ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1570/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 9 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Băcău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul R.V. împotriva rezoluției din 10 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 651/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 855/11/2/2008 din 27 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, menținându-se rezoluția atacată. A fost obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 806/ 32/2008, din data de 03 decembrie 2008, petentul R.V.

a formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției din data de 10 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 651/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 855/ll/2/2008 din data de 27 noiembrie 2008, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. În motivare a scrisă a plângerii adresate instanței petentul a susținut următoarele: - rezoluția este falsă, deoarece nu cunoaște la care plângere se referă; - nici o dispoziție legală nu permite procurorului "să amestece mai multe plângeri cu diferite cazuri"; - rezoluția s-a dat "fără reclamanți și pârâți, fără interogatoriu"; - nu a avut cu cine discuta la Parchet pentru a i se spune la ce plângeri se referă rezoluția.

S-a solicitat ca cercetările să se facă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece "procurorii de la Parchetul Curții de Apel Bacău știu să ceară salariu mai mare și să acopere infractorii", să se dea rezoluție pentru fiecare plângere și să fie audiat el și intimații. Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond reține următoarele: Prin rezoluția din data de 10 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 651/P /2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 209 alin. (3) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații: C.E.P.

(fostă Z.), D.M., M.C., V.B., D.M., judecători la Tribunalul Neamț, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pentru a pronunța această soluție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele: Petentul R.V. s-a adresat cu o plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrată la nr. 11540 din 11 iunie 2008, prin care a reclamat pe judecătorii de la Tribunalul Neamț care au soluționat dosarul acestei instanțe nr. 404/103/2008 de comiterea infracțiunii de fals, în sensul că au refuzat să-i dea termen pentru studierea întâmpinării depuse în această cauză.

Această plângere a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 23 iunie 2008 și înregistrată la numărul de dosar menționat mai sus. De asemenea, petentul s-a mai adresat cu altă plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrată la nr. 13818/2008 la 03 iulie 2008, prin care a reclamat judecătorii din completul de judecată de la Tribunalul Neamț care au soluționat dosarul acestei instanțe nr. 1/279/2000 de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals, constând în aceea că nu i-au acordat termen pentru a cunoaște soluția din două dosare penale având ca obiect "furtul moșteniri sale". De asemenea, petentul reclamă că președintele acestui complet de judecată a soluționat cauza din acest dosar și alte dosare cu încălcarea mai multor dispoziții din Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală și Constituția României.

Această a doua plângere a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 14 iulie 2008, la dosarul cu numărul mai sus indicat. Din examinarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale administrate în prezenta cauză, respectiv relațiile primite de la Tribunalul Neamț, se reține următoarea situație de fapt: În dosarul nr. 404/103/2008 al Tribunalului Neamț, R.V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 309/RC din 08 martie 2007 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul nr. 913/103/2007, în contradictoriu cu intimații S.M.I., S.M.B. și R.I. La termenul din 03 iunie 2008 procuratorul contestatorului R.D.V., a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării.

Instanța de judecată analizând această cerere a contestatorului a respins-o pe motiv că era al patrulea termen acordat în cauză, iar pentru pregătirea apărării contestatorului i-au fost acordate două termene, la 8 aprilie 2008 și 06 mai 2008. De asemenea, instanța de judecată la respingerea cererii contestatorului a avut în vedere și natura litigiului care presupunea soluționarea cauzei cu celeritate. Prin decizia civilă nr. 653/RC din data de 03 iunie 2008 a Tribunalului Neamț, pronunțată de judecătorii C.E.P. (fostă Z.), D.M. și M.C., s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de R.V. împotriva deciziei civile 309/RCJ din 08 martie 2007 a Tribunalului Neamț. Contestatorul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată intimaților.

Decizia a rămas irevocabilă. În dosarul nr. 1/279/2000 al Tribunalului Neamț, R.V. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1575 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamț în contradictoriu cu intimații pârâți R.V.C., C.A., D.S., P.V.M., D.C., R.I., prin care s-a soluționat acțiune a de partaj succesoral formulată de acesta. La termenul din 18 iunie 2008, recurentul reclamant R.V. a depus două citații cu care a dovedit că are dosare penale cu intimații pârâți și a cerut un nou termen de judecată. Instanța de judecată constituită în completul format din judecătorii: C.P., V.B. și D.M., a respins cererea recurentului reclamant, pe motiv că dosarul se afla la al optulea termen de judecată, iar plângerile penale ale acestuia nu sunt temei pentru amânarea judecății.

Prin decizia civilă nr. 711/RC din data de 18 iunie 2008 a Tribunalului Neamț, completul mai sus menționat a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.V.V. împotriva sentinței civile nr. 1575 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamț, decizia fiind irevocabilă. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că judecătorii mai sus menționați au soluționat cele două cauze cu respectarea dispozițiilor din Codul de procedură civilă. Președintele completelor de judecată, același judecător C.E.P. (fostă Z.), a condus ședințele de judecată pentru soluționarea celor două dosare, îndeplinind toate îndatoririle pe care le are de la lege și a decis asupra cererilor formulate de R.V.

după ce au fost analizate în prealabil. Cererile formulate de R.V. au fost respinse motivat. Utilitatea cererilor și concludenta probelor administrate, într-o cauză este apreciată de instanța care judecă cauza respectivă, iar justețea măsurilor dispuse se verifică în cadrul jurisdicțional, prin intermediul căilor de atac prevăzute și exercitate conform legii. Activitatea judecătorilor mai sus menționați, în soluționarea celor două dosare, nu este de natură penală, fapt pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia pentru infracțiunile de: fals intelectual, prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzute de art. 247 C. pen., cu aplicarea art. 33lit. a) C. pen. Î mpotriva acestei rezoluții petentul a formulat, în conformitate cu prevederile art. 275- 278 plângere, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, deoarece prin modul în care au judecat cauzele în care acesta a fost parte, au nesocotit dispozițiile legale, obligațiile de serviciu, aspecte ce caracterizează conținutul constitutiv al faptelor reclamate. Prin rezoluția nr. 855/11/2/2008 din data de 27 noiembrie 2008, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă plângere a formulată de petent.

Pentru a pronunța această soluție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele: Judecătorii P.C.E., M.D. și C.M., în dosarul 404/103/2008 al Tribunalului Neamț, au soluționat conte stația în anulare formulată de R.V. împotriva deciziei 309/RC din 8 martie 2007 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul 913/103/2007 în contradictoriu cu intimații S.M.I., S.M.B. și R.I. Completul format din judecătorii P.C., B.V. și M.D., a judecat recursul formulat de R.V. împotriva sentinței civile 1575 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamț. Nemulțumirile petentului se referă la modul în care au fost soluționate anumite cereri ale petentului pe parcursul judecății (privind amânarea judecății pentru anumite motive invocate de petent).

În considerentele rezoluției au fost examinat modul de soluționare a cererilor formulate de petent, de către judecători, neconstatându-se nesocotirea dispozițiilor legale. Activitatea de soluționare a unor cauze de către judecători nu poate forma obiectul unor sesizări de natură penală, controlul legalității și temeiniciei soluțiilor adoptate făcându-se cu ocazia exercitării căilor de atac. Nemulțumit și de această soluție, în cadrul termenului legal, petentul a formulat, în conformitate cu prevederile art. 278/1 C. proc. pen., plângere la instanța de judecată, susținând că soluțiile date în cauză sunt nelegale și netemeinice pentru aspectele arătate în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri.

Analizând soluțiile date de procuror în raport de motivele plângerii, Curtea de apel a constatat că Parchetul a reținut în rezoluțiile atacate o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate și în mod corect a adoptat o soluție de netrimitere în judecată a intimaților - judecători, întrucât faptele nu există, soluția de netrimitere în judecată fiind legală și temeinică, astfel încât plângerea urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente: Petentul a făcut o practică din a tergiversa soluționarea cauzelor în care are calitatea de parte, din a avea a avea o atitudine ireverențioasă față de instanțele de judecată, chiar sfidătoare, din a formula în mod neîntemeiat cererii de recuzare a magistraților judecători, precum și plângeri penale împotriva acestora, a polițiștilor din poliția judiciară, a magistraților-procurori, etc. Astfel, petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu plângere împotriva intimatelor: F.L., B.G.

și S.D., magistrații la Tribunalul Neamț, solicitând să se efectueze cercetări penale împotriva acestora, susținând că : "m-au judecat fals în ziua de 09 august 2007 în dosarul nr. 1105/103/2006", "prin abuz de funcție și putere fiind influențate de un coleg au primit mită de la un infractor", "judecătoarea F. a ordonat, dirijat, poliția, experții-medici să facă contra mea cercetare și expertize false ...", "nu mi-a acordat să studiez venită de la Institutul Național de medicină Legală "Mina Minovici", " polițistul de la Viișoara nu a făcut cercetare, a copita niște cate din dosar, făcând referate false împotriva mea, cum i-a fost ordonat", "acești trei judecători au pus jandarmii să amendeze un om handicapat din cauză că 2 medici au cerut bani cu sacul, unde mi-au fixat piciorul drept mai scurt, cu tije, care nu mă pot întreține" ,"procurorii au făcut rezoluții false în toate cauzele contra mea". Prin rezoluția din data de 22 ianuarie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curte de Apel Bacău în dosarul nr. 498/P/2007, în temeiul art. 228 alin. (6), cu art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.L., B.G. și S.D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. proc. pen. , întrucât faptele nu s-au confirmat. Prin rezoluția nr. 151/11/2/2008 din data de 25 februarie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petent. C urtea de Apel Bacău, prin sentința penală nr. 62 din data de 17 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr. 149/32/2008, plângere a fost respinsă ca nefondată. Petentul R.V. a formulat o plângere penală și împotriva magistratului procuror H.G. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, pentru faptul că ar fi comis unele abuzuri profitând de funcția deținută.

Prin rezoluția din data de 636/P/2008 din data de 15 septembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror H.G., deoarece nu a rezultat săvârșirea vreunei infracțiuni, soluție menținută prin rezoluția nr. 795/ll/2/2008 din data de 28 octombrie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care, în baza art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petent. Prin sentința penală nr. 179 din data de 11 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 707/32/2008, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent. Șirul exemplelor poate continua și acest lucru va rezulta și din aspectele care vor fi prezentate mai jos. Pentru comportamentul ireverențios, Curtea a făcut aplicarea art. 198 alin. (4) lit. h) C. proc. pen. și a dispus aplicarea unei amenzi judiciare. La termenul de judecată din data de 18 decembrie 2008 petentul a formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, susținând că a mai soluționat și alte cauze în care a avut calitatea de parte și i-a respins acțiunile, că i-a favorizat pe infractori, fiindu- i furată moștenirea. Prin încheierea din data de 29 decembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 51 C. proc.

pen., a respins ca nefondată cererea de recuzare formulată de petent. Văzând că i-a fost respinsă cererea de recuzare la termenul din data de 15 ianuarie 2009, din dorința de a tergiversa soluționarea cauzei, petentul a solicitat termen pentru că a formulat plângere penală împotriva președintelui completului de judecată și pentru a depune înscrisuri, fără a preciza ce înscrisuri și ce anume dorea să dovedească cu acestea. Curtea, văzând și data introducerii plângerii și prevederile art. 278/1 alin. (12) C. proc. pen., text potrivit căruia "judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia", a respins cererea petentului. După ce Curtea a acordat cuvântul părților pe fondul plângerii, petentul a părăsit sala de ședință, refuzând să pună concluzii.

De altfel așa cum rezultă și din conținutul plângerilor penale formulate împotriva magistraților și prin afirmațiile făcute în fața instanțelor de judecată, susținerile petentului constituie infracțiune a de sfidare a organelor judiciare, prevăzută de art. 272/1 C. pen., modificat și completat prin O.U.G. nr. 198/2008, impunându-se luarea măsurilor prevăzute de lege împotriva acestuia. În aceeași notă a plângerilor repetate formulate împotriva magistraților, petentul R.V.

a formulat două plângeri la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrate sub nr. 11540 din 11 iunie 2008 și, respectiv, 13.818/2008, plângeri care au fost înaintate spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care a reclamat pe judecătorii de la Tribunalul Neamț care au soluționat dosarul acestei instanțe nr. 404/103/2008, susținând că magistrații au refuzat să-i dea termen pentru studierea întâmpinării depuse în această cauză și, respectiv, dosarul nr. 1/279/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de fals, de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals, constând în aceea că nu i-au acordat termen pentru a cunoaște soluția din două dosare penale având ca obiect "furtul moșteniri sale". De asemenea, petentul a mai susținut că președintele acestui din urmă complet de judecată a soluționat cauza din acest dosar și alte dosare cu încălcarea mai multor dispoziții din Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală și Constituția României.

Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de fond constată următoarele: Petentul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 309/RC din 08 martie 2007 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul nr. 913/103/2007, în contradictoriu cu intimații S.M.I. , S.M.B. și R.I., cauza fiind înregistrată sub nr. 404/103/2008. La termenul din 03 iunie 2008, procuratorul contestatorului, R.D.V. a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării. Determinat de faptul că instanța de judecată, constituită din judecătorii: C.E.P. (fostă Z.), D.M. și M.C., mai acordase contestatorului două termene tot pentru pregătirea apărării, la 8 aprilie 2008 și 06 mai 2008, precum și natura litigiului, care presupunea soluționarea cu celeritate, cererea i-a fost respinsă.

Prin decizia civilă nr. 653/RC din data de 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, iar contestatorul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată către intimați. Decizia a rămas irevocabilă. În conformitate cu prevederile art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare și chiar și în aceste condiții, doar atunci când cererea este temeinic motivată, ori instanța mai acordase două astfel de termene. Astfel că Tribunalul a respins în mod legal cererea de amânare formulată de petentul-contestator, prin această cerere petentul neurmărind altceva decât, așa cum procedează în mod obișnuit, să tergiverseze soluționarea cauzelor și să mai găsească un pretext de a mai formula o plângere penală împotriva magistraților judecători.

În ceea ce privește cea de-a doua plângere penală, petentul a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1575 din data de 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamț în contradictoriu cu intimații - pârâți: R.V.C., O.A., D.S., P.V.M., D.C. și R.I., prin care s-a soluționat acțiunea de partaj succesoral formulată de acesta, cauza fiind înregistrată sub nr. 1/279/2000. La termenul din 18 iunie 2008, recurentul reclamant R.V. a depus două citații prin care a susținut că are dosare penale cu intimații pârâți și a cerut un nou termen de judecată. Instanța de judecată constituită în completul format din judecătorii: C.P., V.B. și D.M., motivat de faptul că plângerile penale nu constituiau temei pentru amânarea soluționării cauzei, iar dosarul se afla la al optulea termen de judecată, a respins cererea recurentului - reclamant.

Tribunalul Neamț, prin decizia civilă nr. 711/RC din data de 18 iunie 2008, pronunțată de completul de judecată mai sus arătat, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.V.V. împotriva sentinței civile nr. 1575 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamț, decizia fiind irevocabilă. Și în această cauză civilă petentul a folosit aceleași mijloace de tergiversare a soluționării cauzei, de exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, formulând plângerii pentru pretinse fapte penale săvârșite de adversarii săi din cauza având ca obiect "partaj succesoral". Se impune a arăta că în aceeași notă, petentul a formulat la data de 07 decembrie 2007, plângere penală și împotriva expertului A.C., care a efectuat expertiza tehnică în cauza civilă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., plângere adresată Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Plângerea a fost transmisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț. Prin rezoluția din 14 februarie 2008, dată în dosarul nr. 6236/P/2007, procurorul V.M.L., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de expertul tehnic, A.C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât s-a constatat că fapta nu există. Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul R.V., plângerea fiindu-i respinsă prin rezoluția nr. 935/ll/2/2008, din data de 13 mai 2008 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.

S-a apreciat, pe baza probelor administrate, că A.C. nu a înserat în cuprinsul documentelor întocmite date neconforme cu realitatea. În aceste condiții petentul a formulat plângere penală împotriva magistratului - procuror V.M.L., susținând că a atestat aspecte nereale în conținutul rezoluției nr. 6236/P/2007, privindu-l pe expertul tehnic A.C. și a determinat organele de cercetare penală să întocmească referatul de terminare a cercetărilor cu un conținut fals.

În plângere petentul a susținut că: - intimatul - procuror, care are rude în localitatea unde sunt "infractorii" și având ură pe el, a falsificat mai multe rezoluții; - intimatul-procuror "a acoperit" expertul, care a făcut expertiza în lipsa părților și a făcut propunerea de lotizare, "vânzând" pârâților moștenirea sa; - s-a refuzat a se efectua o cercetare la fața locului, toate lucrările fiind făcute din birou; - intimatul-procuror "a primit făgăduieli de daruri de la colegii ei, care au primit mită o bucată de teren de la un infractor" și din acest motiv, petentul susține că i se fură sănătatea și moștenirea; Prin rezoluția nr. 984/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.M.L.

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, împotriva căreia s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289, art. 246 și art. 25, raportat la art. 289 C. pen., deoarece aceste fapte nu există. Prin rezoluția nr. 673/ll/2/2008, din data de 08 septembrie 2008, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, plângerea petentului a fost respinsă. Curtea de Apel Bacău, prin sentința penală nr. 139 din data de 09 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 567/32/2008, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petent. În mod legal Tribunalul Neamț a respins cererea de amânare în dosarul nr. 1/279/2000, deoarece motivul invocat nu putea constitui temei de amânare.

În primul rând nu a rezultat dacă plângerile penale aveau o legătură directă cu cauza dedusă judecății și dacă ar fi avut vreo înrâurire asupra soluției din cauza civilă dedusă judecății. Desigur că alta ar fi fost situația în care s-ar fi început urmărirea penală pentru infracțiuni care ar fi avut o înrâurire asupra hotărârii care urma să se pronunțe, când, în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (2) C. proc. pen., petentul ar fi putut solicita, iar instanța ar fi putut suspenda judecarea recursului. Chiar în condițiile în care un judecător, un martor sau expert, care a luat parte la judecată, va fi condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricina civilă, sau dacă hotărârea pronunțată s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în urma judecății petentul are posibilitatea să formuleze, în conformitate cu prevederile art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., cerere de revizuire a sentinței pronunțate în acțiunea de "partaj succesoral". În ceea ce privește motivele din plângerea scrisă, Curtea de apel a constatat că acestea sunt nefondate pentru considerente care vor fi prezentate. În motivare a scrisă a plângerii adresate instanței petentul a susținut că rezoluția este falsă, deoarece nu cunoaște la care plângere se referă. Din conținutul rezoluției nr. 651/P din 10 octombrie 2008 și nr. 855/ll/2/2008 din data de 27 noiembrie 2008, copii ale rezoluțiilor care au fost comunicate petentul potrivit art. 278 alin. (3)/1 C. proc.

pen., rezultă cu claritate la care plângeri se referă, fiind indicate datele formulării plângerilor, numele intimaților-judecători, cauzele soluționate de aceștia, faptele imputate de petent acestora, etc. Apoi, vina necunoașterii plângerii la care se referă rezoluțiile aparține petentului, care prin numărul foarte mare de plângeri penale formulate nici acesta nu mai cunoaște pe cine a reclamat. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, constatând că plângerile se referă la același fapte imputate judecătorilor de la Tribunalul Neamț, unul dintre magistrați fiind reclamat în ambele plângerii, s-a pronunțat printr-o singură rezoluție cu privire la ambele plângeri. De altfel, plângerea la instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 C. proc.

pen., vizează doar soluțiile procurorului de netrimitere în judecată, iar nu cele de reunire a unor cauze. În cauză nu s-a început urmărire penală, efectuându-se doar acte premergătoare, astfel încât nu era obligatorie audierea părților de organul de urmărire penală. Competența efectuării urmăririi penale este stabilită de dispozițiile procedurale și nu este la latitudinea persoanei vătămate, astfel că solicitarea ca cercetările să se facă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este nefondată. Cât privește celelalte motive din plângere acestea sunt fără relevanță cu privire la soluțiile date în cauză.

Apoi, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, art. 17 din Legea nr. 304/2004, republicată, art. 1 alin. (4) și art. 129 din Constituția României revizuită, rezultă fără echivoc faptul că exercitarea dreptului de sesizare al persoanelor în legătura cu activitatea sau conduita judecătorilor nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărâri judecătorești. Eventualele încălcări ale normelor legale de drept procesual și sau de drept substanțial de intimații-judecători pot fi analizate exclusiv pe căile legale de atac. A concluziona altfel înseamnă a accepta că o hotărâre judecătorească ar putea fi supusă simultan și paralel unui control de legalitate de către o autoritate a statului, alta decât o instanță de judecată, ceea ce nici Constituția, nici legile de organizarea judecătorească și Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu permit.

Conform jurisprudenței CE.D.O. procurorul nu este considerat magistrat în sensul art. 5 alin. (3) din Convenție. Totodată, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Acest lucru nu înseamnă că sunt nesocotite dispozițiile art. 16 alin. (2) din Constituția României și nici cu art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Nu poate constitui faptă penală și implicit nu poate fi angajată răspunderea penală a unui magistrat, activitatea desfășurată cu prilejul unor acte sau măsuri efectuate, în exercitarea întocmai a funcției și a adoptării unei soluții. Rezultă că organului de urmărire penală și/sau unei alte instanțe judecătorești îi este interzis prin Constituție și lege să facă cercetări și/sau aprecieri cu privire la activitatea de judecată a unui magistrat.

Soluțiile date de intimații-judecători sunt rezultatul interpretării date probelor din dosarele menționate mai sus, al aplicării dispozițiilor legale, verificarea legalității și temeinicei hotărârilor pronunțate acestora, inclusiv a încheierilor interlocutorii, fiind atributul exclusiv al instanțelor de control judiciar, prin exercitarea de partea nemulțumită a căilor legale de atac. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent și a fost menținută rezoluția atacată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, susținând în esență aceleași motive care au stat la baza plângerii pe care a adresat-o instanței de fond.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385/6alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. În ce privește activitatea magistraților, atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.

Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și justificarea existenței lor. În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraților) care au soluționat cauza.

Răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție, cu referire la infracțiunea analizată, numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane. În speță, petentul a formulat plângere penală împotriva intimaților, reclamând atât măsurile pe care aceștia în calitate de judecători, le-au dispus în unele cauze civile ale petentului, cât și soluțiile pronunțate în respectivele cauze. Aceste măsuri pot fi cenzurate numai cu ocazia exercitării căilor de atac, prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale. În aceleași condiții putând fi desființate sau modificate și hotărârile judecătorești, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimații judecători a infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. și a celorlalte care au format obiectul cercetărilor, astfel încât recursul de față este nefondat și urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva sentinței penale nr. 9 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Băcău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.