ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1446/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1446/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25 de la 11 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 757/32/2009,

în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul S.V. împotriva rezoluției nr. 642/P/2009

din 15 octombrie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, menținută prin rezoluția nr. 759/II/2/2009 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să

plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată la instanță

cu nr. 757/32/2009, petentul S.V. a contestat rezoluția nr. 642/P/2009 din 15

octombrie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În motivarea plângerii s-a

arătat că procurorii nu au făcut cercetări temeinice cu privire la aspectele

sesizate, au tergiversat cercetările, nu au ținut seama de falsurile evidente

săvârșite în Dosarul civil nr. 4747/279/2007 al Judecătoriei Piatra Neamț,

aceste fapte au produs consecințe juridice defavorabile petentului. S-a

solicitat admiterea plângerii în sensul desființării rezoluției contestate și

trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor.

Analizând rezoluția

contestată în raport de actele și lucrările dosarului și de criticile invocate

de petent, curtea de ape a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 642/P/2009

din 15 octombrie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău au fost dispuse următoarele:

- neînceperea urmăririi

penale față de N.E.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246

C. pen. întrucât fapte nu există.

- neînceperea urmăririi

penale față de I.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 C.

pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., întrucât din cercetările efectuate

nu au rezultat indicii temeinice și concludente în acest sens.

- disjungerea cauzei și

trimiterea unei copii după dosar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț pentru competentă soluționare a plângerii formulate împotriva grefierei

A.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (2) C.

pen.

Pentru a justifica această

soluție, procurorul a avut în vedere că la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost înregistrată plângerea penală formulată de petent împotriva

judecătoarei N.E.A. și a grefierei A.S. de la Judecătoria Piatra Neamț și a avocatei R.I. din cadrul Baroului Neamț, că petentul a susținut

că la termenul din 11 septembrie 2008 instanța a pus în discuție obiecțiunile

părților la raportul de expertiză topo întocmit în cauză, constatând că pârâții

nu au depus obiecțiunile în termen și, admițând obiecțiunile reclamanților însă

în încheierea de ședință s-a consemnat invers. Încheierea de ședință a fost

redactată de grefiera A.S. și a menționat că instanța a respins excepțiile

nulității expertizei invocată de pârâți, a respins, ca tardive obiecțiunile

formulate de reclamanți la raportul de expertiză și a înaintat expertului

obiecțiunile formulate de pârâți ca să răspundă la ele.

Ulterior instanța a respins

cererea de îndreptare eroare materială formulată de petent în sensul de a se

menționa că obiecțiunile sale au fost depuse la data de 13 iunie 2009 în timp

ce pârâții au depus obiecțiunile după data de 11 septembrie 2009,

menționându-se în fals ca dată a depunerii 13 iunie 2008 pe înscrisurile

acestora.

Pentru verificarea aspectelor

sesizate de S.V., respectiv că grefiera A.S. la instigarea avocatei I.A. a

falsificat data depunerii obiecțiunilor de către pârâți și a renumerotat filele

dosarului iar judecătoarea N.E.A. prin respingerea cererii de îndreptare a

erorii materiale a comis un abuz, acceptând falsul comis de grefier, parchetul

a solicitat relații de la Judecătoria Piatra Neamț, respectiv copii după

referatele încheiate de grefierii de ședință și înregistrarea audio a

discuțiilor purtate la termenul de judecată din 11 septembrie 2008 în Dosarul civil

nr. 4747/279/2007, cu privire la acestea din urmă, Judecătoria Piatra Neamț

comunicând că nu există înregistrări audio a ședințelor civile.

În final s-a apreciat că nu

se poate dovedi dincolo de orice dubiu că aspectele consemnate în încheierea de

ședință din 11 septembrie 2008 sunt contrare realității, declarația lui S.V. nefiind

o probă concludentă în acest sens și că nu există probe certe cu privire la

săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale de către

avocata pârâților, I.R.

Plângerea petentului

împotriva acestei soluții a fost respinsă, ca nefondată prin rezoluția nr. 759/II/2/2009

a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Curtea de apel a apreciat că

soluțiile dispuse reflectă realitatea probatoriului administrat în faza de

efectuare a actelor premergătoare, neexistând motive pentru desființarea

rezoluțiilor contestate de către petent.

Astfel, în cauză nu există

niciun fel de indicii că falsurile sesizate de către petent au fost comis la

determinarea inculpatei A.I. și nici că presupusele fapte penale au fost

cunoscute de magistratul care a instrumentat dosarul la acel moment, respectiv

doamna judecător N.E.A. În acest sens este relevantă împrejurarea că notele din

caietului grefierului cu privire la ședințele de judecată din datele de 12

iunie 2008 și 11 septembrie 2008 nu sunt contrare mențiunilor cuprinse în

încheierile de ședință întocmite pentru aceste termene în Dosarul civil nr. 4747/279/2007.

Pe de altă parte, astfel

după cum s-a menționat și în rezoluția procurorului general, este ușor de

observat modificarea făcută cu pixul pe ștampila care consemnează data

depunerii obiecțiunilor de către pârâți, motiv pentru care, în mod justificat,

s-a dispus trimiterea cauzei și continuarea cercetărilor de către Parchetul de

pe lângă Judecătoria Piatra Neamț. Sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 288 alin. (2) C. proc. pen. Sunt nejustificate astfel

criticile petentului cu privire la soluția de disjungere, în cauză impunându-se

aplicarea dispozițiilor art. 45 C. proc. pen. raportat la 38 C. proc. pen.,

întrucât competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost inițial

atrasă de calitatea de judecător, respectiv avocat a doamnelor N.E.A. și A.I.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termenul legal, recurs petiționarul S.V., criticând-o, arătând că,

atât procurorii, cât și judecătorul nu au făcut cercetări temeinice cu privire

la aspectele sesizate de el și nici nu au analizat cu atenție filele anexate de

el ca probe ale celor afirmate, extrase din dosarul în care s-au făcut

falsurile. În justificarea rezoluției procurorului de caz și în sentința

pronunțată ca urmare a plângerii penale, nu s-a prezentat niciun răspuns la

aspectele sesizate de el.

Recurentul petiționar a

menționat că în pofida evidențelor de la dosar, inclusiv declarația avocatei

Ioniță care confirma un fals, se dorește protejarea celor care u format un grup

infracțional cu scopul de a modifica favorabil pârâților hotărârea judecătorească

din dosarul civile contrar art. 3 C. proc. pen. Acest fapt reiese și din

soluția de neîncepere a urmăririi penale a parchetului, care în mod

nejustificat a propus disjungerea cauzei, deși indivizibilă, conform art. 33

din C. proc. pen.

De asemenea, recurentul

petiționar a precizat că reiterează aspectele esențiale care în cursul ședinței

de judecată nu au fost discutate în prezența sa, deși a fost gată să prezinte

toate detaliile necesare pentru aflarea adevărului, respectiv falsuri

referitoare la depunerea „obiecțiunilor la expertiză” prezentate de avocată I.R.

în contul pârâșilor, în cadrul ședinței din 11 septembrie 2008, în sala de

judecată s-a constatat că pârâții nu au depus până atunci obiecțiunile la

expertiză și au decăzut din dreptului, pentru favorizarea pârâților, ulterior

încheierii de ședință (20 septembrie 2008) în dosar au fost introduse fraudulos

filele cu „obiecțiunile la expertiză” ale pârâților și ștampilate (inițial cu

11 iunie 2008, apoi modificată în 13 iunie 2008), urmate de renumerotarea

filelor din dosar (parte din documente nu au mai fot puse în ordine cronologică,

așa cum erau inițial). În plus, nedepunerea obiectivelor la expertiza la dat de

13 iunie 2008 este atestată chiar din filele existente la dosarul cauzei

civile.

Recurentul petiționar a mai

făcut referiri la referatul grefierei, la încheierea din 1 septembrie 2008, la

afirmația avocatei I.R. în ședința publică din 8 iulie 2009, la falsificarea

încheierii din ședința de judecată din 11 septembrie 2008, apreciind că aceste

falsuri au condus ulterior la hotărâri ale instanțelor care l-au dezavantajat

profund, aducându-i prejudicii materiale, financiare și de sănătate, atât lui,

cât și familiei sale, solicitând trimiterea în judecată pentru infracțiunile

comise.

La termenul de astăzi, s-a

prezentat recurentul petiționar S.V., lipsind intimatele A.N.E., S.A. și I.R.,

procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Recurentul petiționar a

arătat că soluția dispusă este nelegală, întrucât nu s-a ținut seama de

aspectele semnalate, că instanțele care s-au pronunțat nu au asigurat

imparțialitatea procesului, probele fiind evidente, astfel că a solicitat

trimiterea în judecată a intimatelor, criticând și soluția de disjungere dată

în cauză.

Concluziile reprezentantului

M.P. asupra recursului declarat de petiționar au fost consemnate în detaliu în

partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat

de recurentul petiționar S.V. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță,

conform art. 278

1

alin. 10 cu referire la art. 385

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele de recurs formulate în

scris, cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul S.V.

Înalta Curte consideră că au

fost evaluate corect actele premergătoare efectuate și menținute în cauză, ce

au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de N.E.A. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta

nu există și față de I.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.

25 C. pen. raportată la art. 288 alin. (2) C. pen., întrucât din cercetările

efectuate în cauză nu au rezultat indicii temeinice și concludente în acest

sens.

Așa cum a rezultat din

actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționar au fost examinate,

în raport cu persoanele și faptele pretinse ca fiind comise de către acestea,

procurorul constatând că s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea penală formulată de V.S. împotriva

judecătoarei N.E.A. din cadrul Tribunalului Neamț, a grefierei A.S. de la Judecătoria Piatra Neamț și a avocatei Rodica Ioniță din cadrul Baroului Neamț pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals.

În fapt, în Dosarul Judecătoriei

Piatra Neamț nr. 4747/279/2007 reclamanții S.V., S.M. și P.M. au chemat în

judecată pârâții V.G., V.M., M.E. și V.C.S. într-o acțiunea în revendicare și

grănițuire. În prima fază a cercetării judecătorești, dosarul a fost

instrumentat de judecătoarea N.E.A., iar după promovarea acesteia la Tribunalul Neamț hotărârea în primă instanță a fost pronunțată de judecătorul D.C.

Reclamantul și-a exprima

nemulțumirea că deși el a solicitat prin mai multe cereri, instanța nu a stabilit

ca obiectiv al expertizei delimitarea domeniului public al comunei Dochia.

S.V. a reclamat că la

termenul din data de 11 septembrie 2008, instanța a pus în discuție

obiecțiunile părților la raportul de expertiză topo întocmit în cauză,

constatând că pârâții nu au depus obiecțiunile în termen și admițând

obiecțiunile reclamanților, însă în încheierea de ședință s-a consemnat invers.

Încheierea de ședință din

data de 11 septembrie 2008 a fost întocmită de grefiera A.S. și a menționat că

instanța a respins excepția nulității expertizei invocată de pârâți, a respins

ca tardive obiecțiunile formulate de reclamanți la raportul de expertiză și a

înaintat expertului obiecțiunile formulate de pârâți pentru ca acesta să

răspundă la ele.

S.V. a precizat că în calitate

de reclamant a depus obiecțiuni la expertiză în data de 13 iunie 2008, în timp

ce pârâții au depus obiecțiunile după data de 11 septembrie 2008,

menționându-se în fals ca dată de depunere 13 iunie 2008 pe înscrisurile

acestora.

S.V. a solicitat îndreptarea

erorii materiale din încheierea de ședință din 11 septembrie 2009, însă la

termenul din 23 octombrie 2008 instanța a respins această cerere.

Reclamantul a considerat că

grefiera de ședință A.S. la instigarea avocatului părții adverse, I.R. a falsificat

data depunerii obiecțiunilor de către pârâți și a renumerotat dosarul cauzei,

iar judecătoarea N.E.A. prin respingerea cererii de îndreptare a erorii

materiale a comis, un abuz, acceptând falsul comis de grefier.

Au fost solicitate de la Judecătoria Piatra Neamț, copii după referatele încheiate de grefierii de ședință în Dosarul

nr. 4747/279/2007, cu privire la cererea de îndreptare eroare materială

formulată de reclamanți. Atât grefiera S.A. care a intrat la termenul din data

de 11 septembrie 2008, cât și grefiera B.C. care a participat la ședința de

judecată din 12 iunie 2008 au precizat că cele consemnate în încheierile de

ședință coincid cu cele menționate în caietul de ședință.

Pentru verificarea

aspectelor sesizate de V.S., procurorul a procedat la solicitarea de la Judecătoria Piatra Neamț a înregistrării audio a discuțiilor purtate la termenul de judecată

din 11 septembrie 2008 în Dosarul civil nr. 4747/279/2007. După emiterea mai

multor adrese în acest scop, Judecătoria Piatra neamț a comunicat că nu există

înregistrări audio a ședințelor civile în cauza inexistenței suportului tehnic

necesar, întrucât din lipsa capacității financiare, materiale și de personal

pentru asigurarea acestei funcții, termenul prevăzut la art. III, titlul XVI al

Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, ce

modifică dispozițiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 s-a prorogat la data de 1

ianuarie 2010.

Situația de fapt mai sus

menționată se susține prin actele premergătoare existente în cauză și anume:

fotocopiile referatelor solicitate (filele 39-40 Dosarul nr. 642/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău); a încheierii de ședință de la 11

septembrie 2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, pronunțată în Dosarul nr. 4747/279/2007

(fila 41 dosarul parchetului menționat); a sentinței civile nr. 3174 de la 15

iulie 2009 a Judecătoriei Piatra-Neamț, pronunțată în Dosarul nr. 4747/279/2007

(filele 44-45 dosarul parchetului menționat); adresa Judecătoriei Piatra-Neamț

în Dosarul nr. 4747/279/2007 din data de 2 octombrie 2009 în care s-a comunicat

parchetului că prin modificarea dispozițiilor art. 13 din Legea 304/2004

privind organizarea judiciară s-a statuat că începând cu data de 1 ianuarie

2009, să se fixându-se un termen de aducere la îndeplinire a acestei prevederi.

Din cauza lipsei capacității financiare, materiale și de personal pentru

asigurarea acestei funcții, termenul prevăzut la art. II, Titlul XVI al Legii

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, ce modifică dispozițiile

art. 13 din Legea 304/2004 s-a prorogat la data de 1 ianuarie 2010 și față de

cele învederate a încunoștințat că nu dispune de înregistrări audio pentru

ședințele civile din cauza inexistenței suportului tehnic necesar, astfel că

solicitarea parchetului este practic lipsită de obiect (fila 51 dosarul

parchetului menționat).

Pentru aceste considerente,

procurorul a apreciat că nu se poate dovedi dincolo de orice dubiu că aspectele

consemnate în încheierea de ședință din 11 septembrie 2008 sunt contrare

realității, declarația lui S.V. nefiind o probă suficientă în acest sens. De

asemenea, nu există probe certe, sigure cu privire la săvârșirea infracțiunii

de instigare la fals în înscrisuri oficiale de către avocata pârâților, I.R.

Cenzurarea unei hotărâri

judecătorești, inclusiv în ceea ce privește aprecierea probelor pe calea unei

plângeri penale împotriva judecătorului, reprezintă o încălcare a principiului

independenței puterii judecătorești consacrat în numeroase norme interne și

internaționale.

În acest sens sunt

dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituția României, ale Legii nr. 303/2004

și art. 2 lit. d) din Recomandarea Comitetului de Miniștri ai Consiliului

Europei nr. (94) 12/1994: „judecătorii trebuie să fie absolut liberi să decidă

în mod imparțial asupra cazurilor cu care sunt sesizați, după propria

convingere și interpretare a faptelor, conform regulilor de drept în vigoare.”

Justețea măsurilor luate de

instanță trebuie verificată într-un cadru jurisdicțional și nu pe calea unei

anchete penale, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a pronunțat decât o

hotărâre în primă instanță, de un alt judecător decât cel reclamat, iar dosarul

nu a fost verificat de instanțele de control judiciar.

Având în vedere cele expuse,

procurorul a dat eficiență în cauză principiului „in dubio pro reo” în baza art.

23 alin. (11) din Constituție, art. 6 alin. (2) din C.E.D.O., art. 5

2

C. proc. pen.

Soluția dată de procuror a

fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, care prin rezoluția din 20 noiembrie 2009 în lucrarea cu nr. 759/II/2/2009,

a respins plângerea formulată de către petentul S.V. împotriva rezoluției nr. 642/P/2009

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Înalta Curte consideră că,

prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare

efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiționar, în raport cu

soluția dispusă de procuror, motivând, în mod judicios cu referiri la actele și

lucrările dosarului de urmărire penală în cauză, precum și la dispozițiile

legale, în condițiile arătate, așa încât își însușește argumentele primei

instanțe.

Totodată, Înalta Curte, la

rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și

lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost

efectuate, în mod complet actele premergătoare și corect menținute, în urma

cărora s-a stabilit, legal și temeinic, că aspectele invocate de petiționarul S.V.

nu sunt fondate.

Înalta Curte apreciază că

rezoluțiile date de procurori au fost motivate în fapt și în drept, fiind

corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile formulate de

recurentul petiționar nu sunt întemeiate.

Astfel, Înalta Curte,

constată că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către

procuror, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., iar, pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de către petentul S.V. împotriva rezoluției din

15 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul

nr. 642/P/2009 și menținută prin rezoluția nr. 759/II/2/2009 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță

este legală și temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de

către recurentul petiționar, atât cu privire la rezoluțiile dispuse de

procurori, cât și la hotărârea pronunțată nu sunt fondate.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar S.V. împotriva

sentinței penale nr. 25 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul petiționar S.V. împotriva sentinței penale nr. 25

din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 15 aprilie 2010.