarea unei amenzi de 5.000 lei, care era evident nelegală, procedând ulterior la înlăturarea cifrei zero, astfel încât a rezultat suma de 500 lei, în concordanță cu prevederile art. 91 pct. c C. pen., sub aspectul cuantumului. Totodată, referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor invocată de B.I. în plângere, organul de urmărire penală a apreciat că magistratul judecător P.M. se supune numai legii, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, iar pronunțarea unor soluții în cauzele deduse judecății de către magistrați nu este de natură să producă o încălcare a drepturilor și intereselor unei persoane, aceasta din urmă având posibilitatea să exercite căile legale de atac.

S-a dispus, pe cale de consecință, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de ambii magistrați. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul P.M. criticând-o pentru nelegalitate și susținând că temeiul legal reținut de organul de urmărire penală nu corespunde probelor administrate în cauză, cel corect fiind acela prevăzut de dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin rezoluția nr. 423/II/2/2008 din 12 martie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a confirmat rezoluția nr. 402/P/2007 dată la 8 februarie 2008 și a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul P.M., constatând totodată, că în cauză nu a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., referitor la minuta pronunțată și apreciind, de asemenea, că obligația identificării persoanei care a modificat cuantumul amenzii nu mai revenea organului de urmărire penală. Petiționarul P.M. în termen legal a formulat plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției mai sus-menționate.

În cuprinsul plângerii formulate acesta a susținut că, la 5 decembrie 2006, a întocmit minuta și a completat condica de ședință, în ambele înscrisuri consemnând cifra 5.000, iar la 8 decembrie 2007, în declarația de recurs a inculpatului B.I., acesta s-a referit la această cifră, prin urmare, până la momentul respectiv, nu se produsese nici o modificare a dispozitivului sentinței pronunțate. S-a mai relevat că ulterior, dosarul a fost înaintat instanței de recurs la 19 ianuarie 2007, fiind înregistrat la Tribunalul Gorj la 23 ianuarie 2007 și cauza a fost soluționată la 5 februarie 2007, când s-a dispus respingerea recursului ca nefondat. Ulterior, urmare sesizării telefonice a Tribunalului Gorj, judecătorul de la instanța de fond a procedat la întocmirea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale în condițiile art. 195 C. proc.

pen. Curtea de Apel Craiova, secția penală, analizând probele administrate în cauză și motivele invocate, a constatat că rezoluția dată de procuror a reținut în mod nelegal, ca temei al neînceperii urmăririi penale, dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. și prin sentința penală nr. 129 din 3 iulie 2008, în baza dispozițiilor art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a admis plângere formulată de petiționar și a constata că temeiul legal al neînceperii urmăririi penale față de petiționar îl constituie dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen. S-a apreciat că obiectul juridic generic al infracțiunii de fals îl constituie relațiile sociale care se formează și se dezvoltă în legătură cu valoarea socială a încrederii publice, de care trebuie să se bucure anumite lucruri cărora legea le atribuie însușirea de a exprima adevărul.

De asemenea, s-a mai considerat de către prima instanță că încrederea publică reprezintă una dintre cele mai importante valori sociale și este specifică statului de drept, contribuind în mod decisiv la buna desfășurare a relațiilor interumane și la normala evoluție a unor activități sociale și economice și cu atât mai mult a activităților organelor de justiție. S-a constatat că în cauză, numitul B.I. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., al cărei obiect juridic special este constituit din relațiile sociale a căror formare și desfășurare normală este condiționată de apărarea încrederii publice ce este acordată înscrisurilor oficiale, autenticității sau veridicității înscrisurilor producătoare de consecințe juridice.

S-a relevat că, în speță, niciuna din probele administrate în cauză nu au evidențiat acțiunea petiționarului de a altera sau mistifica conținutul minutei sau al consemnării din condica de ședință, acesta procedând la îndreptarea erorii materiale, după ce a fost sesizat de instanța superioară, în conformitate cu dispozițiile art. 195 C. proc. pen. De asemenea, s-a arătat că nefăcându-se nicio dovadă cu privire la acțiunea petiționarului, privind pretinsul fals invocat de numitul B.I., s-a constatat că temeiul reținut de organul de urmărire penală privind soluția de neîncepere a urmăririi penale respectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen., era nelegal, iar cel corect era cel prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc.

pen., în sensul că fapta nu a fost săvârșită de petiționarul P.M., desființând pe cale de consecință, rezoluția atacată. Împotriva sentinței penale mai sus-menționată, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele susținute oral și detailate în memoriul depus la dosar, astfel cum au fost redate în încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2008. Pe rolul Secției Penale a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constituit dosarul nr. 901/54/2008, fixându-se prim termen de judecată la 6 octombrie 2008, în cauză acordându-se un nou termen la 17 noiembrie 2008, solicitarea petiționarului în vederea pregătirii apărării, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la data de 26 noiembrie 2008, instanța având nevoie de timp pentru deliberare.

Reprezentantul parchetului a solicitat, în esență, admiterea recursului astfel cum a fost formulat motivat, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare aceleiași instanțe și, în cazul în care se va considera nefondată plângerea, să se dispună soluționarea completă a cauzei, avându-se în vedere toate faptele săvârșite, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale. A conchis arătând că temeiul corect al neînceperii urmăririi penale trebuia să fie dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. De asemenea, intimatul petiționar a depus la dosar, prin fax, note de concluzii scrise în care își menține punctul de vedere susținut în fața instanței de fond, prin apărătorul ales.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora. În concepția legiuitorului poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a admis în mod justificat plângerea formulată de petiționarul P.M., apreciind ca fiind nelegală și netemeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 402/P/2007 din 8 februarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul cu același număr, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților-magistrați judecători P.M. și G.G., pentru infracțiunile sesizate de numitul B.I. în plângerea inițială, desființând-o pe considerentul că greșit a fost reținut ca temei al neînceperii urmăriri penale față de petiționarul P.M.

dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr. 423/II/2/2008 dată la 12 martie 2008 în dosarul nr. 402/P/2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a confirmat soluția dispusă de procuror, față de numitul P.M., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 246, art. 288 alin. (2) și respectiv art. 290 C. pen. și față de intimatul judecător G.G., pentru infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.

și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., reținându-se dispozițiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., ca temei legal al neînceperii urmării penale, apreciindu-se, în mod corect, că unele fapte nu există, iar alteia, respectiv faptei de fals material în înscrisuri oficiale îi lipsește unul din elementele constitutive, latura subiectivă.

Totodată, se mai constată că, față de data pronunțării sentinței penale nr. 924 din 5 decembrie 2006 de către magistratul judecător P.M., ce a intrat în compunerea completului de judecată, care a soluționat dosarul penal nr. 1951/2006 al Judecătoriei Novaci, corect, s-a apreciat că sancțiunea amenzii administrative aplicată era în cuantum de 5000 lei, astfel cum a fost menționată atât în condica de ședință cât și în registrul de la executări penale, iar ulterior magistratul judecător, fiind sesizat telefonic de către Tribunalul Gorj a procedat la îndreptarea erorii materiale evidente strecurate în cuprinsul minutei, rectificând, potrivit dispozițiilor art. 195 C. proc. pen., cuantumul sancțiunii amenzii administrative aplicată inculpatului B.I.

de la suma de 5000 lei la suma de 500 lei, prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 7 martie 2007. De asemenea, din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, se constată că, magistratul judecător și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, hotărârea pronunțată fiind fundamentată pe probatoriile administrate. Ulterior, constatând incidente dispozițiile art. 195 C. proc. pen., a pronunțat încheierea din Camera de Consiliu, prin care a precizat cuantumul legal al amenzii administrative aplicate numitului B.I. ca fiind de 500 lei și nu 5000 lei, așa cum, din eroare, a menționat în dispozitivul sentinței penale și în condica de pronunțări.

Întrucât, în speță, se constată că fapta reclamată de petiționar există în materialitatea ei întrucât în condica de ședință și în minuta sentinței penale nr. 924 din 5 decembrie 2006 s-a făcut o modificare a cuantumului amenzii stabilite din 5000 în 500 lei, prin ștergerea cu pastă corectoare a ultimei cifre „0", în vreme ce, în dispozitivul sentinței se consemna o amendă de 5.000 lei nu rezultă date care să confirme că această faptă a fost comisă de magistratul judecător P.M. Incidența acestei cauze determină inaptitudinea funcțională a acțiunii penale față de intimatul magistrat P.M., fiind posibilă doar tragerea la răspundere penală a autorului faptei în cazul în care autoritățile judiciare vor realiza identificarea acestuia.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 129 din 3 iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe petiționarul P.M., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 129 din 3 iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe petiționarul P.M.. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2008.