ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1205/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 15 din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul S.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 29 septembrie 2009, dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1336/P/2009, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 697/II/2/2009 din 22 octombrie 2009, menținându-se rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Bacău a reținut că la data de 13 iulie 2009, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost înregistrată plângerea numitului S.G., prin care a solicitat efectuarea cercetărilor penale față de dl. K.G., întrucât acesta și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia executării silite a Sentinței penale nr. 11/D din 11 ianuarie 2005 a Tribunalului Bacău (Dosar de executare silită nr. 103/2006). Prin rezoluția din 29 septembrie 2009 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1336/P/2009, în baza art. 228 cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de K.G., executor judecătoresc, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped.

de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există. Împotriva acestei soluții, petiționarul S.G. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, aceasta fiind respinsă prin Rezoluția nr. 697/II/2/2009 din 22 octombrie 2009. Pentru a dispune astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reținut că, la data de 15 iunie 2006, S.G. - procurator al creditoarei S.D., a solicitat executorului judecătoresc K.G. executarea silită a debitorului S.V. pentru recuperarea sumei de 5000 euro, stabilită prin Sentința penală nr. 11/D/2005 a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosarul nr. 1925/2004. S-a mai reținut că, din actele existente la dosar, rezultă că executorul judecătoresc K.G.

a depus toate eforturile în vederea recuperării sumei de 5000 euro, însă, datorită faptului că S.V. se afla în stare de insolvabilitate și nu deținea bunuri în proprietate, nu a reușit să pună în executare Sentința penală nr. 11/D/2005 pronunțată de Tribunalul Bacău. Conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel Bacău. Prin Sentința penală nr. 15 din 28 ianuarie 2010, instanța de fond a respins plângerea, ca nefondată, apreciind că soluția procurorului este legală și temeinică, întrucât infracțiunea imputată intimatului nu este confirmată de actele premergătoare efectuate în cauză.

S-a reținut că afirmațiile petiționarului referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc cu prilejul punerii în executare silită a Sentinței penale nr. 11/D din 11 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău, nu se susțin, acuzele aduse intimatului fiind nefondate, întrucât nu au fost identificate date referitoare la existența unor acțiuni de favorizare a debitorului S.V. comise de executor, de natură a-i crea starea de insolvabilitate. Prin urmare, s-a apreciat că intimatul K.G. și-a îndeplinit scrupulos îndatoririle sale de serviciu, în vederea recuperării creanței de 5000 euro datorate de debitorul S.V., iar împrejurarea că această sumă nu a putut fi recuperată se datorează unor cauze total independente de acțiunile sau inacțiunile intimatului, întreprinse cu ocazia soluționării Dosarului de executare silită nr. 103/2006.

Împotriva sentinței penale sus-menționare, în termen legal, a declarat recurs petiționarul S.G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Examinând recursul potrivit disp. art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 385 14 din același cod, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Din analiza cauzei se poate observa că nu există niciun indiciu care să ateste faptul că intimatul executor judecătoresc K.G. nu și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu cu prilejul punerii în executare a dispozițiilor civile din Sentința penală nr. 11/D din 11 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău. Așadar, în speța de față nu au fost evidențiate împrejurări de natură să formeze convingerea organului de urmărire penală că se impune începerea urmăririi penale, prin activitatea sa intimatul nesituându-se în sfera ilicitului penal, acesta respectând întocmai dispozițiile legale în materia executării silite.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petiționarul S.G. urmează a fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.G. împotriva Sentinței penale nr. 15 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2010. Procesat de GGC - NN