ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1608/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 1336/A/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de intimatul K.G., executor judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., iar această soluție a fost menținută prin rezoluția nr. 697/11/2 din 22 octombrie 2009 a procurorului general al Parchetului. Împotriva rezoluției de netrimitere în judecată a formulat plângere petiționarul S.G. care a susținut că executorul judecătoresc se face vinovat de infracțiunea reclamată, întrucât nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu în Dosarul de executare silită nr. 103/2006 de a pune în executare și a recupera de la debitorul S.V.

suma de 5.000 euro stabilită prin hotărâre judecătorească. Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie, prin Sentința penală nr. 15 din 28 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 636/32/2007 a respins ca nefondată plângerea petiționarului și i-a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, reținând că debitorul nu avea bunuri urmăribile. În contra aceleiași rezoluții la 10 noiembrie 2009 petiționarul a mai formulat o plângere înregistrată sub nr. 652/32/2009 care a fost respinsă ca inadmisibilă prin Sentința penală nr. 21 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Pentru a hotărî astfel instanța reținut că o plângere similară a făcut obiect de examinare în Dosarul anterior nr. 636/32/2009 soluționat prin Sentința penală nr. 15 din 28 ianuarie 2010 și că petiționarul a trimis prin poștă o nouă plângere, fără să comunice că mai formulase anterior o plângere.

Împotriva acestor sentințe a declarat recurs petiționarul care a susținut că intimatul K.G. este vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât l-a favorizat pe debitor și nu a procedat la recuperarea creanței. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, prin Sentința penală nr. 15 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă plângerea petiționarului S.G. împotriva rezoluției nr. 1336/A/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, reținându-se că faptele reclamate ca fiind săvârșite de executorul judecătoresc K.G., nu există.

Întrucât, din economia textului art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată nu se poate face decât o singură plângere la judecător, iar petiționarul a înregistrat o a doua plângere, după ce anterior mai formulase una, soluționată prin sentința penală arătată, în mod justificat, instanța de fond a considerat inadmisibilă această nouă plângere. Ca atare, soluția atacată fiind legală și temeinică, se va dispune în baza art. 385 1 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul S.G., cu obligarea acestuia la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul S.G. împotriva Sentinței penale nr. 21 din 4 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2010.