ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 283/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 138

din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul

R.V. în contradictoriu cu

intimații E.O. și M.C., împotriva rezoluției din 21 iulie 2008 dată de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.

599/II/2/2008.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligat petiționarul la 150 lei cheltuieli judiciare către

stat.

S-a reținut că, prin cererea

înregistrată la nr. 5195/32/2008 din 13 august 2008 petiționarul R.V. în

contradictoriu cu intimații E.O. și M.C., a formulat plângere împotriva

rezoluției din 21 iulie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 599/II/2/2008.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin ordonanța din 17 iunie 2008

dată de procuror în dosarul nr. 540/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii E.O. și

M.C. de la Judecătoria Piatra Neamț. Pentru a pronunța această soluție,

procurorul a reținut faptul că judecătorul M.C. a soluționat dosarul nr. 1904/2004

al Judecătoriei Piatra Neamț, având ca obiect plângerea petentului împotriva

adresei nr. 296/11/1/2004 din 19 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău.

Prin sentința penală nr. 1694

din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Piatra Neamț, dispusă în dosarul mai

sus-menționat, s-a reținut că obiectul plângerii petentului îl constituie

cererea acestuia de a se reanaliza hotărârile pronunțate de Judecătoria Piatra

Neamț în dosarele nr. 10664/1995, 8990/1996, 7705/1997, 167/1998, 10562/1996,

803/1998, 12559/1995, 52/2001, 39/2000, 377/2000, 3922/2000, 255/2001, 3090/2001,

398/2000, 935/2000, 11442/2001, 3473/2003, 7242/1999; hotărârile pronunțate de

Tribunalul Neamț în dosarele: 373/RP/1996, 882/AP/1997, 1418/AC/1999,

843/RP/1998, 1135/1997, 15/2002, 1005/RP/2000, 3600/AC/2000, 3352/RC/2001,

3487/RC/2001, 3368/RC/2001, 3599/RC/2001, 976/RP/2002, 80/RC/2003; hotărârile

pronunțate de Curtea de Apel Bacău în dosarele:391/1998, 313/2000, 3299/1997,

825/2001 și 89/2003; hotărârea Curții Supreme de Justiție (actualmente Înalta

Curte de Casație și Justiție) în dosarul nr. 1969/1998 și a Tribunalului Buzău

în dosarul nr. 509/2002, cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă.

Prin decizia penală nr. 203

din 15 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 176/RP/2005 al Tribunalului

Neamț, s-a respins, ca nefondat, recursul petentului împotriva sentinței penale

nr. 1694 din 20 decembrie 2004, dosar nr. 1904/2004 al Judecătoriei Piatra

Neamț.

Petentul a susținut că

același judecător i-ar mai fi soluționat încă 30 de dosare și i-ar fi întocmit

pe nedrept alte 20 de dosare, dar nu le-a putut menționa.

Din relațiile primite de la

instanțele de judecată a rezultat că au fost identificate dosarele: 93/2000,

8260/2006 ale Judecătoriei Piatra Neamț, aflate în recurs la Tribunalul Neamț

(adresa Judecătoriei Piatra Neamț nr. 540/P/2008 din 19 aprilie 2008).

Judecătorul E.O. a

soluționat dosarele nr. 592/2004 și nr. 68/2005 ale Judecătoriei Piatra Neamț.

Același petent a reclamat și

hotărârea din dosarul nr. 935/2000 al Judecătoriei Piatra neamț, însă din

relațiile primite de la această instanță cu adresa nr. 68 din 11 iunie 2008 a

rezultat că acest dosar nu a fost soluționat de judecătorii mai sus-menționați.

În dosarul nr. 592/2004 al

Judecătoriei Piatra Neamț a fost pronunțată sentința civilă nr. 2256 din 8

iunie 2004, prin care s-a respins cererea petentului de modificare a titlului

de proprietate nr. 52/1145/28 februarie 1997 în contradictoriu cu Comisia

Comunală Războieni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană Neamț

pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și R.V.C.

Prin decizia civilă nr. 217/AC/2004,

dosar nr. 1468/2004 din 28 octombrie 2004 a Tribunalului Neamț, s-a respins, ca

nefondat, apelul petentului R.V.C. împotriva sentinței civile nr. 2256 din 8

iunie 2004 a Judecătoriei Piatra Neamț.

Prin decizia civilă nr. 641

din 16 iunie 2005, dosar nr. 1600/2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca

nefondat, recursul declarat de petent împotriva deciziei civile nr. 217 din 28

octombrie 2004 a Tribunalului Neamț.

Împotriva deciziei civile nr.

641 din 16 iunie 2005 a Curții de Apel Bacău, petentul a solicitat revizuirea

acesteia, cerere ce i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia civilă nr.

984 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.

În dosarul nr. 68/2005 al

Judecătoriei Piatra Neamț, același judecător E.O. a pronunțat sentința civilă nr.

182 din 17 ianuarie 2006, prin care s-a respins, ca nefondată, acțiunea în

pretenții formulată de petentul R.V.C.

Având în vedere că

hotărârile pronunțate de magistrați sunt supuse doar căilor de atac prevăzute

de lege, pe care petentul le-a exercitat în totalitate a rezultat că hotărârile

celor doi magistrați reclamați de petent au fost verificate sub aspectul

legalității și temeiniciei de către instanțele superioare de control judiciar.

Actele și măsurile dispuse de

cei doi judecători în cadrul legal de soluționare a cauzelor, au fost efectuate

în virtutea atribuțiilor lor de serviciu, neconstatându-se abateri care să se

caracterizeze prin rea-credință sau neglijență și care să afecteze

imparțialitatea actului de justiție.

Activitatea desfășurată de

cei doi judecători în cauzele reclamate, este în conformitate cu atribuțiile și

autoritatea cu care au fost investiți, neexistând dispoziții legale care să

prevadă posibilitatea de reformare a unor hotărâri judecătorești prin angajarea

răspunderii penale a acestora.

Împotriva acestei soluții a

formulat plângere petiționarul R.V.C. Prin rezoluția din 21 iulie 2008, dată de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.

599/II/2/2008 s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată, pe considerentul

că nu poate constitui obiectul unor cercetări penale activitatea desfășurată de

judecători, în condițiile legii, de soluționare a unor dosare.

Instanța, cu ocazia

soluționării plângerii formulate în temeiul prevederilor art. 278

1

C.

proc. pen., a considerat că soluțiile date de procuror sunt legale, motiv

pentru care plângerea formulată a fost respinsă ca nefondată.

Conform prevederilor art. 124

pct. 3 din Constituția României, coroborat cu prevederile art. 2 alin. (3) și art.

4 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și cu art.

3 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, judecătorii sunt

independenți, se supun numai legii, sunt imparțiali și sunt obligați ca, prin

întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și

libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure

un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile

judiciare, indiferent de calitatea acestora.

În raport cu aceste

prevederi în mod corect s-a reținut faptul că, în activitatea judecătorilor

reclamați nu s-au constatat abateri de natură să caracterizeze reaua-credință

sau grava neglijență sau conținutul unei fapte de natură penală. Judecătorul

trebuie să fie echidistant și să asigure pentru toți participanții accesul la

actul de justiție, chiar dacă pentru aceasta este nevoie de a se acorda termene

de judecată.

Având în vedere aspectele de

mai sus, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., se va

respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul R.V.C. în

contradictoriu cu intimații E.O. și M.C., împotriva rezoluției din 21 iulie

2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

în dosarul nr. 599/II/2/2008.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat recurs petiționarul R.V. criticând-o ca nelegală și

netemeinică solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale a intimaților făptuitori E.O. și M.C. pentru

infracțiunea imputată prevăzută de art. 246 C. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică

invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul

declarat de petiționarul R.V.C. se privește, ca nefondat și urmează a fi

respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Aceasta întrucât, în mod

legal, prin conformare la dispozițiile art. 278 alin. (7) C. proc. pen.,

instanța de fond a verificat în mod complet ordonanța nr. 540/P/2008 din 17

iunie 2008, prin care s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale a

intimaților nominalizați (judecători la Judecătoria Piatra Neamț) sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra persoanelor prevăzută de art.

246 C. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și în

lipsa unor noi înscrisuri prezentate și a statuat că ordonanța atacată se

privește ca legală și temeinică.

Înalta Curte are în vedere

că pronunțarea unor soluții care îl nemulțumesc pe petiționarul recurent în

dosarul nr. 1904/2004 al Judecătoriei Piatra Neamț (intimatul M.C.) și,

respectiv, în dosarele numerele 592/2004 și 68/2005 ale aceleiași instanțe

(intimata E.O.) nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii imputate

prin plângerea penală inițială promovată.

Astfel, se constată că

hotărârile judecătorești pronunțate de făptuitorii sus-indicați sunt supuse

doar căilor de atac prevăzute de lege, pe care petentul le-a exercitat în

totalitate, a rezultat că hotărârile celor doi magistrați reclamați de petent

au fost verificate sub aspectul legalității și temeiniciei de către instanțele

superioare de control judiciar.

Actele și măsurile dispuse

de cei doi judecători în cadrul legal de soluționare a cauzelor, au fost

efectuate în virtutea atribuțiilor lor de serviciu, neconstatându-se abateri care

să se caracterizeze prin rea-credință sau neglijență și care să afecteze

imparțialitatea actului de justiție.

Așa fiind, se conchide că în

mod legal, s-a stabilit prin ordonanța deja sus-arătată, și care a fost

menținută prin rezoluția nr. 599/II/2/2008 din 21 iulie 2008 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curta de Apel Bacău de respingere a

plângerii formulate de petiționarul R.V.C. că fapta penală imputată intimaților

E.O. și M.C. nu există.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul R.V., împotriva sentinței penale nr. 138 din 09

octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și

familie.

Obligă recurentul petent la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2009.