ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1608/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1336/A/2009 din 29

septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în

baza art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi

penale față de intimatul K.G., executor judecătoresc pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen., iar această soluție a fost menținută prin rezoluția nr.

697/11/2 din 22 octombrie 2009 a procurorului general al Parchetului.

Împotriva rezoluției

de netrimitere în judecată a formulat plângere petiționarul S.G. care a

susținut că executorul judecătoresc se face vinovat de infracțiunea reclamată,

întrucât nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu în Dosarul de executare

silită nr. 103/2006 de a pune în executare și a recupera de la debitorul S.V.

suma de 5.000 euro stabilită prin hotărâre judecătorească.

Curtea de Apel Bacău,

secția penală, cauze cu minori și familie, prin Sentința penală nr. 15 din 28

ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 636/32/2007 a respins ca nefondată plângerea

petiționarului și i-a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale,

reținând că debitorul nu avea bunuri urmăribile.

În contra aceleiași

rezoluții la 10 noiembrie 2009 petiționarul a mai formulat o plângere

înregistrată sub nr. 652/32/2009 care a fost respinsă ca inadmisibilă prin

Sentința penală nr. 21 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

penală.

Pentru a hotărî

astfel instanța reținut că o plângere similară a făcut obiect de examinare în

Dosarul anterior nr. 636/32/2009 soluționat prin Sentința penală nr. 15 din 28

ianuarie 2010 și că petiționarul a trimis prin poștă o nouă plângere, fără să

comunice că mai formulase anterior o plângere.

Împotriva acestor

sentințe a declarat recurs petiționarul care a susținut că intimatul K.G. este

vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât l-a favorizat pe debitor și

nu a procedat la recuperarea creanței.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului se constată că, prin Sentința penală nr. 15 din 28

ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă plângerea petiționarului

S.G. împotriva rezoluției nr. 1336/A/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău, reținându-se că faptele reclamate ca fiind

săvârșite de executorul judecătoresc K.G., nu există.

Întrucât, din

economia textului art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. rezultă că

împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată nu se poate face

decât o singură plângere la judecător, iar petiționarul a înregistrat o a doua

plângere, după ce anterior mai formulase una, soluționată prin sentința penală

arătată, în mod justificat, instanța de fond a considerat inadmisibilă această

nouă plângere.

Ca atare, soluția

atacată fiind legală și temeinică, se va dispune în baza art. 385

1

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. respingerea ca nefondat a

recursului declarat de reclamantul S.G., cu obligarea acestuia la 100 RON

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de petiționarul S.G. împotriva Sentinței penale nr. 21 din 4

februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2010.