ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1446/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 25 de la 11 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 757/32/2009, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.V. împotriva rezoluției nr. 642/P/2009 din 15 octombrie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, menținută prin rezoluția nr. 759/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată la instanță cu nr. 757/32/2009, petentul S.V. a contestat rezoluția nr. 642/P/2009 din 15 octombrie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. În motivarea plângerii s-a arătat că procurorii nu au făcut cercetări temeinice cu privire la aspectele sesizate, au tergiversat cercetările, nu au ținut seama de falsurile evidente săvârșite în Dosarul civil nr. 4747/279/2007 al Judecătoriei Piatra Neamț, aceste fapte au produs consecințe juridice defavorabile petentului. S-a solicitat admiterea plângerii în sensul desființării rezoluției contestate și trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor.

Analizând rezoluția contestată în raport de actele și lucrările dosarului și de criticile invocate de petent, curtea de ape a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 642/P/2009 din 15 octombrie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău au fost dispuse următoarele: - neînceperea urmăririi penale față de N.E.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. întrucât fapte nu există. - neînceperea urmăririi penale față de I.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., întrucât din cercetările efectuate nu au rezultat indicii temeinice și concludente în acest sens. - disjungerea cauzei și trimiterea unei copii după dosar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț pentru competentă soluționare a plângerii formulate împotriva grefierei A.S.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. Pentru a justifica această soluție, procurorul a avut în vedere că la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost înregistrată plângerea penală formulată de petent împotriva judecătoarei N.E.A. și a grefierei A.S. de la Judecătoria Piatra Neamț și a avocatei R.I. din cadrul Baroului Neamț, că petentul a susținut că la termenul din 11 septembrie 2008 instanța a pus în discuție obiecțiunile părților la raportul de expertiză topo întocmit în cauză, constatând că pârâții nu au depus obiecțiunile în termen și, admițând obiecțiunile reclamanților însă în încheierea de ședință s-a consemnat invers. Încheierea de ședință a fost redactată de grefiera A.S.

și a menționat că instanța a respins excepțiile nulității expertizei invocată de pârâți, a respins, ca tardive obiecțiunile formulate de reclamanți la raportul de expertiză și a înaintat expertului obiecțiunile formulate de pârâți ca să răspundă la ele. Ulterior instanța a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de petent în sensul de a se menționa că obiecțiunile sale au fost depuse la data de 13 iunie 2009 în timp ce pârâții au depus obiecțiunile după data de 11 septembrie 2009, menționându-se în fals ca dată a depunerii 13 iunie 2008 pe înscrisurile acestora. Pentru verificarea aspectelor sesizate de S.V., respectiv că grefiera A.S. la instigarea avocatei I.A. a falsificat data depunerii obiecțiunilor de către pârâți și a renumerotat filele dosarului iar judecătoarea N.E.A.

prin respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale a comis un abuz, acceptând falsul comis de grefier, parchetul a solicitat relații de la Judecătoria Piatra Neamț, respectiv copii după referatele încheiate de grefierii de ședință și înregistrarea audio a discuțiilor purtate la termenul de judecată din 11 septembrie 2008 în Dosarul civil nr. 4747/279/2007, cu privire la acestea din urmă, Judecătoria Piatra Neamț comunicând că nu există înregistrări audio a ședințelor civile. În final s-a apreciat că nu se poate dovedi dincolo de orice dubiu că aspectele consemnate în încheierea de ședință din 11 septembrie 2008 sunt contrare realității, declarația lui S.V. nefiind o probă concludentă în acest sens și că nu există probe certe cu privire la săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale de către avocata pârâților, I.R.

Plângerea petentului împotriva acestei soluții a fost respinsă, ca nefondată prin rezoluția nr. 759/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Curtea de apel a apreciat că soluțiile dispuse reflectă realitatea probatoriului administrat în faza de efectuare a actelor premergătoare, neexistând motive pentru desființarea rezoluțiilor contestate de către petent. Astfel, în cauză nu există niciun fel de indicii că falsurile sesizate de către petent au fost comis la determinarea inculpatei A.I. și nici că presupusele fapte penale au fost cunoscute de magistratul care a instrumentat dosarul la acel moment, respectiv doamna judecător N.E.A. În acest sens este relevantă împrejurarea că notele din caietului grefierului cu privire la ședințele de judecată din datele de 12 iunie 2008 și 11 septembrie 2008 nu sunt contrare mențiunilor cuprinse în încheierile de ședință întocmite pentru aceste termene în Dosarul civil nr. 4747/279/2007.

Pe de altă parte, astfel după cum s-a menționat și în rezoluția procurorului general, este ușor de observat modificarea făcută cu pixul pe ștampila care consemnează data depunerii obiecțiunilor de către pârâți, motiv pentru care, în mod justificat, s-a dispus trimiterea cauzei și continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț. Sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (2) C. proc. pen. Sunt nejustificate astfel criticile petentului cu privire la soluția de disjungere, în cauză impunându-se aplicarea dispozițiilor art. 45 C. proc. pen. raportat la 38 C. proc. pen., întrucât competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost inițial atrasă de calitatea de judecător, respectiv avocat a doamnelor N.E.A.

și A.I. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul S.V., criticând-o, arătând că, atât procurorii, cât și judecătorul nu au făcut cercetări temeinice cu privire la aspectele sesizate de el și nici nu au analizat cu atenție filele anexate de el ca probe ale celor afirmate, extrase din dosarul în care s-au făcut falsurile. În justificarea rezoluției procurorului de caz și în sentința pronunțată ca urmare a plângerii penale, nu s-a prezentat niciun răspuns la aspectele sesizate de el. Recurentul petiționar a menționat că în pofida evidențelor de la dosar, inclusiv declarația avocatei Ioniță care confirma un fals, se dorește protejarea celor care u format un grup infracțional cu scopul de a modifica favorabil pârâților hotărârea judecătorească din dosarul civile contrar art. 3 C. proc.

pen. Acest fapt reiese și din soluția de neîncepere a urmăririi penale a parchetului, care în mod nejustificat a propus disjungerea cauzei, deși indivizibilă, conform art. 33 din C. proc. pen. De asemenea, recurentul petiționar a precizat că reiterează aspectele esențiale care în cursul ședinței de judecată nu au fost discutate în prezența sa, deși a fost gată să prezinte toate detaliile necesare pentru aflarea adevărului, respectiv falsuri referitoare la depunerea „obiecțiunilor la expertiză” prezentate de avocată I.R.

în contul pârâșilor, în cadrul ședinței din 11 septembrie 2008, în sala de judecată s-a constatat că pârâții nu au depus până atunci obiecțiunile la expertiză și au decăzut din dreptului, pentru favorizarea pârâților, ulterior încheierii de ședință (20 septembrie 2008) în dosar au fost introduse fraudulos filele cu „obiecțiunile la expertiză” ale pârâților și ștampilate (inițial cu 11 iunie 2008, apoi modificată în 13 iunie 2008), urmate de renumerotarea filelor din dosar (parte din documente nu au mai fot puse în ordine cronologică, așa cum erau inițial). În plus, nedepunerea obiectivelor la expertiza la dat de 13 iunie 2008 este atestată chiar din filele existente la dosarul cauzei civile.

Recurentul petiționar a mai făcut referiri la referatul grefierei, la încheierea din 1 septembrie 2008, la afirmația avocatei I.R. în ședința publică din 8 iulie 2009, la falsificarea încheierii din ședința de judecată din 11 septembrie 2008, apreciind că aceste falsuri au condus ulterior la hotărâri ale instanțelor care l-au dezavantajat profund, aducându-i prejudicii materiale, financiare și de sănătate, atât lui, cât și familiei sale, solicitând trimiterea în judecată pentru infracțiunile comise. La termenul de astăzi, s-a prezentat recurentul petiționar S.V., lipsind intimatele A.N.E., S.A. și I.R., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Recurentul petiționar a arătat că soluția dispusă este nelegală, întrucât nu s-a ținut seama de aspectele semnalate, că instanțele care s-au pronunțat nu au asigurat imparțialitatea procesului, probele fiind evidente, astfel că a solicitat trimiterea în judecată a intimatelor, criticând și soluția de disjungere dată în cauză. Concluziile reprezentantului M.P. asupra recursului declarat de petiționar au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de recurentul petiționar S.V. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. 10 cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele de recurs formulate în scris, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.V. Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate și menținute în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de N.E.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există și față de I.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportată la art. 288 alin. (2) C. pen., întrucât din cercetările efectuate în cauză nu au rezultat indicii temeinice și concludente în acest sens.

Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționar au fost examinate, în raport cu persoanele și faptele pretinse ca fiind comise de către acestea, procurorul constatând că s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea penală formulată de V.S. împotriva judecătoarei N.E.A. din cadrul Tribunalului Neamț, a grefierei A.S. de la Judecătoria Piatra Neamț și a avocatei Rodica Ioniță din cadrul Baroului Neamț pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals. În fapt, în Dosarul Judecătoriei Piatra Neamț nr. 4747/279/2007 reclamanții S.V., S.M. și P.M. au chemat în judecată pârâții V.G., V.M., M.E. și V.C.S. într-o acțiunea în revendicare și grănițuire.

În prima fază a cercetării judecătorești, dosarul a fost instrumentat de judecătoarea N.E.A., iar după promovarea acesteia la Tribunalul Neamț hotărârea în primă instanță a fost pronunțată de judecătorul D.C. Reclamantul și-a exprima nemulțumirea că deși el a solicitat prin mai multe cereri, instanța nu a stabilit ca obiectiv al expertizei delimitarea domeniului public al comunei Dochia. S.V. a reclamat că la termenul din data de 11 septembrie 2008, instanța a pus în discuție obiecțiunile părților la raportul de expertiză topo întocmit în cauză, constatând că pârâții nu au depus obiecțiunile în termen și admițând obiecțiunile reclamanților, însă în încheierea de ședință s-a consemnat invers.

Încheierea de ședință din data de 11 septembrie 2008 a fost întocmită de grefiera A.S. și a menționat că instanța a respins excepția nulității expertizei invocată de pârâți, a respins ca tardive obiecțiunile formulate de reclamanți la raportul de expertiză și a înaintat expertului obiecțiunile formulate de pârâți pentru ca acesta să răspundă la ele. S.V. a precizat că în calitate de reclamant a depus obiecțiuni la expertiză în data de 13 iunie 2008, în timp ce pârâții au depus obiecțiunile după data de 11 septembrie 2008, menționându-se în fals ca dată de depunere 13 iunie 2008 pe înscrisurile acestora. S.V. a solicitat îndreptarea erorii materiale din încheierea de ședință din 11 septembrie 2009, însă la termenul din 23 octombrie 2008 instanța a respins această cerere.

Reclamantul a considerat că grefiera de ședință A.S. la instigarea avocatului părții adverse, I.R. a falsificat data depunerii obiecțiunilor de către pârâți și a renumerotat dosarul cauzei, iar judecătoarea N.E.A. prin respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale a comis, un abuz, acceptând falsul comis de grefier. Au fost solicitate de la Judecătoria Piatra Neamț, copii după referatele încheiate de grefierii de ședință în Dosarul nr. 4747/279/2007, cu privire la cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamanți. Atât grefiera S.A. care a intrat la termenul din data de 11 septembrie 2008, cât și grefiera B.C. care a participat la ședința de judecată din 12 iunie 2008 au precizat că cele consemnate în încheierile de ședință coincid cu cele menționate în caietul de ședință.

Pentru verificarea aspectelor sesizate de V.S., procurorul a procedat la solicitarea de la Judecătoria Piatra Neamț a înregistrării audio a discuțiilor purtate la termenul de judecată din 11 septembrie 2008 în Dosarul civil nr. 4747/279/2007.

După emiterea mai multor adrese în acest scop, Judecătoria Piatra neamț a comunicat că nu există înregistrări audio a ședințelor civile în cauza inexistenței suportului tehnic necesar, întrucât din lipsa capacității financiare, materiale și de personal pentru asigurarea acestei funcții, termenul prevăzut la art. III, titlul XVI al Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, ce modifică dispozițiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 s-a prorogat la data de 1 ianuarie 2010. Situația de fapt mai sus menționată se susține prin actele premergătoare existente în cauză și anume: fotocopiile referatelor solicitate (filele 39-40 Dosarul nr. 642/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău); a încheierii de ședință de la 11 septembrie 2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, pronunțată în Dosarul nr. 4747/279/2007 (fila 41 dosarul parchetului menționat); a sentinței civile nr. 3174 de la 15 iulie 2009 a Judecătoriei Piatra-Neamț, pronunțată în Dosarul nr. 4747/279/2007 (filele 44-45 dosarul parchetului menționat); adresa Judecătoriei Piatra-Neamț în Dosarul nr. 4747/279/2007 din data de 2 octombrie 2009 în care s-a comunicat parchetului că prin modificarea dispozițiilor art. 13 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară s-a statuat că începând cu data de 1 ianuarie 2009, să se fixându-se un termen de aducere la îndeplinire a acestei prevederi.

Din cauza lipsei capacității financiare, materiale și de personal pentru asigurarea acestei funcții, termenul prevăzut la art. II, Titlul XVI al Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, ce modifică dispozițiile art. 13 din Legea 304/2004 s-a prorogat la data de 1 ianuarie 2010 și față de cele învederate a încunoștințat că nu dispune de înregistrări audio pentru ședințele civile din cauza inexistenței suportului tehnic necesar, astfel că solicitarea parchetului este practic lipsită de obiect (fila 51 dosarul parchetului menționat). Pentru aceste considerente, procurorul a apreciat că nu se poate dovedi dincolo de orice dubiu că aspectele consemnate în încheierea de ședință din 11 septembrie 2008 sunt contrare realității, declarația lui S.V.

nefiind o probă suficientă în acest sens. De asemenea, nu există probe certe, sigure cu privire la săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale de către avocata pârâților, I.R. Cenzurarea unei hotărâri judecătorești, inclusiv în ceea ce privește aprecierea probelor pe calea unei plângeri penale împotriva judecătorului, reprezintă o încălcare a principiului independenței puterii judecătorești consacrat în numeroase norme interne și internaționale.

În acest sens sunt dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituția României, ale Legii nr. 303/2004 și art. 2 lit. d) din Recomandarea Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei nr. (94) 12/1994: „judecătorii trebuie să fie absolut liberi să decidă în mod imparțial asupra cazurilor cu care sunt sesizați, după propria convingere și interpretare a faptelor, conform regulilor de drept în vigoare.” Justețea măsurilor luate de instanță trebuie verificată într-un cadru jurisdicțional și nu pe calea unei anchete penale, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a pronunțat decât o hotărâre în primă instanță, de un alt judecător decât cel reclamat, iar dosarul nu a fost verificat de instanțele de control judiciar.

Având în vedere cele expuse, procurorul a dat eficiență în cauză principiului „in dubio pro reo” în baza art. 23 alin. (11) din Constituție, art. 6 alin. (2) din C.E.D.O., art. 5 2 C. proc. pen. Soluția dată de procuror a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care prin rezoluția din 20 noiembrie 2009 în lucrarea cu nr. 759/II/2/2009, a respins plângerea formulată de către petentul S.V. împotriva rezoluției nr. 642/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiționar, în raport cu soluția dispusă de procuror, motivând, în mod judicios cu referiri la actele și lucrările dosarului de urmărire penală în cauză, precum și la dispozițiile legale, în condițiile arătate, așa încât își însușește argumentele primei instanțe.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare și corect menținute, în urma cărora s-a stabilit, legal și temeinic, că aspectele invocate de petiționarul S.V. nu sunt fondate. Înalta Curte apreciază că rezoluțiile date de procurori au fost motivate în fapt și în drept, fiind corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile formulate de recurentul petiționar nu sunt întemeiate. Astfel, Înalta Curte, constată că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., iar, pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul S.V. împotriva rezoluției din 15 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 642/P/2009 și menținută prin rezoluția nr. 759/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de către recurentul petiționar, atât cu privire la rezoluțiile dispuse de procurori, cât și la hotărârea pronunțată nu sunt fondate. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar S.V. împotriva sentinței penale nr. 25 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar S.V. împotriva sentinței penale nr. 25 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 aprilie 2010.