ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1570/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1570/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

Prin

sentința penală nr. 9 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Băcău, secția

penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a fost respinsă ca nefondată

plângerea

formulată de petentul R.V. împotriva rezoluției

din 10 octombrie 2008 dată

în dosarul nr. 651/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată

prin rezoluția nr. 855/11/2/2008 din 27 noiembrie 2008 a procurorului general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, menținându-se rezoluția

atacată.

A fost obligat petentul la 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 806/ 32/2008, din data

de 03 decembrie 2008, petentul R.V. a formulat, în conformitate cu dispozițiile

art. 278/1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției din data de 10 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 651/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 855/ll/2/2008

din data de 27 noiembrie 2008, a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău.

În motivare a scrisă a plângerii adresate

instanței petentul a

susținut următoarele:

-

rezoluția este falsă, deoarece

nu cunoaște la care plângere

se referă;

-

nici o dispoziție legală nu permite procurorului

"să amestece mai multe plângeri cu diferite cazuri";

-

rezoluția s-a dat "fără reclamanți și pârâți,

fără interogatoriu";

-   nu a avut cu cine discuta la Parchet pentru a i se spune la ce

plângeri se referă rezoluția.

S-a solicitat ca cercetările să se facă de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece

"procurorii de la Parchetul Curții de Apel Bacău știu să ceară salariu mai

mare și să acopere infractorii", să se dea

rezoluție pentru fiecare plângere și să fie audiat el și intimații.

Analizând actele

și lucrările dosarului instanța de fond reține

următoarele:

Prin rezoluția din data de 10 octombrie

2008, dată în dosarul

nr. 651/P /2008 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 209 alin. (3) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de intimații: C.E.P. (fostă Z.), D.M., M.C., V.B.,

D.M., judecători la Tribunalul Neamț, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de: fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și abuz în serviciu prin

îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Pentru a pronunța această soluție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău a reținut următoarele:

Petentul R.V. s-a adresat cu o plângere la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, înregistrată la nr. 11540 din 11 iunie 2008, prin

care a reclamat pe judecătorii de la Tribunalul Neamț care au soluționat

dosarul acestei instanțe nr. 404/103/2008 de comiterea infracțiunii de fals, în

sensul că au refuzat să-i dea termen pentru studierea întâmpinării depuse în

această cauză.

Această plângere a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău la data de 23 iunie 2008 și înregistrată la numărul de dosar menționat

mai sus.

De asemenea, petentul s-a mai adresat cu altă plângere la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrată la nr. 13818/2008 la

03 iulie 2008, prin care a reclamat judecătorii din completul de judecată de la

Tribunalul Neamț care

au soluționat dosarul

acestei instanțe nr. 1/279/2000 de comiterea

infracțiunilor de abuz în

serviciu și fals, constând în aceea că nu i-au acordat termen pentru a cunoaște

soluția din două dosare penale având ca obiect "furtul moșteniri

sale".

De asemenea, petentul reclamă că președintele acestui complet de

judecată a soluționat cauza din acest dosar și alte

dosare cu încălcarea mai multor dispoziții din Codul de procedură

civilă,

Codul de procedură penală și Constituția României.

Această a doua plângere a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Bacău la data de 14 iulie 2008, la dosarul cu numărul mai sus indicat.

Din examinarea actelor premergătoare începerii urmăririi

penale administrate în prezenta cauză, respectiv

relațiile primite de

la Tribunalul Neamț, se reține următoarea situație

de fapt:

În dosarul nr. 404/103/2008 al Tribunalului Neamț, R.V. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei civile

nr. 309/RC din 08 martie 2007 a Tribunalului Neamț, pronunțată în

dosarul nr. 913/103/2007, în contradictoriu cu intimații S.M.I.,

S.M.B.

și R.I.

La termenul din 03 iunie 2008 procuratorul contestatorului R.D.V., a

solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării.

Instanța de judecată analizând această cerere a contestatorului a

respins-o pe motiv că era al patrulea termen

acordat

în cauză, iar pentru pregătirea apărării contestatorului i-au

fost

acordate două termene, la 8 aprilie 2008 și 06 mai 2008.

De asemenea, instanța de judecată la respingerea cererii

contestatorului a avut în vedere și natura

litigiului care presupunea

soluționarea cauzei cu celeritate.

Prin decizia civilă nr. 653/RC din data de 03 iunie 2008 a Tribunalului

Neamț, pronunțată de judecătorii C.E.P. (fostă Z.), D.M. și

M.C., s-a respins ca inadmisibilă contestația în

anulare

formulată de R.V. împotriva deciziei civile 309/RCJ din 08

martie 2007 a Tribunalului Neamț.

Contestatorul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată

intimaților. Decizia a rămas irevocabilă.

În dosarul nr. 1/279/2000 al Tribunalului

Neamț, R.V.

a formulat recurs împotriva sentinței civile

nr. 1575 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamț în contradictoriu cu

intimații pârâți R.V.C., C.A., D.S., P.V.M., D.C., R.I., prin care s-a

soluționat

acțiune a de partaj succesoral

formulată de acesta.

La termenul din 18 iunie 2008, recurentul reclamant R.V. a depus două

citații cu care a dovedit că are dosare penale

cu intimații pârâți și a cerut un nou termen de judecată.

Instanța de judecată constituită în completul format din judecătorii: C.P.,

V.B. și D.M., a respins cererea recurentului reclamant, pe motiv că dosarul se

afla la al optulea termen de judecată, iar plângerile penale ale

acestuia nu sunt temei pentru amânarea judecății.

Prin decizia civilă nr. 711/RC din data de 18 iunie 2008 a Tribunalului

Neamț, completul mai sus menționat a respins ca nefondat recursul declarat de

reclamantul R.V.V.

împotriva sentinței

civile nr. 1575 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra

Neamț, decizia

fiind irevocabilă.

Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că judecătorii mai

sus menționați au soluționat cele două cauze cu

respectarea dispozițiilor din Codul de procedură civilă.

Președintele completelor de judecată, același judecător C.E.P. (fostă Z.),

a condus ședințele de judecată pentru soluționarea celor două dosare,

îndeplinind toate îndatoririle pe care le are de la lege și a decis asupra

cererilor formulate de R.V. după ce au fost analizate în prealabil.

Cererile formulate de R.V. au fost

respinse motivat.

Utilitatea cererilor și concludenta

probelor administrate, într-o cauză este apreciată de instanța care judecă

cauza respectivă, iar

justețea măsurilor dispuse se

verifică în cadrul jurisdicțional, prin

intermediul

căilor de atac prevăzute și exercitate conform legii.

Activitatea judecătorilor mai sus menționați, în soluționarea celor

două dosare, nu este de natură penală, fapt pentru care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de aceștia pentru infracțiunile de: fals intelectual,

prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și abuz în serviciu prin îngrădirea

unor drepturi, prevăzute de art. 247 C. pen., cu aplicarea art. 33lit. a) C.

pen.

Î

mpotriva acestei rezoluții

petentul a formulat, în conformitate

cu prevederile art. 275- 278

plângere, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, deoarece prin

modul în care au judecat

cauzele în care

acesta a fost parte, au nesocotit dispozițiile legale,

obligațiile de

serviciu, aspecte ce caracterizează conținutul constitutiv al faptelor

reclamate.

Prin rezoluția nr. 855/11/2/2008 din data de 27 noiembrie 2008, a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în

temeiul art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă plângere a formulată de

petent.

Pentru a pronunța această soluție, procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Judecătorii P.C.E., M.D. și C.M., în dosarul 404/103/2008 al

Tribunalului Neamț, au soluționat conte stația în anulare formulată de R.V.

împotriva deciziei 309/RC din 8 martie 2007 a Tribunalului Neamț, pronunțată în

dosarul 913/103/2007 în contradictoriu cu intimații S.M.I., S.M.B. și R.I.

Completul format din judecătorii P.C., B.V. și M.D., a judecat recursul

formulat de R.V. împotriva sentinței civile 1575 din 13 aprilie 2007 a

Judecătoriei Piatra Neamț.

Nemulțumirile petentului se referă la modul în care au fost soluționate

anumite cereri ale petentului pe parcursul judecății (privind amânarea

judecății pentru anumite motive invocate de petent).

În considerentele rezoluției au fost examinat modul de soluționare a

cererilor formulate de petent, de către judecători,

neconstatându-se nesocotirea dispozițiilor legale.

Activitatea de soluționare a unor cauze de către judecători nu poate

forma obiectul unor sesizări de natură penală, controlul legalității și

temeiniciei soluțiilor adoptate făcându-se cu ocazia exercitării căilor de

atac.

Nemulțumit și de această soluție, în

cadrul termenului legal,

petentul a formulat, în

conformitate cu prevederile art. 278/1 C. proc. pen., plângere la instanța de

judecată, susținând că soluțiile date în cauză sunt nelegale și netemeinice

pentru

aspectele arătate în partea

introductivă a considerentelor prezentei

hotărâri.

Analizând soluțiile date de procuror în raport de motivele plângerii,

Curtea de apel a constatat că Parchetul a reținut în rezoluțiile atacate o

situație de fapt corespunzătoare probelor administrate și în mod corect a

adoptat o soluție de netrimitere în judecată a intimaților - judecători,

întrucât faptele nu există, soluția de netrimitere în judecată fiind legală și

temeinică, astfel încât plângerea urmează a fi respinsă pentru următoarele

considerente:

Petentul a făcut o practică din a tergiversa soluționarea cauzelor în

care are calitatea de parte, din a avea a avea o atitudine ireverențioasă față

de instanțele de judecată, chiar

sfidătoare,

din a formula în mod neîntemeiat cererii de recuzare a

magistraților

judecători, precum și plângeri penale împotriva

acestora, a polițiștilor din poliția judiciară, a

magistraților-procurori,

etc.

Astfel, petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău cu plângere împotriva intimatelor: F.L., B.G. și S.D.,

magistrații la Tribunalul Neamț, solicitând să se

efectueze cercetări

penale împotriva acestora, susținând că : "m-au

judecat fals în ziua de 09 august 2007 în dosarul nr. 1105/103/2006",

"prin abuz de

funcție și putere fiind

influențate de un coleg au primit mită de la un

infractor",

"judecătoarea F. a ordonat, dirijat, poliția,

experții-medici să facă contra mea cercetare și expertize false

...",

"nu mi-a acordat să studiez venită de la Institutul

Național de medicină Legală "Mina Minovici", " polițistul de la

Viișoara nu a

făcut cercetare, a copita

niște cate din dosar, făcând referate false împotriva mea, cum i-a fost

ordonat", "acești trei judecători au pus

jandarmii să amendeze

un om handicapat din cauză că 2 medici

au

cerut bani cu sacul, unde mi-au fixat piciorul drept mai scurt, cu

tije,

care nu mă pot întreține" ,"procurorii au făcut rezoluții false în

toate cauzele contra mea".

Prin rezoluția din data de 22 ianuarie 2008, dată de Parchetul de pe

lângă Curte de Apel Bacău în dosarul nr. 498/P/2007, în temeiul art. 228 alin.

(6), cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus

neînceperea urmăririi penale față de F.L.,

B.G. și S.D., pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în

serviciu, prevăzută de art. 246 C. proc. pen.

,

întrucât faptele nu s-au confirmat.

Prin rezoluția nr. 151/11/2/2008 din data

de 25 februarie 2008 a

Procurorului general al Parchetului

de pe lângă

Curtea

de Apel Bacău, în

temeiul art. 275-278 C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petent.

C

urtea de Apel Bacău, prin sentința

penală nr. 62 din data de 17 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr.

149/32/2008, plângere a fost

respinsă ca nefondată.

Petentul R.V. a formulat o plângere penală și împotriva magistratului

procuror H.G. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, pentru faptul că ar

fi comis unele abuzuri profitând de funcția deținută.

Prin rezoluția din data de 636/P/2008 din data de 15 septembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., cu

art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi

penale față de magistratul procuror H.G., deoarece

nu a rezultat săvârșirea vreunei infracțiuni, soluție menținută prin rezoluția

nr. 795/ll/2/2008 din data de 28 octombrie 2008, dată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care, în baza art. 275-278 C.

proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petent.

Prin sentința penală nr. 179 din data de 11 decembrie 2008,

pronunțată de

Curtea

de Apel Bacău, în dosarul nr. 707/32/2008, în

temeiul

art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată

plângerea formulată de petent.

Șirul exemplelor poate continua și acest lucru va rezulta și din

aspectele care vor fi prezentate mai jos.

Pentru comportamentul ireverențios, Curtea

a făcut aplicarea

art. 198 alin. (4) lit. h) C. proc. pen.

și a dispus aplicarea unei amenzi judiciare.

La termenul de judecată din data de 18 decembrie 2008 petentul a

formulat cerere de recuzare a președintelui completului de

judecată, susținând că a mai soluționat și alte

cauze în care a avut

calitatea de parte și i-a respins acțiunile, că i-a

favorizat pe infractori, fiindu- i furată moștenirea.

Prin încheierea din data de 29 decembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, în

temeiul art. 51 C. proc. pen., a respins ca

nefondată

cererea de recuzare formulată de petent.

Văzând că i-a fost respinsă cererea de recuzare la termenul din data de

15 ianuarie 2009, din dorința de a tergiversa soluționarea cauzei, petentul a

solicitat termen pentru că a formulat plângere

penală împotriva președintelui completului de judecată și pentru a

depune

înscrisuri, fără a preciza ce înscrisuri și ce anume dorea să dovedească cu

acestea.

Curtea, văzând și data introducerii plângerii și prevederile art. 278/1

alin. (12) C. proc. pen., text potrivit căruia "judecătorul este obligat

să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea

acesteia", a respins cererea petentului.

După ce Curtea a acordat cuvântul părților pe fondul plângerii,

petentul a părăsit sala de ședință, refuzând să pună concluzii.

De altfel așa cum rezultă și din

conținutul plângerilor penale

formulate împotriva

magistraților și prin afirmațiile făcute în fața instanțelor de judecată,

susținerile petentului constituie infracțiune a de sfidare a organelor

judiciare, prevăzută de art. 272/1 C. pen., modificat și completat prin O.U.G.

nr. 198/2008, impunându-se luarea măsurilor

prevăzute

de lege împotriva acestuia.

În aceeași notă a plângerilor repetate formulate împotriva

magistraților, petentul R.V. a formulat două plângeri la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, înregistrate sub nr. 11540 din 11 iunie 2008 și,

respectiv, 13.818/2008, plângeri care au fost înaintate spre competentă

soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care a reclamat

pe judecătorii de la Tribunalul Neamț care au soluționat dosarul acestei

instanțe nr. 404/103/2008, susținând că magistrații

au refuzat să-i dea termen pentru studierea întâmpinării depuse în

această

cauză și, respectiv, dosarul nr. 1/279/2000 pentru

săvârșirea infracțiunii de fals, de comiterea infracțiunilor de abuz în

serviciu

și fals, constând în aceea că nu i-au acordat termen

pentru a cunoaște soluția din două dosare penale având ca obiect

"furtul

moșteniri sale".

De asemenea, petentul a mai susținut că președintele

acestui din urmă complet de judecată a soluționat

cauza din acest

dosar și alte dosare cu încălcarea mai multor dispoziții

din Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală și Constituția

României.

Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de fond constată

următoarele:

Petentul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile

nr. 309/RC din 08 martie 2007 a Tribunalului Neamț, pronunțată în

dosarul nr. 913/103/2007, în contradictoriu cu

intimații S.M.I.

, S.M.B. și R.I., cauza fiind înregistrată sub nr.

404/103/2008.

La termenul din 03 iunie 2008, procuratorul contestatorului, R.D.V. a

solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării.

Determinat de faptul că instanța de judecată, constituită din

judecătorii: C.E.P. (fostă Z.), D.M. și M.C., mai acordase contestatorului două

termene tot pentru pregătirea apărării, la 8 aprilie 2008 și 06 mai 2008,

precum și natura litigiului, care presupunea soluționarea cu celeritate,

cererea i-a fost respinsă.

Prin decizia civilă nr. 653/RC din data de 03 iunie 2008, pronunțată de

Tribunalul Neamț, contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, iar

contestatorul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată către

intimați. Decizia a rămas irevocabilă.

În conformitate cu prevederile art. 156 alin. (1) C. proc. civ.,

instanța poate acorda un singur termen pentru lipsă de

apărare și chiar și în aceste condiții, doar atunci când cererea este

temeinic

motivată, ori instanța mai acordase două astfel de termene.

Astfel că Tribunalul a respins în mod legal cererea de amânare

formulată de petentul-contestator, prin această cerere petentul neurmărind

altceva decât, așa cum procedează în mod obișnuit, să tergiverseze soluționarea

cauzelor și să mai găsească un pretext de a mai formula o plângere penală

împotriva magistraților judecători.

În ceea ce privește cea de-a doua plângere penală, petentul a declarat

recurs împotriva sentinței civile nr. 1575 din data de 13 aprilie 2007 a

Judecătoriei Piatra Neamț în contradictoriu cu intimații - pârâți: R.V.C.,

O.A., D.S., P.V.M., D.C. și R.I., prin care s-a soluționat acțiunea de partaj

succesoral formulată de

acesta, cauza fiind

înregistrată sub nr. 1/279/2000.

La termenul din 18 iunie 2008, recurentul reclamant R.V. a depus două

citații prin care a susținut că are dosare penale cu intimații pârâți și a

cerut un nou termen de judecată.

Instanța de judecată constituită în completul format din judecătorii: C.P.,

V.B. și D.M., motivat de faptul că plângerile penale nu constituiau temei

pentru amânarea soluționării cauzei, iar dosarul se afla la al optulea termen

de judecată, a respins cererea recurentului - reclamant.

Tribunalul Neamț, prin decizia civilă nr. 711/RC din data de

18 iunie 2008, pronunțată de completul de

judecată mai sus arătat, a

respins ca nefondat recursul declarat de

reclamantul R.V.V. împotriva sentinței civile nr. 1575 din 13 aprilie 2007 a

Judecătoriei Piatra Neamț, decizia fiind irevocabilă.

Și în această cauză civilă petentul a folosit aceleași mijloace de

tergiversare a soluționării cauzei, de exercitarea abuzivă a drepturilor

procesuale, formulând plângerii pentru pretinse fapte penale săvârșite de

adversarii săi din cauza având ca obiect "partaj succesoral".

Se impune a arăta că în aceeași notă, petentul a formulat la data de 07

decembrie 2007, plângere penală și împotriva expertului A.C., care a efectuat expertiza

tehnică în cauza civilă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals

intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., plângere adresată Parchetul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Plângerea a fost transmisă spre competentă soluționare

Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.

Prin rezoluția din 14 februarie 2008, dată în dosarul nr. 6236/P/2007,

procurorul V.M.L., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, a

confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea

penală față de expertul tehnic, A.C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât s-a constatat că fapta nu există.

Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul R.V., plângerea

fiindu-i respinsă prin rezoluția nr. 935/ll/2/2008, din data de 13 mai 2008 a

primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.

S-a apreciat, pe baza probelor administrate, că A.C. nu a înserat în

cuprinsul documentelor întocmite date neconforme cu realitatea.

În aceste condiții petentul a formulat plângere penală împotriva

magistratului - procuror V.M.L., susținând că a atestat aspecte nereale în

conținutul rezoluției

nr. 6236/P/2007,

privindu-l pe expertul tehnic A.C.

și a determinat organele de cercetare

penală să întocmească

referatul de

terminare a cercetărilor cu un conținut fals.

În plângere petentul a susținut că:

-   intimatul - procuror, care are rude în localitatea unde sunt "infractorii"

și având ură pe el, a falsificat mai multe rezoluții;

-     intimatul-procuror "a acoperit" expertul, care a făcut expertiza

în lipsa părților și a făcut propunerea de lotizare, "vânzând"

pârâților moștenirea sa;

-

s-a refuzat a se efectua o cercetare la fața

locului, toate lucrările fiind făcute din birou;

-

intimatul-procuror "a

primit făgăduieli de daruri de la colegii

ei, care au

primit mită o bucată de teren de la un infractor" și din acest motiv,

petentul susține că i se fură sănătatea și moștenirea;

Prin rezoluția nr. 984/P/2008 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de V.M.L. procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria

Piatra Neamț, împotriva căreia s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289, art. 246 și art. 25, raportat

la art. 289 C. pen., deoarece aceste fapte nu există.

Prin rezoluția nr. 673/ll/2/2008, din data de

08 septembrie 2008, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, plângerea petentului a fost respinsă.

Curtea de Apel Bacău, prin sentința penală nr.

139 din data de 09 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 567/32/2008, în

temeiul

art. 278/1 alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins ca nefondată

plângerea formulată de petent.

În mod legal

Tribunalul Neamț a respins cererea de amânare

în dosarul

nr. 1/279/2000, deoarece motivul invocat nu putea constitui temei de amânare.

În primul rând nu a rezultat dacă plângerile

penale aveau o legătură directă cu cauza dedusă judecății și dacă ar fi avut

vreo înrâurire asupra soluției din cauza civilă dedusă judecății.

Desigur că alta ar fi fost situația în care

s-ar fi început urmărirea penală pentru infracțiuni care ar fi avut o înrâurire

asupra hotărârii care urma să se pronunțe, când, în conformitate cu prevederile

art. 244 alin. (2) C. proc. pen., petentul ar fi

putut solicita, iar instanța ar fi putut suspenda judecarea recursului.

Chiar în

condițiile în care un judecător, un martor sau expert,

care

a luat parte la judecată, va fi condamnat definitiv pentru o infracțiune

privitoare la pricina civilă, sau dacă hotărârea pronunțată s-a dat în temeiul

unui înscris declarat fals în urma

judecății

petentul are posibilitatea să formuleze, în conformitate cu

prevederile

art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., cerere de revizuire a sentinței

pronunțate în acțiunea de "partaj succesoral".

În ceea ce

privește motivele din plângerea scrisă, Curtea de

apel a

constatat că acestea sunt nefondate pentru considerente care vor fi prezentate.

În motivare a scrisă a plângerii adresate

instanței petentul a susținut că rezoluția este falsă, deoarece nu cunoaște la

care plângere se referă.

Din conținutul rezoluției nr. 651/P din 10

octombrie 2008 și nr. 855/ll/2/2008 din data de 27 noiembrie 2008, copii ale

rezoluțiilor care au fost

comunicate

petentul potrivit art. 278 alin. (3)/1 C. proc. pen.,

rezultă cu

claritate la care plângeri se referă, fiind indicate datele formulării

plângerilor, numele intimaților-judecători, cauzele soluționate de aceștia,

faptele imputate de petent acestora, etc.

Apoi, vina necunoașterii

plângerii la care se referă rezoluțiile

aparține

petentului, care prin numărul foarte mare de plângeri penale formulate nici

acesta nu mai cunoaște pe cine a reclamat.

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, constatând că

plângerile se

referă la același fapte imputate judecătorilor de la Tribunalul Neamț, unul

dintre magistrați fiind reclamat în ambele plângerii, s-a pronunțat printr-o

singură rezoluție cu privire la ambele plângeri.

De altfel,

plângerea la instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen.,

vizează doar soluțiile procurorului

de netrimitere în

judecată, iar nu cele de reunire a unor cauze.

În cauză nu s-a

început urmărire penală, efectuându-se doar

acte premergătoare, astfel încât nu era

obligatorie audierea părților

de organul de urmărire

penală.

Competența efectuării urmăririi penale este

stabilită de dispozițiile procedurale și nu este la latitudinea persoanei

vătămate, astfel că solicitarea ca cercetările să se facă de Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este nefondată.

Cât privește celelalte motive din plângere

acestea sunt fără relevanță cu privire la soluțiile date în cauză.

Apoi, din

interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, art. 17 din Legea nr. 304/2004,

republicată,

art. 1 alin. (4) și art. 129 din Constituția României revizuită, rezultă fără

echivoc faptul că exercitarea dreptului de sesizare al persoanelor în legătura

cu activitatea sau conduita judecătorilor nu poate pune în discuție soluțiile

pronunțate prin hotărâri judecătorești.

Eventualele încălcări ale normelor legale de

drept procesual și sau de drept substanțial de intimații-judecători pot fi

analizate exclusiv pe căile legale de atac.

A concluziona altfel înseamnă a accepta că o

hotărâre judecătorească ar putea fi supusă simultan și paralel unui control de

legalitate de către o autoritate a statului, alta decât o instanță de judecată,

ceea ce nici Constituția, nici legile de organizarea judecătorească și

Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu permit. Conform jurisprudenței

CE.D.O. procurorul nu este

considerat

magistrat în sensul art. 5 alin. (3) din Convenție. Totodată,

s-ar aduce

atingere autorității de lucru judecat.

Acest lucru nu

înseamnă că sunt nesocotite dispozițiile art. 16

alin. (2)

din Constituția României și nici cu art. 7 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Nu poate constitui faptă penală și implicit nu

poate fi angajată răspunderea penală a unui magistrat, activitatea desfășurată

cu prilejul unor acte sau măsuri efectuate, în

exercitarea întocmai a funcției și a adoptării unei soluții.

Rezultă că organului de urmărire penală și/sau

unei alte

instanțe judecătorești îi este

interzis prin Constituție și lege să facă

cercetări și/sau aprecieri cu privire

la activitatea de judecată a unui magistrat.

Soluțiile date de intimații-judecători sunt

rezultatul interpretării date probelor din dosarele menționate mai sus, al aplicării

dispozițiilor legale, verificarea legalității și temeinicei

hotărârilor pronunțate acestora, inclusiv a

încheierilor interlocutorii,

fiind atributul exclusiv al instanțelor de

control judiciar, prin exercitarea de partea nemulțumită a căilor legale de

atac.

Pentru toate

aceste considerente, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

fost respinsă ca nefondată plângerea

formulată de petent

și a fost menținută rezoluția atacată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

petentul, susținând în esență aceleași motive care au stat la baza plângerii pe

care a adresat-o instanței de fond.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

criticilor formulate și din oficiu conform art. 385/6alin. (3) C. proc. pen., Curtea

constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 246 C. pen., constituie

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului

public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu

îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta

cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În ce privește activitatea magistraților, atribuțiile

lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv

interpretării și aplicării dispozițiilor legale în acord cu principiile

dreptului substanțial și ale celui procedural.

Eventualele erori apărute în acest proces de

interpretare și

aplicare a legii nu

echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor

de serviciu, în

sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de

atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și

justificarea existenței lor.

În acest context, nemulțumirile părților

dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să

îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se

obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri

penale împotriva magistratului (magistraților) care au soluționat cauza.

Răspunderea penală a magistraților poate fi

pusă în discuție, cu referire la infracțiunea analizată, numai în situațiile în

care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut

caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea

intereselor legale ale unei persoane.

În speță, petentul a formulat plângere penală

împotriva intimaților, reclamând atât măsurile pe care aceștia în calitate de

judecători, le-au dispus în unele cauze civile ale

petentului, cât și soluțiile pronunțate în respectivele cauze.

Aceste măsuri pot fi cenzurate numai cu ocazia

exercitării

căilor de atac, prevăzute de

lege și exercitate conform dispozițiilor

legale. În aceleași condiții

putând fi desființate sau modificate și hotărârile judecătorești, potrivit art.

17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În mod corect s-a reținut atât de către

procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic

superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu soluționarea plângerii

împotriva soluției procurorului că în cauză nu sunt întrunite cerințele

prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimații

judecători a infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen.

și a celorlalte care au format obiectul cercetărilor, astfel încât recursul de

față este nefondat și urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către

stat conform art.192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul R.V. împotriva sentinței penale nr. 9 din 15 ianuarie 2009

a Curții de Apel Băcău, secția penală, cauze

minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie

2009.