ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3890/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3890/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 129 din 3 iulie 2008, Curtea de Apel Craiova,
secția penală, în baza art. 278
1
pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a
admis plângerea formulată de petiționarul P.M., împotriva rezoluției din 8
februarie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în
dosarul nr. 402/P/2007, pe care a desfințat-o și a constatat ca temei legal al
neînceperii urmăririi penale privind pe petiționar, prevederile art. 10 lit. c)
C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 402/P/2007 din 8 februarie 2008 dată de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul cu același număr, s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de magistrații: judecător P.M. pentru infracțiunile
de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri
oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 246,
288 alin. (2) și respectiv art. 290 C. pen. și judecător G.G., pentru
infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen., fals
material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288
alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută
de art. 290 C. pen., reținându-se dispozițiile art. 228 alin. (6)
raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., ca temei legal al neînceperii
urmării penale.
Petiționarul P.M. a formulat, în baza art. 278
1
C. proc.
pen., plângere împotriva acestei rezoluții, criticând-o pentru nelegalitate sub
aspectul temeiului legal greșit reținut în rezoluția de neîncepere a urmării
penale.
S-a reținut de către prima instanță că, la 7 iunie 2007, numitul B.I. a
sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea unor infracțiuni
săvârșite de magistrați de la Judecătoria Novaci, județul Gorj și respectiv de
la Tribunalul Gorj - Secția Penală, fapte comise în legătură cu îndeplinirea
sarcinilor de serviciu, care i-au produs însemnate prejudicii.
Astfel, s-a relevat că petiționarul B.I. a susținut că prin sentința
penală nr. 924 din 15 decembrie 2006, pronunțată de magistratul judecător M.P.
în dosarul nr. 1951/2006 al Judecătoriei Novaci, acesta a modificat conținutul
minutei, ștergând cu pastă corectoare cifra zero din compunerea cifrei 5000,
fals pe care l-a comis și în condica de consemnare a soluțiilor instanței și pe
care a încercat ulterior să-l repare, prin întocmirea unei încheieri de
îndreptare a erorii materiale.
Totodată, cu privire la magistratul judecător G.G., președintele
completului care a soluționat recursul la instanța de control, respectiv la
Tribunalul Gorj, cele invocate de numitul B.I. se refereau la împrejurarea că,
deși nu s-au depus acte doveditoare, decizia pronunțată era ilegală.
Din cercetările efectuate în cauză s-a evidențiat faptul că prin
sentința penală 924 din 5 decembrie 2006, pronunțată în dosarul 1951/2006 al
Judecătoriei Novaci, jud. Gorj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.
10 lit. b
1
) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.I.
pentru infracțiunea de furt între rude prevăzută de art. 210
C. pen., aplicându-se inculpatului o amendă administrativă în sumă de 5.000
lei.
Prin decizia penală nr. 199 din 5 martie 200, pronunțată de Tribunalul
Gorj a fost respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.
S-a constatat că în minuta aflată la dosarul Judecătoriei Novaci amenda
aplicată inculpatului B.I. era de 500 lei, în vreme ce dispozitivul sentinței
penale nr. 924 din 5 decembrie 2006 consemna o amendă de 5.000 lei, iar în
condica de ședință a instanței și în registrul de executări penale al
Judecătoriei Novaci era înscrisă tot suma de 5000 lei.
S-a mai reținut că, după aproximativ 3 luni, magistratul judecător M.P.,
prin încheierea din 7 martie 2007 pronunțată în Camera de Consiliu, a procedat
la îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței 924/2006
în sensul că „în baza art. 181 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului
sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei”, încheiere ce a fost consemnată și în
registrul de executări penale.
Organul de urmărire penală a constatat că în cauză nu se poate reține
săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută
de art. 290 C. pen., întrucât „acest articol se referă la
falsificarea unui înscris sub semnătură privată, iar minuta este un înscris
oficial, așa cum este definit prin art. 145 C. pen.” și a dispus neînceperea
urmăririi penale pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută
de art. 288 C. pen., față de magistratul judecător P.M., apreciind
că fapta nu întrunea elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub
aspectul laturii obiective, reținând că modificarea din minuta a avut drept
consecință aplicarea amenzii în limitele prevăzute de lege.
S-a constatat de către organul de urmărire penală că inițial
magistratul judecător a consemnat aplicarea unei amenzi de 5.000 lei, care era
evident nelegală, procedând ulterior la înlăturarea cifrei zero, astfel încât a
rezultat suma de 500 lei, în concordanță cu prevederile art. 91 pct. c C. pen.,
sub aspectul cuantumului.
Totodată, referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor invocată de B.I. în plângere, organul de urmărire
penală a apreciat că magistratul judecător P.M. se supune numai legii, în
conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, iar
pronunțarea unor soluții în cauzele deduse judecății de către magistrați nu
este de natură să producă o încălcare a drepturilor și intereselor unei
persoane, aceasta din urmă având posibilitatea să exercite căile legale de
atac.
S-a dispus, pe cale de consecință, în baza art. 228 alin. (6) raportat la
art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de ambii
magistrați.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul P.M.
criticând-o pentru nelegalitate și susținând că temeiul legal reținut de
organul de urmărire penală nu corespunde probelor administrate în cauză, cel
corect fiind acela prevăzut de dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Prin rezoluția nr. 423/II/2/2008 din 12 martie 2008, procurorul general
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a confirmat rezoluția nr.
402/P/2007 dată la 8 februarie 2008 și a respins, ca neîntemeiată, plângerea
formulată de petiționarul P.M., constatând totodată, că în cauză nu a fost
săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., referitor la
minuta pronunțată și apreciind, de asemenea, că obligația identificării
persoanei care a modificat cuantumul amenzii nu mai revenea organului de
urmărire penală.
Petiționarul P.M. în termen legal a formulat plângere în baza art. 278
1
C. proc. pen., împotriva rezoluției mai sus-menționate.
În cuprinsul plângerii formulate acesta a susținut că, la 5 decembrie
2006, a întocmit minuta și a completat condica de ședință, în ambele înscrisuri
consemnând cifra 5.000, iar la 8 decembrie 2007, în declarația de recurs a
inculpatului B.I., acesta s-a referit la această cifră, prin urmare, până la
momentul respectiv, nu se produsese nici o modificare a dispozitivului
sentinței pronunțate.
S-a mai relevat că ulterior, dosarul a fost înaintat instanței de
recurs la 19 ianuarie 2007, fiind înregistrat la Tribunalul Gorj la 23 ianuarie
2007 și cauza a fost soluționată la 5 februarie 2007, când s-a dispus
respingerea recursului ca nefondat.
Ulterior, urmare sesizării telefonice a Tribunalului Gorj, judecătorul
de la instanța de fond a procedat la întocmirea unei încheieri de îndreptare a
erorii materiale în condițiile art. 195 C. proc. pen.
Curtea de Apel Craiova, secția penală, analizând probele administrate
în cauză și motivele invocate, a constatat că rezoluția dată de procuror a
reținut în mod nelegal, ca temei al neînceperii urmăririi penale, dispozițiile
art. 10 lit. d) C. proc. pen. și prin sentința penală nr. 129 din 3 iulie 2008,
în baza dispozițiilor art. 278
1
pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a
admis plângere formulată de petiționar și a constata că temeiul legal al
neînceperii urmăririi penale față de petiționar îl constituie dispozițiile art.
10 lit. c) C. proc. pen.
S-a apreciat că obiectul juridic generic al infracțiunii de fals îl
constituie relațiile sociale care se formează și se dezvoltă în legătură cu
valoarea socială a încrederii publice, de care trebuie să se bucure anumite
lucruri cărora legea le atribuie însușirea de a exprima adevărul.
De asemenea, s-a mai considerat de către prima instanță că încrederea
publică reprezintă una dintre cele mai importante valori sociale și este
specifică statului de drept, contribuind în mod decisiv la buna desfășurare a
relațiilor interumane și la normala evoluție a unor activități sociale și
economice și cu atât mai mult a activităților organelor de justiție.
S-a constatat că în cauză, numitul B.I. a sesizat organele de urmărire
penală cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută
de art. 288 alin. (2) C. pen., al cărei obiect juridic special este
constituit din relațiile sociale a căror formare și desfășurare normală este
condiționată de apărarea încrederii publice ce este acordată înscrisurilor
oficiale, autenticității sau veridicității înscrisurilor producătoare de
consecințe juridice.
S-a relevat că, în speță, niciuna din probele administrate în cauză nu
au evidențiat acțiunea petiționarului de a altera sau mistifica conținutul
minutei sau al consemnării din condica de ședință, acesta procedând la
îndreptarea erorii materiale, după ce a fost sesizat de instanța superioară, în
conformitate cu dispozițiile art. 195 C. proc. pen.
De asemenea, s-a arătat că nefăcându-se nicio dovadă cu privire la
acțiunea petiționarului, privind pretinsul fals invocat de numitul B.I., s-a
constatat că temeiul reținut de organul de urmărire penală privind soluția de
neîncepere a urmăririi penale respectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen., era
nelegal, iar cel corect era cel prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen., în
sensul că fapta nu a fost săvârșită de petiționarul P.M., desființând pe cale
de consecință, rezoluția atacată.
Împotriva sentinței penale mai sus-menționată, în termen legal, a
formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o
pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele susținute oral și
detailate în memoriul depus la dosar, astfel cum au fost redate în încheierea
de ședință din data de 17 noiembrie 2008.
Pe rolul Secției Penale a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a
constituit dosarul nr. 901/54/2008, fixându-se prim termen de judecată la 6
octombrie 2008, în cauză acordându-se un nou termen la 17 noiembrie 2008,
solicitarea petiționarului în vederea pregătirii apărării, iar pronunțarea
deciziei s-a amânat la data de 26 noiembrie 2008, instanța având nevoie de timp
pentru deliberare.
Reprezentantul parchetului a solicitat, în esență, admiterea recursului
astfel cum a fost formulat motivat, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului
spre rejudecare aceleiași instanțe și, în cazul în care se va considera
nefondată plângerea, să se dispună soluționarea completă a cauzei, avându-se în
vedere toate faptele săvârșite, fiind întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale. A conchis arătând că
temeiul corect al neînceperii urmăririi penale trebuia să fie dispozițiile art.
10 lit. d) C. proc. pen.
De asemenea, intimatul petiționar a depus la dosar, prin fax, note de
concluzii scrise în care își menține punctul de vedere susținut în fața
instanței de fond, prin apărătorul ales.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Craiova, sub toate aspectele conform art. 385
6
alin. (3) coroborat
cu art. 385
14
C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este
nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul
a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile
dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
În concepția legiuitorului poate face o astfel de plângere orice
persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau
printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru
judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în
baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a admis în mod
justificat plângerea formulată de petiționarul P.M., apreciind ca fiind
nelegală și netemeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.
402/P/2007 din 8 februarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Craiova în dosarul cu același număr, prin care s-a dispus, în baza art. 228
alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., neînceperea
urmăririi penale împotriva intimaților-magistrați judecători P.M. și G.G.,
pentru infracțiunile sesizate de numitul B.I. în plângerea inițială,
desființând-o pe considerentul că greșit a fost reținut ca temei al neînceperii
urmăriri penale față de petiționarul P.M. dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc.
pen.
De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr. 423/II/2/2008
dată la 12 martie 2008 în dosarul nr. 402/P/2007, procurorul general al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Craiova a confirmat soluția dispusă de procuror,
față de numitul P.M., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și fals în
înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 246, art. 288 alin. (2) și
respectiv art. 290 C. pen. și față de intimatul judecător G.G., pentru
infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen., fals
material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288
alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută
de art. 290 C. pen., reținându-se dispozițiile art. 228 alin. (6)
raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., ca temei legal al neînceperii
urmării penale, apreciindu-se, în mod corect, că unele fapte nu există, iar
alteia, respectiv faptei de fals material în înscrisuri oficiale îi lipsește unul
din elementele constitutive, latura subiectivă.
Totodată, se mai constată că, față de data pronunțării sentinței penale
nr. 924 din 5 decembrie 2006 de către magistratul judecător P.M., ce a intrat
în compunerea completului de judecată, care a soluționat dosarul penal nr.
1951/2006 al Judecătoriei Novaci, corect, s-a apreciat că sancțiunea amenzii
administrative aplicată era în cuantum de 5000 lei, astfel cum a fost
menționată atât în condica de ședință cât și în registrul de la executări
penale, iar ulterior magistratul judecător, fiind sesizat telefonic de către
Tribunalul Gorj a procedat la îndreptarea erorii materiale evidente strecurate
în cuprinsul minutei, rectificând, potrivit dispozițiilor art. 195 C. proc.
pen., cuantumul sancțiunii amenzii administrative aplicată inculpatului B.I. de
la suma de 5000 lei la suma de 500 lei, prin încheierea de îndreptare eroare
materială pronunțată la data de 7 martie 2007.
De asemenea, din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, se
constată că, magistratul judecător și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare, hotărârea pronunțată fiind
fundamentată pe probatoriile administrate. Ulterior, constatând incidente
dispozițiile art. 195 C. proc. pen., a pronunțat încheierea din Camera de
Consiliu, prin care a precizat cuantumul legal al amenzii administrative
aplicate numitului B.I. ca fiind de 500 lei și nu 5000 lei, așa cum, din
eroare, a menționat în dispozitivul sentinței penale și în condica de
pronunțări.
Întrucât, în speță, se constată că fapta reclamată de petiționar există
în materialitatea ei întrucât în condica de ședință și în minuta sentinței
penale nr. 924 din 5 decembrie 2006 s-a făcut o modificare a cuantumului
amenzii stabilite din 5000 în 500 lei, prin ștergerea cu pastă corectoare a
ultimei cifre „0", în vreme ce, în dispozitivul sentinței se consemna o
amendă de 5.000 lei nu rezultă date care să confirme că această faptă a fost
comisă de magistratul judecător P.M.
Incidența acestei cauze determină inaptitudinea funcțională a acțiunii
penale față de intimatul magistrat P.M., fiind posibilă doar tragerea la
răspundere penală a autorului faptei în cazul în care autoritățile judiciare
vor realiza identificarea acestuia.
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
alin. (1)
pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 129 din 3
iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe petiționarul P.M.,
conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale
nr. 129 din 3 iulie 2008 a
Curții de
Apel Craiova, secția penală, privind pe petiționarul P.M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26
noiembrie 2008.