ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1205/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 15 din 28 ianuarie

2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul S.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale din data de 29 septembrie 2009, dispusă de procurorul de la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1336/P/2009, menținută prin

rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

nr. 697/II/2/2009 din 22 octombrie 2009, menținându-se rezoluția atacată.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata sumei de 150 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de Apel Bacău a reținut că la data de 13 iulie 2009,

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost înregistrată plângerea

numitului S.G., prin care a solicitat efectuarea cercetărilor penale față de

dl. K.G., întrucât acesta și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de

serviciu cu ocazia executării silite a Sentinței penale nr. 11/D din 11 ianuarie

2005 a Tribunalului Bacău (Dosar de executare silită nr. 103/2006).

Prin rezoluția din 29

septembrie 2009 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău în Dosarul nr. 1336/P/2009, în baza art. 228 cu referire la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de K.G.,

executor judecătoresc, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și

ped. de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Împotriva acestei

soluții, petiționarul S.G. a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, aceasta fiind respinsă prin

Rezoluția nr. 697/II/2/2009 din 22 octombrie 2009.

Pentru a dispune

astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a

reținut că, la data de 15 iunie 2006, S.G. - procurator al creditoarei S.D., a

solicitat executorului judecătoresc K.G. executarea silită a debitorului S.V.

pentru recuperarea sumei de 5000 euro, stabilită prin Sentința penală nr.

11/D/2005 a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosarul nr. 1925/2004.

S-a mai reținut că,

din actele existente la dosar, rezultă că executorul judecătoresc K.G. a depus

toate eforturile în vederea recuperării sumei de 5000 euro, însă, datorită

faptului că S.V. se afla în stare de insolvabilitate și nu deținea bunuri în

proprietate, nu a reușit să pună în executare Sentința penală nr. 11/D/2005

pronunțată de Tribunalul Bacău.

Conform dispozițiilor

art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere

instanței competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel Bacău.

Prin Sentința penală

nr. 15 din 28 ianuarie 2010, instanța de fond a respins plângerea, ca

nefondată, apreciind că soluția procurorului este legală și temeinică, întrucât

infracțiunea imputată intimatului nu este confirmată de actele premergătoare

efectuate în cauză.

S-a reținut că

afirmațiile petiționarului referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a

atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc cu prilejul punerii

în executare silită a Sentinței penale nr. 11/D din 11 ianuarie 2005 pronunțată

de Tribunalul Bacău, nu se susțin, acuzele aduse intimatului fiind nefondate,

întrucât nu au fost identificate date referitoare la existența unor acțiuni de

favorizare a debitorului S.V. comise de executor, de natură a-i crea starea de

insolvabilitate.

Prin urmare, s-a

apreciat că intimatul K.G. și-a îndeplinit scrupulos îndatoririle sale de

serviciu, în vederea recuperării creanței de 5000 euro datorate de debitorul

S.V., iar împrejurarea că această sumă nu a putut fi recuperată se datorează

unor cauze total independente de acțiunile sau inacțiunile intimatului,

întreprinse cu ocazia soluționării Dosarului de executare silită nr. 103/2006.

Împotriva sentinței

penale sus-menționare, în termen legal, a declarat recurs petiționarul S.G.,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Examinând recursul

potrivit disp. art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 385

14

din același cod, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Din analiza cauzei se

poate observa că nu există niciun indiciu care să ateste faptul că intimatul

executor judecătoresc K.G. nu și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de

serviciu cu prilejul punerii în executare a dispozițiilor civile din Sentința

penală nr. 11/D din 11 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău.

Așadar, în speța de

față nu au fost evidențiate împrejurări de natură să formeze convingerea

organului de urmărire penală că se impune începerea urmăririi penale, prin

activitatea sa intimatul nesituându-se în sfera ilicitului penal, acesta

respectând întocmai dispozițiile legale în materia executării silite.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pe cale de

consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat de petiționarul S.G. urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul S.G. împotriva Sentinței penale nr.

15 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2010.

Procesat

de GGC - NN