ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1696/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 629/ P din31 octombrie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău și menținută prin rezoluția nr. 917/11/2/2008 din 12

decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus

neînceperea urmăriri penale față de A.M. având

funcția de judecător

la Judecătoria Piatra Neamț și C.C., având funcția

de grefier la aceiași judecătorie, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și a

infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

Pentru a se da această soluție s-a reținut că prin plângerea penală

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petentul B.C., a

reclamat că judecătorul A.M. de la judecătoria Piatra Neamț și C.C., grefier la

aceiași instanță au emis și semnat, la data de 16 octombrie 2007, o adresă la A.F.

Moinești, jud. Bacău prin care au solicitat executarea sentinței penale nr. 885

din 02 octombrie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamț în care au menționat că a

rămas definitivă, deși această împrejurare nu corespundea adevărului. Petentul

a susținut că a declarat recurs împotriva acestei sentințe penale care a fost

pronunțată de

același judecător, în dosarul

nr. 4881/279/2007 al Judecătoriei Piatra Neamț.

în recursul petentului,

Tribunalul Neamț a pronunțat decizia penală nr. 587 din 12 decembrie 2007.

A solicitat efectuarea de cercetări față de sus-numiții sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută

și pedepsită de art. 246 C. pen. și obligarea acestora la despăgubiri civile în

solidar cu Ministerul Justiției.

Analizând situația de fapt mai sus prezentată s-a constat că în

prezenta cauză nu s-a comis nici o faptă penală. Judecătorul A.M. și grefierul

C.C., au semnat adresa din data de 16 octombrie 2007 a judecătoriei Patra Neamț

cu convingerea că este împlinit termenul de recurs de 10 zile, la data de 13

octombrie 2007, care pentru petent a început să curgă de la pronunțare, fiind

prezent la judecată. Formele de executare se emit distinct, atât pentru fond

cât și pentru recurs.

În cazul în care, din eroare, s-ar fi emis forme de executare, pentru

sume nedatorate, acestea s-ar fi putut anula în condițiile legii.

Pentru aceste considerente s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de sus-numiții sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contrar

intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., cât și sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C.

pen., pe motiv că nu au comis aceste fapte.

Împotriva acestor rezoluții a formulat plângere petiționarul B.C., la

Curtea de Apel Bacău.

Prin sentința penală nr. 50 din 12 martie 2009, Curtea de Apel Bacău,

secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului B.C. și a menținut

rezoluția procurorului din

data de data de 31 octombrie 2008 dată în

dosarul nr. 629/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

rezoluție confirmată prin rezoluția

procurorului

ierarhic superior, nr. 917/11/2/ din 12 decembrie 2008.

În motivarea plângerii a susținut că în mod greșit s-a dispus

neînceperea urmăriri penale împotriva persoanelor pe care Ie-a reclamat,

întrucât aceste se fac vinovate de infracțiunile pentru care s-a făcut

plângere.

A mai arătat că nu a fost audiat de procuror și nu i s-a permis să

propună probe în dovedirea plângerii.

A precizat că obiectul plângerii îl constituie mențiunea nereală din

adresa nr. 4881/279 din 16 octombrie 2007 către A.F.P. Moinești că „s-a

procedat la înștiințarea debitorului însă acesta a refuzat plata”.

Curtea de Apel Bacău a mai reținut că în ceea ce privește mențiunea

făcută pe adresa nr. 4881/279 din 16 octombrie 2007 către A.F.P. Moinești că

„s-a procedat la înștiințarea debitorului însă acesta a refuzat plata”, este

nereală, aceasta datorându-se faptului că nu a fost reactualizat formularul

tipizat ca urmare a abrogării Ordinului M.J. nr. 2404/C/2004. Această mențiune,

reține instanța de fond nu a cauzat o vătămare a intereselor legale a le

petiționarului, întrucât emiterea titlului executoriu s-a făcut pentru sume pe

care petiționarul a fost obligat să plătească drept cheltuieli judiciare către

stat, prin hotărâre judecătorească. Indiferent dacă se făcea sau nu cu această

mențiune, petiționarul avea obligația să plătească cheltuielile judiciare

stabilite prin hotărâre judecătorească.

Referitor la susținerile petentului că nu a fost audiat de procuror și

nu i s-a permis să administreze probe, acestea sunt irelevante, neinfluențând

soluția dată întrucât din actele premergătoare efectuate a rezultat o situație

de fapt corectă, care nu impunea suplimentarea dovezilor.

Împotriva sentinței penale nr. 50 din 12 martie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a

declarat recurs petiționarul B.C., solicitând casarea sentinței atacate,

invocând dispozițiile art. 385

9

și art. 385

10

C. proc.

pen.

În motivele de recurs formulate în scris și depuse la dosarul cauzei a

reiterat, în esență, criticile formulate anterior la instanța de fond, în

sensul rejudecării cauzei, admiterii plângerii sale, infirmarea rezoluțiilor

pronunțate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și trimiterea

cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori, și

trimiterea acestora în judecată pentru faptele săvârșite.

Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a constatat că

nu se poate reține, în sarcina făptuitorilor A.M. și C.C., săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută  de art. 246 C.

pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal

nr. 629/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu s-au

identificat fapte sau împrejurări care să contureze existența elementelor

constitutive ale infracțiunilor sesizate de către petiționarul B.C. pretins

săvârșite de către intimații A.M. și C.C., astfel că soluția de neîncepere a

urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este

temeinică și legală.

Înalta Curte constată că, în

considerentele rezoluției dispuse în cauză,

cât și în cele

ale instanței de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele

invocate de recurentul petiționar, cu privire la faptele pentru care a

solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se în mod corect că nu se

constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere

drepturilor procesuale ale acestuia.

În consecință, respingând plângerea petiționarului și menținând

rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În baza art. 385

15

alin. (1) lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul

declarat de recurentul petiționar B.C. împotriva sentinței penale nr. 50 din 12

martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare

în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul B.C.

împotriva sentinței penale nr. 50 din

12 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai

2009.