ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3524/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Sub nr. 321/32/2010 s-a înregistrat pe rolul

Curții de Apel Bacău plângerea formulată de petiționarii P.V. și P.V.F.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 7 aprilie

2010 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în

Dosarul nr. 1496/P/2009.

În motivarea

plângerii adresată instanței petenții P.V. și P.V.F. consideră că în mod greșit

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat avocat, apreciind că

acesta se face vinovat de infracțiunile imputate în conținutul plângerii

adresată organelor judiciare competente.

Prin Sentința penală

nr. 81 din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins

ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarii P.V. și P.V.F. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 7 aprilie 2010 dispusă

de Procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr.

1496/P/2009, menținută prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău nr. 185/II/2/2010 din 27 aprilie 2010.

În baza art. 192

alin. (2), (4) C. proc. pen. a obligat fiecare petent să plătească statului

câte 100 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că soluția de netrimitere în judecată

atacată în prezenta cauză, a mai fost examinată anterior de judecător care a

pronunțat o hotărâre judecătorească corespunzătoare uneia din soluțiile

prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen. (respectiv Sentința

penală nr. 77 din 3 iunie 2010), nefiind îngăduit de lege a se formula o nouă

cale de atac împotriva aceleiași soluții dispuse de procuror.

Petiționarii au

declarat recurs împotriva Sentinței penale nr. 81 din 10 iunie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, solicitând

tragerea la răspundere penală a intimatului-avocat P.I. pentru infracțiunile

reclamate.

Recursurile sunt

nefondate.

Prin rezoluția din 7

aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău dată în Dosarul nr.

1496/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe P.I.,

avocat pensionar, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă

că faptele sesizate nu se confirmă.

În motivarea

rezoluției procurorul de caz a reținut următoarele:

În cauză s-a formulat

o plângere de către numitul P.V. împotriva avocatului P.I., în prezent

pensionar, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art.

247 și 248 C. pen.

S-a motivat de petent

că ocazionat de judecarea unei cauze penale - Dosar nr. 3922/180/2006 (format

vechi 5080/2006) acesta ar fi pledat în fals încercând să inducă în eroare

instanța de judecată și a solicitat pedepsirea conform dispozițiilor art. 215,

293 C. pen.

În cauză, este de

reținut că în Dosarul nr. 3922/180/2006 (format vechi 5080/2006), Judecătoria

Bacău prin Sentința penală nr. 1320 din 4 iunie 2007 a dispus în baza art. 11

pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaților P.V. și

P.V.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și

art. 292 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

respectivelor infracțiuni.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat faptul că cele sesizate nu se

confirmă.

Procurorul de caz a

reținut în fapt că în anul 1991, avocat P.I. a fost angajat de către M.C., în

prezent decedat iar ulterior de fiul acestuia M.C. să-l apere într-un proces cu

obiect - perfectarea vânzării imobilului din Bacău, str. M.C., imobil pe care

P.V. l-a vândut cu act sub semnătură privată lui M.C. În actul respectiv

încheiat la data de 24 mai 1991 este prevăzut ca prețul vânzării - 200.000 RON

și că la data perfectării lui s-a achitat suma de 100.000 RON, iar diferența se

va achita la încheierea actului în formă autentică.

Așa fiind a rezultat

că în cauză nu este vorba de săvârșirea vreunei fapte penale, motiv pentru care

în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Soluția a fost supusă

controlului prevăzut de art. 278 C. proc. pen. la plângerea petiționarului

P.V., fiind menținută prin rezoluția nr. 185/II/2/2010 din 27 aprilie 2010 de

către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În conformitate cu

prevederile art. 278

1

C. proc. pen. petiționarii P.V. și P.V.F. au

formulat plângere la instanța de fond, respinsă prin Sentința penală nr. 81 din

10 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și

familie.

Se constată totodată

că împotriva aceleiași rezoluții (1496/P/2009) petiționarul P.V. a formulat

plângere la instanța de fond, aceasta pronunțând și Sentința penală nr. 77 din

3 iunie 2010.

Prin sentința penală

mai sus-menționată, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca

nefondată plângerea formulată de petentul P.V. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 1496/P/2009 din data de 7 aprilie 2010 emisă

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău confirmată prin rezoluția nr.

185/II/2/2010 din 27 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău.

A dispus menținerea

rezoluțiilor atacate.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța a constatat ca fiind legală și temeinică soluția

de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, care se întemeiază în principal pe dispozițiile Legii nr. 51/1995 ce

reglementează organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Astfel, intimatul

P.I. a fost apărătorul ales al numitului M.C. într-un proces ce a avut ca

obiect - perfectarea vânzării unui imobil situat în Bacău, str. M.C., imobil pe

care petentul P.V. l-a vândut cu act sub semnătură privată lui M.C.

Cauza ce a avut ca

obiect această perfectare a vânzării, a parcurs toate gradele de jurisdicție,

finalizându-se prin pronunțarea Sentinței civile nr. 609 din 17 ianuarie 2001

de Judecătoria Brașov și rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 40 din 21

ianuarie 2002 a Curții de Apel Brașov.

În cadrul acestor

etape intimatul nu a făcut altceva decât să apere interesele clientului său iar

nemulțumirea petentului față de obținerea unei soluții defavorabile nu poate

duce la concluzia că apărătorul părții adverse a pledat "în fals"

atâta vreme cât nu s-a putut dovedi cu probe certe acest fapt și pe calea unei

proceduri legale, drept pentru care s-a apreciat că soluția emisă de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Bacău, este legală și temeinică.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, aspectele invocate de petiționari în plângerea penală

formulată împotriva avocatului - intimat se referă la nemulțumirea manifestată

de aceștia față de obținerea unei soluții defavorabile neputându-se dovedi cu

probe certe că apărătorul părții adverse ar fi pledat "în fals" sau

ar fi săvârșit vreuna din infracțiunile prevăzute de C. pen.

În mod corect s-a constatat

că faptele penale reclamate (infracțiunile prevăzute de art. 246, 247, 248 și

215 C. pen.) nu există, pronunțându-se neînceperea urmăririi penale, întrucât

din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii care să ateste

săvârșirea acestor infracțiuni.

Mai mult decât atât,

așa cum s-a arătat în cele ce preced soluția de netrimitere în judecată dispusă

prin rezoluția nr. 1496/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a

mai fost examinată anterior de judecător pronunțându-se Sentința penală nr. 77

din 3 iunie 2010; or nu este îngăduit de lege a se formula o nouă cale de atac

împotriva aceleiași soluții dispuse de procuror, eventualele nemulțumiri ale

petenților referitoare la modalitatea de soluționare a plângerii de către

judecător pot fi invocate de către aceștia uzând de calea de atac a recursului,

care constituie singurul mijloc procesual de reformare a hotărârii pronunțate.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționari, cu

obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii P.V. și P.V.F. împotriva

Sentinței penale nr. 81 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

penală, cauze cu minori și familie.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 octombrie 2010.